Category Archives: Telenovela cosmică

nerecomandat majorilor (uneori sîmbăta)

Amorurile Buratinei seria 3 ep. 1

Veniţi de luaţi lumină de criză!

(scena 1)

(Pe coridoarele submarinului galactic România se desfăşoară un protest spontan organizat din timp, cu bătăi cu perne şi cu tras de floci. Buratina în calitate de Masă de manevră se tot înmulţeşte cu Acceleraţia ca să iasă Forţa)

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc are masă redusă şi acceleraţie mare de tip Traian şi noi avem masă mare şi acceleraţie mică de tip Victor, dacă unghiul de incidenţă al forţelor este de 0°, atunci  să mi se deseneze rezultanta impactului ca să ştiu cum să o iau, sus sau jos.

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc nu iese atunci nu are loc impactul, caz în care noi o luăm tot înainte pînă dam cu capul de vreun perete, deci o să o iau sus.

Buratina (răcnind): Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

(scena 2)

(Pupitrul de comandă al submarinului, discuţie între manete, butoane şi Piratul galactic)

Maneta de guvernare: Băi butoanelor, ăştia nu sînt mai mult de 10 000. 10 000 x 100 kg = 1000 tone. 1000 tone x acceleraţia tip Victor  = 0. Zero.

Butonul de aruncat cu sacîz: Da bre Boc, de data asta nici măcar nu trebuie să te oboseşti să pari mai înalt.

Piratul (fredonînd): La viaţa mea, am o dambla, să dau la toţi la toţi să bea, Ba un coniac, ba o cafea… (se opreşte şi zice tare) Băi Boc, pişa-m-aş în calculele tale, ai uitat că acceleraţia de tip Victor este nulă doar în weekend, în timpul săptămînii e aproape 20% din acceleraţia mea, refă calculele imediat. Ce să le mai refaci, lasă că apăs eu repede pe butoanele de anulat acceleraţia ăstuia. Boc, cînd o să fii comandant de submarin peste 4 ani iar eu voi ajunge ca Ion, ce dracu te faci singur, ajungi ca Victor, o să ai susţinerea care este?

Maneta de guvernare: Voi purta cureaua lată.

Piratul: Ca să te lase caracatiţa să te dai cu submarinul trebuie ceva mai mult, trebuie talent. Stai că îţi mai arăt o şmecherie. Uite, apăs pe butonul religios, să vezi ce se liniştesc ăştia…

(scena 1)

(Spre ieşirea din sala mare a submarinului înapoi pe coridoare. Buratina şi-a băgat o mînă în chiloţi şi îşi numără flocii)

Buratina: Traian nu mă mai iubeşte, mi-a dat cu sacîz pe salariu, Boc n-a ieşit ca să facem impact, Victor nu e sexi, n-are zîmbetul lui Ion. Cred că mă voi pensiona. Aşa cred eu, ca să devin cea mai bună Masă de manevră.

Coridorul: Buratino, nemernico, căieşte-te! Buratino, nemernico, plîngi! Buratino, nemernico, vino la Mine, căci Ion şi Traian sînt trecători dar caracatiţa m-a lăsat pe Mine să fiu veşnic! Buratino, Eu te iubesc! Păcătoaso!

Buratina (lipită instantaneu de pereţii coridorului): Şi mă iartă pe mine că mi-a păsat doar de flocii mei, şi mă iartă că i-am iubit pe Ion şi Traian!

Coridorul (absorbind-o pe Buratina în pereţii săi): Şi facă-se voia Mea! Şi iertăm Noi greşiţilor Noştri! Şi cei fără de păcat nu există! Şi uite aşa am mai adăugat o bucăţică în structura submarinului! Căci nu există submarin fără de Coridor tot aşa cum nici Coridor fără de submarin nu esteeee! Şi să  dau sănătate şi fericire celor care zac în pereţii Mei! Şi să dau sănătate şi fericire conducătorilor C0ridorului şi ai submarinului! Şi să existe Coridorul veşnic, că n-are decît intrare, ieşire nu e, doar speranţă şi linişte! Linişte pentru toţi!

