SCHIMBAŢI LEGEA ELECTORALĂ!!!

Din categoria “şi dă-i şi luptă şi luptă şi dă-i…“

VREAU DREPTUL SĂ REFUZ TOŢI CANDIDAŢII!!!

NU VREAU SĂ MAI ALEG *RĂUL CEL MAI MIC*!!!

CLASA POLITICĂ TREBUIE SĂ NE ŞTIE DE FRICĂ!!!

NU MAI TREBUIE ALEŞI MEREU ACEIAŞI POLITICIENI CU 10-20% PREZENŢĂ LA VOT!!!

LEGEA ELECTORALĂ TREBUIE SĂ FIE ÎN SLUJBA NOASTRĂ ŞI NU ÎN SLUJBA POLITICIENILOR!!!

UNINOMINAL CU OPŢIUNEA *NICIUNUL*!!!

DA, ASTA E CHIAR O LEAPŞĂ! SĂ VEDEM DACĂ CHIAR EXISTĂ SOCIETATE CIVILĂ…

Pentru ăia care se prind mai dificil – repetarea alegerilor cu ALŢI candidaţi în circumscripţiile unde iese cîştigător NICIUNUL

Jandarmul şi nişte extratereştri

Cîteva observaţii şi comentarii asupra evenimentelor din ultimele zile.

1) Duminică seară jandarmii au lucrat în Piaţa Unirii la distanţa sigură la care piatra îi putea lovi cel mult la carîmb. Hai să vedeţi pe ce daţi impozite.

La minutul 1 jandarmii închid colţul spre KFC cu aruncătorii de pietre la distanţă sigură spre hală. La minutul 2 se dă ordinul _4 Înapoi!_ şi jandarmii se retrag spre Cocor. La minutul 3 aruncătorii de pietre sunt înapoi pe poziţia de la minutul zero al filmului. Jandarmii dau înapoi de parcă s-au speriat de extratereştri. Explicaţi voi strategia asta că pe mine nu mă duce gîndul decît la incompetenţă, manipulare şi rea voinţă, anume spectacolul nu avusese o durată suficientă şi nu se făcuseră suficiente distrugeri. Cu scutul şi casca nu au curaj să bage un pas alergător peste ăia care aruncau cu pietre. Păi să ataci huligani doar cu tunul de apă la înaintare poate şi soacra mea.

2) Antena 3 e atît de libidinoasă în a trage concluzii din întîmplările ăstea că eu unul nu reuşesc să ţin telecomanda pe ei. Gîdea face extrem de rău ceea ce face. Acum ar fi suficient să relateze, fără concluzii demagogice.

3) Ultima generaţie de studenţi care a jucat serios mişcarea de stradă a fost aia a mea, acum 20-22 ani. De obicei _studenţii_ dau legitimitate şi vector unei mişcări de stradă. Ai noştri studenţi de azi abia învaţă ce e asta şi pînă învaţă ei vor confisca partidele complet orice vector.

4) Măcar de la _pinguinul_ sindicatelor s-a evoluat la scandarea galeriilor. Mai seamănă a mişcare de stradă. Nu că ultraşii ar avea coerenţă politică sau scop social. Dar cineva trebuie să îi înveţe pe blegii de manifestanţi cum se face gălăgie. Gălăgie, nu distrugeri.

5) Dacă vine unul la miting cu fularul legat peste bot pînă sub ochi ca să nu fie recunoscut şi să se ferească de gaze atunci ăla ar trebui aplaudat pînă iese din miting, ăla a venit pe scandal şi probabil că are şi fumigene în buzunar. Şi mai cred eu că unul din trei e securist.

6) Olcitul ăla care _a luat foc_ de la o prelată exact în perioada cînd treceau studenţii prin spate pe la CCA mi s-a părut doar mie la televizor sau era o rapandulă părăsită?

7) Măcar acum ar trebui aplicat punctul 8 de la Timisoara.

