Aurul, wc-ul și revoluția la monitor

La ora asta face turul internetului exact poza cu cacastoarea lui Ianukovici, un fel de tron de sef de trib african cu brate laterale cu capete de animalute. Evident ca popoarele dezbat subiectu’ ca la robinetii de aur ai lui nea nicu samd, dar eu o sa imi permit sa nu am o abordare socialista. In primul rand veceul ala nu e conceput de un barbat, astia se sterg la cur din lateral, din spate, ziceti-i cum vreti, adica nu cu mana printre picioare ca n-au loc de cuc, deci trebuie sa pleci de pe buda cu izmenele-n vine tocmai pana in mijlocu’ baii ca sa te poti apleca sa dai cu hartie, pe cacastoare n-ai loc de manere. Astfel am demonstrat clar ca nu Ianukovici si-a dorit aberatia aia si cu precizie afirm ca nici nu o utilizeaza. Nu poti fi atat de prost incat sa conduci o tara cat de cat da’ sa te stergi la cur in chinuri. Daca adaug si a doua informatie, anume ca indiferent cat de al dracului e un dictator, daca e insurat atunci acasa nu e el jupanu’, devine evident ca una pe nume Ludmila e posibil sa-si fi dorit sa se cace ca faraoana sau cel putin sa puna buda asta la dispozitia oaspetilor ca sa ii impresioneze profund. De obicei dictatorii astia numai timp sa isi aranjeze hogeacu’ n-au, asta e treaba stimabilelor prime doamne. adaugand si a treia informatie si anume ca buda are capac alb ca orice tigaie din gara dar nu se vede in proximitate niciun bideu, pot afirma cu usurinta ca poza asta e dintr-o camera de oaspeti sau ceva asemanator si in acest caz protestez vehement pentru intinarea imaginii lui Ianukovici cu o cacastoare despre care exista sanse ca el nici macar sa nu stie ca exista. Asta a fost o discutie care presupunea ca poza ar fi adevarata buda de pe mosia omului, dar…

stirea e falsa!

Uite buda in linkul asta in care poza are comentarii inca din anul 2012

http://tumfweko.com/2012/12/11/picture-see-what-too-much-money-can-do-to-people/

Deasemenea in linkul de la pretioasa sursa huffingtonpost e deja corectat in josul paginii ca e hoax, da’ voi nu si nu, are ala buda de aur, distribuiti fara numar…

http://www.huffingtonpost.com/2014/02/22/yanukovych-zoo-palace-ukraine_n_4838187.html

Notă

Blogul acesta a stat în ultimii ani uitat pe fundul sertarului. L-am scuturat de praf și de majoritatea articolelor vechi. S-ar putea ca uneori să scriu ceva în el, de ce nu?

Amorurile Buratinei seria 3 ep. 1

Veniţi de luaţi lumină de criză!

(scena 1)

(Pe coridoarele submarinului galactic România se desfăşoară un protest spontan organizat din timp, cu bătăi cu perne şi cu tras de floci. Buratina în calitate de Masă de manevră se tot înmulţeşte cu Acceleraţia ca să iasă Forţa)

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc are masă redusă şi acceleraţie mare de tip Traian şi noi avem masă mare şi acceleraţie mică de tip Victor, dacă unghiul de incidenţă al forţelor este de 0°, atunci  să mi se deseneze rezultanta impactului ca să ştiu cum să o iau, sus sau jos.

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc nu iese atunci nu are loc impactul, caz în care noi o luăm tot înainte pînă dam cu capul de vreun perete, deci o să o iau sus.

Buratina (răcnind): Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

(scena 2)

(Pupitrul de comandă al submarinului, discuţie între manete, butoane şi Piratul galactic)

Maneta de guvernare: Băi butoanelor, ăştia nu sînt mai mult de 10 000. 10 000 x 100 kg = 1000 tone. 1000 tone x acceleraţia tip Victor  = 0. Zero.

Butonul de aruncat cu sacîz: Da bre Boc, de data asta nici măcar nu trebuie să te oboseşti să pari mai înalt.

Piratul (fredonînd): La viaţa mea, am o dambla, să dau la toţi la toţi să bea, Ba un coniac, ba o cafea… (se opreşte şi zice tare) Băi Boc, pişa-m-aş în calculele tale, ai uitat că acceleraţia de tip Victor este nulă doar în weekend, în timpul săptămînii e aproape 20% din acceleraţia mea, refă calculele imediat. Ce să le mai refaci, lasă că apăs eu repede pe butoanele de anulat acceleraţia ăstuia. Boc, cînd o să fii comandant de submarin peste 4 ani iar eu voi ajunge ca Ion, ce dracu te faci singur, ajungi ca Victor, o să ai susţinerea care este?