Buratina (ca parte în peretele Coridorului): Nu vedeţi niciunul luminiţa de la capătul Coridorului? Nu-i bai! Veniţi la mine de luaţi luminăăăă!

(scena 2)

(Piratul a luat mîna de pe manetă şi a lăsat submarinul să navigheze singur, ca de obicei, întors pe dos cu cîrma în jos şi cu direcţia în sus)

Butonul de ieşire din criză: Bre, şefu’! Păi matale stai jos pe plafon şi calci pe becurile ălea şi eu sînt aici sus şi n-ajunge nimeni la mine să mă apese. Maneta, deh, se vede cu orice ochi liber, fie el O aparţinînd intervalului (1, ∞), e prea scurtă, n-ajunge la mine…

Piratul: E clar, ne trebuie nişte FeMeI!

(va urma)

 

Anunțuri

Amorurile Buratinei – SERIE NOUA!!!

Tineti aproape!!!

Incepe seria a treia.

Primele doua serii in linkul de sub titlul blogului.

Submarinul intergalactic românesc îşi continua aventurile. La fel si Buratina, precum şi preferaţii ei, Ion şi Traian. Flocii Buratinei sînt bine, Caracatiţa combină mai departe, totul printre dinţii aroganţilor crocodili interstelari şi perpendicular pe mogulii spaţiului!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dacă doriţi să revedeţi din primele serii…

Seria 1, episodul 1

Ion: Apropo, ţi-am povestit cînd am avut eu submarinul acela numit România?

Horohito: Mi-ai povestit. Tot n-am înţeles cum de l-ai scufundat.

Ion: Pe naiba l-am scufundat. Ăla nu se scufundă nici dacă îl găureşti din metru în metru. Doar i s-a blocat cîrma.

Horohito: La stînga sau la dreapta?

Ion: În jos, mă, în jos.

Buratina: Şi era aşa de portocaliu… şi aşa frumos făcea din toţi ochii ăia… l-am uitat pe Ion pe loc şi am plecat cu Traian.


Horohito: Bine mă, şi ce-ai făcut?

Ion: L-am întors invers ca să stea cu cîrma blocată în sus.

Horohito: Tu faci mişto de mine, cine a mai pomenit să meargă ceva cu susu-n jos şi josu-n sus, aşa ceva nu există.

Ion: Ba bine că nu, bineînţeles că există, e România. Vouă, că sînteţi fraieri, vi se pare că s-a scufundat, dar submarinul ăla merge bine mersi tot înainte şi în sus.

Seria 2, episodul 1

Caracatiţa: Traian e, Adi e, Ion e, Mircea e, Călin… unde e Călin? Deci nu mai e. Deci aşa. Voi veţi face plici prin submarin pănă iese Traian, da? Acolo în spate, dublurile, marionetele, zvonerii, răspîndacii, Emil, se aude? Băgaţi bine la cap că n-am prea mult timp pentru voi, anul ăsta avem griji mari, universale, extragalactice, probleme în submarinul american care este cel mai mare submarin care fleoşcăie printre galaxii, nu mai trebuie să vă explic. …

Toţi (fără Traian): Daaaa!

Traian: Dar n-ar fi mai bine să fiu doar eu ca să nu mai pierdem timpul?

Caracatiţa (nervoasă): “¤¤¤¤”¤6567//&, de cîte ori să îţi mai explic, cretinule, aici eşti pe un submarin intergalactic, nu pe vaporul tău nenorocit! Aici este DEMOCRAŢIE!

Din negura galaxiilor Buratina se întoarce… Traian are ochii mai aburitori ca oricînd… Caracatiţa se mişcă natural… Vine seria a treia !!!!!!!!!