Hai succes la miting, deşi la Cotroceni era mai nimerit…

Dacă aş fi în locul lui Boc

Dacă aş fi în locul lui Boc şi în consecinţă conştient că sînt unul dintre liderii pitici ai planetei, aş observa de la mine de la biroul de la guvern din piaţa Victoriei că se găseşte peste drum în faţă la muzeul Antipa pe trotuar o ditamai  statuie de girafă. Dat fiind că girafa e cel mai înalt animal de pe planetă aş căuta pe wiki şi aş vedea că girafa e un nume de provenienţă arabă care înseamnă “cea mai înaltă dintre toate”. În mod evident aş interpreta chestia asta ca fiind un act terorist de subminare a statului, mă rog, a părţii scunde a statului. De aici aş trage concluzia evidentă că Oprescu ca primar al Bucureştiului are legături cu al quaeda (sau cum naiba îi cheamă pe atleţii ăia care sar în sus cu tot cu autobuz) pentru că trotuarul ăla pe care e pusă statuia e în răspunderea  lui. Cum lui Oprescu o să i se fîlfîie, aş anunţa sepepeul să verifice dacă nu e băgat în statuie vreun lunetist pitic, că cică ban la ban trage, şi pitic la pitic. I-aş povesti lui Băsescu de girafă pentru că Băsescu răde frumos. Mi-aş cere scuze de la ceilalţi oameni scunzi din ţară pentru că îi fac de rîs, fiind un imbecil. Aş da drumul la muzică şi pe melodia aia cu puşca şi cureaua lată aş ascuţi coasa măcar o oră şi pe urmă m-aş sui pe birou şi aş sări în ea ca la Andrei Gheorghe in emisiune cînd au auzit prima dată românii de mine şi de cît de prost sînt şi aş muri frumos spintecat pînă sus şi sub mine ar curge o pată de sînge. Una mică.

O certitudine

Ce mai e sigur în vremea de azi? Nu ştiu. Să dezvoltăm.

Voi mai ţineţi minte de la istorie că Steaua cu Dinamo erau duşmani de moarte? Scria asta şi în manualul de istorie contemporană, pe spatele pozei cu tovarăşu’, şi în buda de la etajul doi al şcolii, şi pe gardul din spate, de lîngă terenul mic de fotbal. Acum Borcea cu Becali s-au făcut neamuri. S-a dus pulii de suflet o certitudine.

Geoană a primit un vot destul de gros de plecare din pesedeu. Habar n-am de ce dar în politică nu există nimic suficient de grav ca să justifice excluderea în afară de răzbunare. Asta după ce ţopăilă fusese mogul principal în partid, nu şef de organizaţie de stradă. Eu ştiam că atunci cînd îl ai pe unul care “le ştie pe toate ” îl ţii cu tine şi îl duci cu vorba pînă la pensie, nu îl dai afară ca să plece dincolo cu ce ştie. Aveam senzaţia că mai e o fărîmă de minte în pesedeu şi nişte resturi de cultură politică dar m-am înşelat. Ca paranteză Geoană e considerat un prostovan şi asta e o realitate de necontestat, dar încercaţi ca public al spectacolului politic să înţelegeţi că nu e un prostovan între academicieni, e un prostovan între prostovanii din politică, nici mai prost şi nici mai incult, nici mai corupt şi nici mai prost pregătit decît media clasei politice. Întotdeauna Iliescu mai avea un cuvînt de spus în partidul ăla roşu. Încă o certitudine dusă pulii de suflet. Speculăm şi pe filieră (anti) americană, dar speculăm prost.

Regele a împlinit 90 de ani. Pentru mine ăsta este un non eveniment, dar dpdv politic şi diplomatic este un eveniment de maximă importanţă. La Moscova şi la Londra regele e mai apreciat decît de portocaliii noştri care n-au catadicsit să îşi facă imagine cu ocazia aniversării. Băsescu cu simţul lui politic fertil călit în cizme de cauciuc la inundaţii şi cu ranga la demolat butice putea să vrăjească 18 babe băgandu-l în seamă pe boşorog de ziua lui fără a pierde vreun vot de la republicanii lui de doi bani. Lui Băsescu defapt am senzaţia că nu îi mai pasă să strîngă voturi. Încă o certitudine dusă pe pulă şi iată o certitudine nou apărută. După el ce-o fi o fi, adică oricum pedeleul căştigă alegerile cît timp partidul lui diaconescu cu d mic apare ca principală forţă politică de opoziţie.

Şi apropo de ăştia ai lui diaconescu cu d mic. Cică la otv sunt şi nişte bani pe filiera petromservice, luca, chestii. Eu habar n-am ce e adevărat, dar dacă tot ai un ban deoparte nu mai bine îţi faci vile, îţi cumperi insule, fuţi fotomodele, îi joci pe bani la ruletă sau la mare mică roşie neagră, îţi iei acţiuni la google, dar să îi bagi în otv? Adică asta clar nu e afacere, deci mă depăşeşte total. Eu dacă aş avea un offshore cu care controlez o firmă care controlează o firmă care are legătură cu fostul petromservice nu m-aş chinui să le dau de lucru la securişti să găsească traseul banilor, i-aş investi direct în piticigratis. Sau şi ăsta ca excaţavencu e tot de la vîntu şi  se încîlcesc de tot dosarele securiştilor? Atunci îi bag în futezătorii. Pula mea, nici aşa nu-i bine, nu? Atunci mă fut, nu ştiu, dar e clar că oamenii cînd au bani pe mînă fac prostii. Asta e o certitudine.