Maneta de guvernare: Voi purta cureaua lată.

Piratul: Ca să te lase caracatiţa să te dai cu submarinul trebuie ceva mai mult, trebuie talent. Stai că îţi mai arăt o şmecherie. Uite, apăs pe butonul religios, să vezi ce se liniştesc ăştia…

(scena 1)

(Spre ieşirea din sala mare a submarinului înapoi pe coridoare. Buratina şi-a băgat o mînă în chiloţi şi îşi numără flocii)

Buratina: Traian nu mă mai iubeşte, mi-a dat cu sacîz pe salariu, Boc n-a ieşit ca să facem impact, Victor nu e sexi, n-are zîmbetul lui Ion. Cred că mă voi pensiona. Aşa cred eu, ca să devin cea mai bună Masă de manevră.

Coridorul: Buratino, nemernico, căieşte-te! Buratino, nemernico, plîngi! Buratino, nemernico, vino la Mine, căci Ion şi Traian sînt trecători dar caracatiţa m-a lăsat pe Mine să fiu veşnic! Buratino, Eu te iubesc! Păcătoaso!

Buratina (lipită instantaneu de pereţii coridorului): Şi mă iartă pe mine că mi-a păsat doar de flocii mei, şi mă iartă că i-am iubit pe Ion şi Traian!

Coridorul (absorbind-o pe Buratina în pereţii săi): Şi facă-se voia Mea! Şi iertăm Noi greşiţilor Noştri! Şi cei fără de păcat nu există! Şi uite aşa am mai adăugat o bucăţică în structura submarinului! Căci nu există submarin fără de Coridor tot aşa cum nici Coridor fără de submarin nu esteeee! Şi să  dau sănătate şi fericire celor care zac în pereţii Mei! Şi să dau sănătate şi fericire conducătorilor C0ridorului şi ai submarinului! Şi să existe Coridorul veşnic, că n-are decît intrare, ieşire nu e, doar speranţă şi linişte! Linişte pentru toţi!

Buratina (ca parte în peretele Coridorului): Nu vedeţi niciunul luminiţa de la capătul Coridorului? Nu-i bai! Veniţi la mine de luaţi luminăăăă!

(scena 2)

(Piratul a luat mîna de pe manetă şi a lăsat submarinul să navigheze singur, ca de obicei, întors pe dos cu cîrma în jos şi cu direcţia în sus)

Butonul de ieşire din criză: Bre, şefu’! Păi matale stai jos pe plafon şi calci pe becurile ălea şi eu sînt aici sus şi n-ajunge nimeni la mine să mă apese. Maneta, deh, se vede cu orice ochi liber, fie el O aparţinînd intervalului (1, ∞), e prea scurtă, n-ajunge la mine…

Piratul: E clar, ne trebuie nişte FeMeI!

(va urma)

 

Amorurile Buratinei – SERIE NOUA!!!

Tineti aproape!!!

Incepe seria a treia.

Primele doua serii in linkul de sub titlul blogului.

Submarinul intergalactic românesc îşi continua aventurile. La fel si Buratina, precum şi preferaţii ei, Ion şi Traian. Flocii Buratinei sînt bine, Caracatiţa combină mai departe, totul printre dinţii aroganţilor crocodili interstelari şi perpendicular pe mogulii spaţiului!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dacă doriţi să revedeţi din primele serii…

Seria 1, episodul 1

Ion: Apropo, ţi-am povestit cînd am avut eu submarinul acela numit România?

Horohito: Mi-ai povestit. Tot n-am înţeles cum de l-ai scufundat.

Ion: Pe naiba l-am scufundat. Ăla nu se scufundă nici dacă îl găureşti din metru în metru. Doar i s-a blocat cîrma.

Horohito: La stînga sau la dreapta?

Ion: În jos, mă, în jos.

Buratina: Şi era aşa de portocaliu… şi aşa frumos făcea din toţi ochii ăia… l-am uitat pe Ion pe loc şi am plecat cu Traian.


Horohito: Bine mă, şi ce-ai făcut?

Ion: L-am întors invers ca să stea cu cîrma blocată în sus.

Horohito: Tu faci mişto de mine, cine a mai pomenit să meargă ceva cu susu-n jos şi josu-n sus, aşa ceva nu există.

Ion: Ba bine că nu, bineînţeles că există, e România. Vouă, că sînteţi fraieri, vi se pare că s-a scufundat, dar submarinul ăla merge bine mersi tot înainte şi în sus.