Amorurile Buratinei seria 2 ep. 6 (12)

Criza economică mondială, faza pe planete

(scena 1)

(Se pregăteşte cu mare atenţie detonarea prin implozie a Băncii Interplanetare Galactice – Sucursala Tecuci. Sute de milioane de depunători urmăresc online evenimentul. Soarele răsare.)

Depunătorul 4455332783: Este bine. Este foarte bine. Sînt un depunător mulţumit. Banca va fi distrusă şi, bonus pentru mine, toţi angajaţii băncii sînt înăuntru. Am pierdut toţi banii dar voi răzbunat.

Depunătorul 4455332784: Eu nu îţi înţeleg plăcerea. De acum încolo noi cei din Tecuci dispărem de pe harta finanţelor galactice. Nu o să mai avem unde să ne depunem economiile, deci vom bea toţi banii, deci vom fi beţi tot timpul, deci nu vom mai produce bani, deci vom înceta să existăm. Dacă vrem să mai avem o şansă va trebui să mergem hă hă, departe, tocmai la Bîrlad.

Depunătorul 4455332785: Lasă mă, mall avem, bani la ce ne mai trebuie?

Depunătorul 4455332783: Blestemate să fie băncile, bancherii, banii şi fisele!

Depunătorul 4455332784: Hai, gata vrăjeala! Care mergi la Bărlad?

(scena 2)

(Maşina de numărat banii galaxiei s-a defectat în timp ce număra banii tipăriţi de maşina de făcut bani a galaxiei. O echipă de mecanici încearcă să o repare. Banii se adună nenumăraţi pe pardoseală.)

Mecanicul 1: Dacă maşina aia tipăreşte prea mulţi bani  o dă pe a noastră peste cap, nu e bine.

Mecanicul 2: Mai grav e că prea mulţi bani tipăriţi înseamnă inflaţie galactică, deci o să se aleagă praful de economiile noastre.

Mecanicul 1: Dacă maşina noastră nu îi numără nu se ajuge la inflaţie pentru că nu se ştie cît s-a tipărit. Cred că guvernul galactic a sabotat maşina noastră pentru a opri inflaţia. Hai să golim trusele de scule şi să luăm nişte bani. Altă dată nu mai prindem aşa ocazie!

Mecanicul 2: Crezi că sîntem în mijlocul unei conspiraţii universale?

Mecanicul 1: Cred că sîntem în căcat dacă nu plecăm mai repede!

(scena 1)

Depunătorul 4455332783: Na că am ajuns şi la Bîrlad. Ăştia şi-au aruncat şi ei banca în aer. Hai să urmărim online cum se aruncă şi alte bănci în aer pe wwwwwww.bănciînaeronline.univers.galactic.com.

Depunătorul 4455332784: Nu mai avem timp! Să alergăm la Focşani! Să alergăm la Galaţi! Să alergăm la Buzău! Să alergăm!

Depunătorul 4455332785: Auzi, ştii ce m-am gîndit eu? Hai să ne facem fiecare propria nostră bancă! Nu acum că bubuie, dar de mîine. Ne depunem banii la noi, ne dăm ce dobîndă vrem, pe urmă ne dăm şi credite, ne cumpărăm de toate, n-avem bani să ne dăm înapoi, ne retragem şi depunerile iniţiale, dăm faliment şi scăpăm de griji. Care te bagi? Vă daţi seama ce salarii ne tragem?

(scena 2)

Mecanicul 1: Băi, tu ai auzit de bubuli, de caracatiţe, de piloţi spaţiali, de serviciile din umbră, de chestii de ăstea ascunse şi periculoase?

Mecanicul 2: Te referi la marile organizaţii oculte care profită de pe urma oricărui necaz, ba chiar provoacă catastrofe pentru propriul profit?

Mecanicul 1: Da Gogule, exact. Luăm cît mai mulţi bani, numai bancnote mari. Depunem la o bancă tot mălaiul pe termen lung, luăm credite bengoase că deh, sîntem clienţi buni, totul la dobînzi medii şi fixe, ne cumpărăm tot ce ne trebuie. Toate ăstea durează o săptămînă. În acest caz maşina de numărat trebuie să fie defectă exact o săptămînă ca să nu afle lumea de inflaţie. Dă ranga aia că am o idee!

(scena 3)

(Caracatiţele sînt adunate toate la MCIMTTFUBB – Marele Centru Intergalactic de Manipulat Toate Finanţele Universului, Bubidul şi Buborul)

Caracatiţa 22: „¤%”#¤&256456 2%&¤5556.

Caracatiţa 417: „4545%&%%&4465((&54, dar cel mai curios este cîtă putere de adaptare au unii oameni în faţa anumitor oportunităţi. Este cazul să mai inventăm nişte oportunităţi.

Amorurile Buratinei seria 2 ep. 5 (11)

Marele Monolog al Caracatiţei

(scena 1, 2 şi 3)

(Caracatiţa zace fără nici un chef pe un maldăr de perne stelare umplute cu puf de pinguin cosmic. Îşi odihneşte braţele, deci foloseşte telecomanda telepatică pentru a schimba imaginile în timp real pe un ecran gigantic sferic. Dacă încă nu v-aţi prins, camera este sferică şi gravitează în jurul patului stelar, atîta lucru puteaţi să ştiţi şi voi)

Caracatiţa: Nu mai există pic de respect! %&&34 #¤#(()&78!

Caracatiţa: Mă screm să comut realitatea de pe submarinul rusesc pe cel american şi nimeresc pe ăla românesc. Rahat chinezesc. Dacă nici eu nu am tot ce e mai bun…

Caracatiţa (după cinci minute de concentrări telepatice fără rezultat): Şi ca bonus tot ce văd de pe submarinul ăsta galactic e pe dos, răsturnat, nu pricep nimic, trebuie să îmi răstorn patul sau să mă transform în oglindă sau să… să mă ia dracu dacă ştiu ce trebuie să fac…

Caracatiţa: ¤¤344&%&/()90. Ia să mă uit cruciş. Daaa… Deci aşaaa… Ia să îmi aduc eu aminte. Acum cîţiva ani buni Ion conducea submarinul ăsta… I s-a blocat cîrma în jos, mă rog, aşa a găsit-o lăsată de pilotul cizmar, a tras de ea la maxim şi n-a ştiut ce să îi mai facă. Ca să nu se ducă la fund a întors submarinul cu fundul în sus. Pe urmă a luat Traian cîrma şi cum ăla se uită extrem de cruciş cu cei patru ochi ai lui, lucrurile s-au inversat şi pe celelalte direcţii. Submarinul ăsta românesc pluteşte cu fundul în sus şi o ia la stînga cînd crede că o ia la dreapta. Doar Traian mai ştie direcţia, restul sînt ameţiţi complet. Ion rîde. De ce rîde Ion? Păi nici Traian nu mai ştie direcţia deşi ar putea să o vadă cu ochii lui încrucişaţi. De ce nu o mai ştie. A luat un blitz între ochi. Ghinion. Mda…

Caracatiţa (după ce şi-a scos ochii din cap şi i-a pus la loc invers şi pe dos): Aşa… Acum văd… Mă uit prin ceafă cu ochiul stîng în dreapta şi cu cel drept în stînga, cu patul inversat şi cu imaginile în oglindă… Deci Ion şi Traian continuă jocul politic. Bun aşa. La toamnă vor fi alegeri. Bun aşa. Afacerile merg mai bine decît la alţii. Bun aşa. Flota Europa este unită tocmai prin dezbinările de doi bani care o traversează din cînd în cînd. Lecţia europeană este învăţată bine pe submarinul românesc. Şi e foarte interesant cum pluteşte. Cu burta în sus. Ca un peşte mort. Ion şi Traian fac treabă bună… M-am lămurit. Ia să vedem cum mai stă treabă pe submarinul american. Da, de data asta telecomanda a funcţionat. Ceee?