Seria 2, episodul 1

Caracatiţa: Traian e, Adi e, Ion e, Mircea e, Călin… unde e Călin? Deci nu mai e. Deci aşa. Voi veţi face plici prin submarin pănă iese Traian, da? Acolo în spate, dublurile, marionetele, zvonerii, răspîndacii, Emil, se aude? Băgaţi bine la cap că n-am prea mult timp pentru voi, anul ăsta avem griji mari, universale, extragalactice, probleme în submarinul american care este cel mai mare submarin care fleoşcăie printre galaxii, nu mai trebuie să vă explic. …

Toţi (fără Traian): Daaaa!

Traian: Dar n-ar fi mai bine să fiu doar eu ca să nu mai pierdem timpul?

Caracatiţa (nervoasă): “¤¤¤¤”¤6567//&, de cîte ori să îţi mai explic, cretinule, aici eşti pe un submarin intergalactic, nu pe vaporul tău nenorocit! Aici este DEMOCRAŢIE!

Din negura galaxiilor Buratina se întoarce… Traian are ochii mai aburitori ca oricînd… Caracatiţa se mişcă natural… Vine seria a treia !!!!!!!!!

Premiul *Magnificul* a ajuns la Poştă

Trăiască jupîneasa! Traiască! Şi-a făcut milă de incapacitatea mea de a pune un pachet la poştă şi a comis fapta prin propriile sale forţe! Krossfire, ţine aproape de Oficiul tău Poştal. Soseşte premiul! Magnificule care eşti!

Concursul Magnific 2008 – Premiul

Da. A avut loc anul trecut. A durat toată toamna, cu propuneri, votări, calificări, iar votări, o chestie lungită şi trasă de timp.

concurs-magnific-2008

Mai lipseşte premierea cîştigătorului.

Pentru premiere trebuia un premiu. L-am luat.

premiu-magnific-2008

Nu vă agitaţi, sînt două pentru că una mi-am cumpărat-o mie. Nu ca să o citesc, doar ca să o răsfoiesc, că doar sînt semidoct.

Probabil că va mai dura o grămadă de timp pînă o ambalez şi o trimit prin poştă cîştigătorului. La chestiile ăstea cu poşta am viteza ursului panda. Pînă una alta mai întîi îmi trebuie un ambalaj, deci nu ne grăbim, aşteptăm pînă îmi cumpăr pantofi să fac rost de o cutie nouă. Sau poate primesc eu vreo carte şi recuperez ambalajul. Mai vedem.

Alegerea premiului a durat enorm pentru că în primele două săptămîni din an aveam tendinţa să dau exact acelaşi premiu ca anul trecut, jeg ştie. Deh, anul ăsta zăcea prin librării cu discount 15% din preţul mai mare cu 25% faţă de anul trecut, dar fiind cu inspiraţia la pămînt mergea şi aşa (asta nefiind o observaţie de chitros, doar una de observator al pieţei). Pe urmă mi-am dat seama că la anul ar fi trebuit obligatoriu să dau tot cartea aia, deci trebuia să cumpăr mai multe şi să le ţin pe stoc. Greşit.

Pe urmă m-am gîndit să scriu eu o carte pe care să o dau premiu. O tipăream pe banii mei, dar mă scoteam cu drepturile de autor. Asta ar fi însemnat să dau premiul peste o mie de ani, cartea mea fiind încă în faza primelor pagini, şi tot aşa de cîţiva ani. De ce scriu o carte? Păi am făcut case, am plantat pomi, am făcut fîntîni, cresc un copil (mai mult îl creşte jupîneasa dar se petrece la mine în curte, se pune), mai trebuie să scriu o carte ca să mă împlinesc şi eu ca tot omul gospodar. Am învăţat asta de la socrul meu, mare om, mare caracter. El a scris-o pe a lui dar nu cred că vă interesează pe voi, este despre viaţa la ţară.

Să revenim la concurs. Ăla s-a terminat. O să trimit premiul. Poate ajunge. Pe urmă o să scriu un post lung şi funny despre secolul 21, istoria civilizaţiei, Nenea Cosmos, blogosferă, premianţi şamd. Va urma.

PS: Cică azi orice blogăr care se respectă zice ceva de înscăunarea lui Obama. Mă doare la patină.

Premiul lui krossfire

Ce premiu să îi dau eu lui http://www.krossfire.ro/, că n-am nici o idee isteaţă? Aştept propuneri dibace, că tirbuşoane cred că are şi el, iar dacă aş avea bani de Porsche, i-aş lua întîi unul lui tata. Ce premiu să îi dau eu Magnificului?