 

Amorurile Buratinei – seria 2, ep.4 (10)

Faţa întunecată a capacului de la closet

(scena 1)

(23 de ajutoare de piloţi de submarin spaţial veghează la catafalcul imaginar al marelui pilot Traian. Ajutoarele sînt aliniate spaţial, pe treiradicaldinpipedoi rînduri)

Traian: – Băi boschetarilor, mă mai vegheaţi vreo 18 minute şi pe urmă treceţi la spălat pe jos. Azi spălăm pe jos cu Călin pînă rămîn din el doar file de poveste.

Corul de ajutoare de pilot de submarin spaţial: – Ave Traian! Avem Traian! Aveţi Traian!

Traian: – Băi boschetarilor. Dacă mor eu Citește în continuare

Amorurile Buratinei – seria 2, ep.3 (9)

Capra cu trei iezi

(scena 1)

(Nişte politicieni micuţi discută pe coridoarele vestitului submarin intergalactic, într-o seară de aprilie, despre una, despre alta)

Micuţul 1: – Nu ştiu cum se face că oriunde ne-am duce, orice am face, călcăm pe becuri.

Micuţul 2: – Bă tîmpitule, tu ai citit istoria submarinului?

Micuţul 1: – Bineînţeles! Evident! Normal!

Micuţul 3: – N-ai citit-o! Sau dacă ai citit-o n-ai priceput nimic!

Micuţul 1: – Ce-aveţi? Aţi luat-o razna? Despre ce e vorba?

Micuţul 2: – În episodul 1, boule, scrie clar, negru pe alb, că pe vremurile cînd pilota Ion acest submarin era cîrma blocată în jos şi tot aşa se ducea şi submarinul, omul ce să facă, genial, l-a întors cu susu-n jos şi uite aşa plutim noi în sus, da’ invers. Citeşte dracu istoria, boule, mergi pe plafoane, cum naiba să nu calci pe becuri?

Micuţul 3: – Şi în definitiv ce dacă calci pe becuri? Le schimbăm, că de aia sîntem noi ăştia micii aici, doar nu vom aştepta să se ardă… Dacă mergea submarinul normal schimbai bordurile, boule, aşa schimbi becurile, ce te tot fute grija?

(scena 2)

(Buratina duce gunoiul galactic la lada galactică de gunoi galactic, folosind sisteme galactice de transportat gunoiul galactic într-o pungă de la hypermarket)

Lada galactică de gunoi: – Stimată doamnă, bine aţi venit, vă mulţumim pentru gunoi!

Buratina: – Ietete, acum sînt stimată doamnă, ălea ălea…

Lada galactică de gunoi: – Cu acest prilej minunat dorim să vă aducem spre ştiinţă complexa noastră ofertă electorală de gestiune a gunoiului galactic, aplicată succint şi pertinent exact în ghena dumneavoastră, o ocazie majoră de modernizare a spaţiului.

Buratina (în sinei ei): – Pînă acum două zile eram ştoarfa aia de la 5, acum sînt o doamnă. Flocii îmi tresaltă visători în dezmierdările ghe(e)nei.

Lada galactică de gunoi: – Special pentru dumneavoastră şi pentru flocii dumneavoastră impresionanţi am realizat un concept absolut nou, de mare angajament şi strălucire, de aceea, stimată doamnă, permiteţi-mi să vă prezint, special pentru dumneavoastră, în premieră absolută, iată: GHENA DE GUNOI CU 20 DE LOCURI DE PARCARE, LOC DE JOACĂ PENTRU COPII ŞI BĂTĂTOR DE COVOARE, TOATE ASAMBLATE ÎMPREUNĂ, ASIMILATE PENTRU A VENI ÎN ÎNTÎMPI(na)REA DUMNEAVOASTRĂ. Ne votezi fă? Hai, ca să vină tot gunoiu’ la noi!

Buratina: – Mă mai gîndesc, că uşa de la intarea în bloc a promis că pune băncuţe în lift iar acoperişul mă lasă să fac plajă pe terasă…

(scena 1)

Micuţul 1: – Păi bine mă, şi de ce naiba nu întoarcem submarinul ăla invers, de ce nu îi reparăm cîrma, de ce să nu fim şi noi ca restul submarinelor?

Micuţul 2: – Tîmpitule, păi aşa ar şti toată lumea să piloteze submarinul. Ce, nu ţi-e bine aşa, ba pe lîngă Traian, ba pe lîngă Ion?

Micuţul 3: – De unde apar oare toate creaturile ăstea… toţi imbecilii…

Micuţul 2: – Lasă-l mă, că-i şi el tînăr. Mai bine hai să repetăm împreună: Trei iezi cucuiaţi / tot pe nenea să-l votaţi / că nenea v-aduce vouă / miere, euro şi ouă. Lalalalala, lalalala, lalala.

Amorurile Buratinei – seria 2, ep.2 (8)

O fleaşcă pentru suflet, inimă şi literatură

(scena 1)

(trei crocodili ies din mlaştină, se aşează la pîndă pe malul apei şi aşteaptă alegerile)

Crocodilul 1: – Ce bine este din nou la soare.
Crocodilul 2: – Nici că se putea să ieşim mai bine din mlaştină. Exact acum este primăvară.
Crocodilul 1: – Am stat destul în spatele termopanelor. Era mult mai cald dar era aşa de linişte…
Crocodilul 3: – Am poftă de ceva proaspăt, m-am săturat de dobîndă.
Crocodilul 1: – Se văd în zare alegerile. Vin încoace. Ne vom alege şi noi cu ceva. Mi-am dorit întotdeauna să pilotez submarinul…
Crocodilul 2: – Trebuie să te transformi în om ca să ajungi pilot de submarine. Ca Ion. Ce zîmbet avea el, cum nu i se vedeau dinţii… Şi zîmbea, zîmbea, hehe, zîmbea pînă i se vedea curul. Dar nici un dinte!
Crocodilul 3: – O să îl luăm cu noi. El stă în faţă ca să atragă alegerile şi noi din spate ne alegem.
Crocodilul 1: – Caracatiţa ştie să facă operaţii estetice. Data trecută mi-a făcut una arogantă. De data asta poate îi iese una mai bună. Dar oare ce mai vrea în schimb?

(scena 2)

(Buratina probează noii săi chiloţi cu vedere la floci în cabina de probă a celui mai nou mall galactic interplanetar de fashion şi fiţe)

Vînzătoarea: – Vai, dar ce bine vă vine! Ce frumos vi se văd flocii! Ce floci frumoşi aveţi! Ce splendoare!
Buratina: – Mă pregătesc pentru alegeri. Anul acesta vreau să intru în politică pe uşa din faţă. Cu flocii înainte!
Vînzătoarea: – Vai de mine, candidaţi?
Buratina: – Da dragă, candidez. Vreau să fiu cea mai futută proastă retardă petardă distrusă alegătoare din submarin. O să votez aşa de aiurea încît toţi piloţii şi agaricii lor vor face pasiune pentru mine şi mă vor declara cea mai proastă alegătoare. Se vor pişa pe mine. Atunci flocii mei vor fi celebri. Dacă vrei poţi să mă lingi în pizdă. Dacă nu, nu.
Vînzătoarea (în sinea ei): – O să mai fac şi eu un credit şi o să îmi fac şi eu floci frumoşi. Poate peste patru ani… (către Buratina): – Să vă împachetez chiloţii?
Buratina: – Nu mersi. Îi păstrez pe mine. Poate mă întîlnesc cu Traian, poate cu Ion…
Vînzătoarea (oftînd): – Vai! Ce romantic!