Şi dacă tot am vorbit de bani, parlamentul englez care oricum nu achiesase la moneda unică europeană o dezbate pe aia cu ieşirea din uniune. Grecolanii au probleme majore de caşcaval, adică nu-l mai au. Italienii stau şi ei delicat pe căcat, că numai mîine nu-i poimîine. Eu germană nu ştiu dar aş căuta un viitor preşedinte care ştie, asta pentru că noi în RSR sîntem oameni muncitori, calzi şi primitori, dar nemţălăii se opresc pe Tisa în puii mei. Pula mea, rusă nu ştim, germană nu ştim, noi ştim numai engleză şi dacă mă uit la nivelul investiţiilor americane în Ro care să se lase cu fabrici serioase dau rău în miopie şi tot degeaba. Şi am o certitudine, că pentru usalezi avem strict valoare strategică, în rest fiind doar o mică parte îndepărtată a ceea ce numesc ei global Europa.

Majoritatea investiţiilor străine vine din Olanda, Austria, Germania şi Franţa şi noi ne căcăm borduri de frică să nu pierdem dragostea americană şi frica de ruşi. De parcă ştim noi exact ai cui sînt banii ăia care vin încoace. Dar ştim un lucru, că avem un rol istoric la răspîntia de drumuri dintre Europa, Orient, Marea Neagră şi Rîmnicu Sărat. Şi un rol istoric a fost întotdeauna o certitudine. Orice rol istoric, da?

Marea investiţie pe care ne căcăm pe noi să o facem e frecţia aia de Roşie Montană. Părerea mea e că trebuie extras aurul ăla de acolo, cît ne-a mai rămas de la daci şi romani şi de la cine o mai fi extras în ultimele sute de ani, dar de ce pula mea trebuie să o comită o firmă străină care dă o redevenţă de cîteva procente statului cînd, şi la aur şi petrol eu rămîn un socialist, ăsta e monopol de stat şi parcă aveam regie autonomă de metale neferoase, rare, ălea ălea. Regie radiată din 1998. Dar facem alta, de ce nu? Păi nu mai bine statul băga banuţu’ în afacere direct decît să dea la alţii pe mai nimic? Păi locuri de muncă făcea? Făcea. Păi tot cu cianuri o ardea? Păi cred că da. Păi management străinez putea să angajeze? Păi bag seamă că da. Păi şi de ce nu? Dar de ce nu vine mă nene o firmă străină babană să extragă carbunii în Valea Jiului? Păi unde e profit vor alţii, unde e naşpa ne jucăm noi. Înţeleg logica capitalistă a jocului, dar oare de ce nu e o firmă nemţească sau franceză care să vrea să scoată aur din locul ăla? Pentru că europenii nu joacă aşa. Şi Băsedintele joacă pentru investitorii ăştia un rol retard, de încurajare aiurea a investiţiei lor. Rahat ecologist versus rahat neecologist. Să se facă să vină banul versus să nu se facă că moare buburuza. Dar nu mai pune nimeni problema să se facă, dar direct de către statul român? Ce cur de preşedinte? Nu găsim cîteva miliarde pentru investiţia asta? Hai să fim serioşi, s-o găsi vreo bancă austriacă să intre în aşa ceva, doar au mai mîncat ăia la Viena ştrudel făcut pe bani din aur românesc, nu? Am certitudinea ca nu mai gîndim natural, nici cu capul, nici cu curul, nici cu pula şi nici cu inima, adică nu mai gîndim deloc.

A, uitam, e plin de panarame in politica si evident ca in pedeleu sînt cele mai multe. Eu n-am vrut sa vad asa ceva, dar m-a ajuns din urma coperta aia cu Udrea. Apoi pozele cu Cleopatra. Da, deci mai am încă o certitudine. Anume că Băselu se crede Cezar.

Derulam stirile si citesc una cum ca parinţii Elodiei cer instanţei să o declare moartă ca să nu se mai chinuie săracii cu toate istoriile ălea aiurea şi să poată fi acuzat şi presupusul criminal de omor. Asta că Elodia e moartă ar fi o certitudine pe care o aşteaptă toată lumea…

Mai scriu şi eu ceva ceva pe blogul ăsta?

Gata cu nunţile. Am fost la trei nunţi în toamna asta. Ariciul meu din buzunar a fugit pe dealuri şi cîmpii. A zis că mai vine peste o lună. Stă în cantonament la o familie de hîrciogi ca să îşi refacă puterile.

Eu îi iubesc pe copiii ăia de s-au căsătorit, ţin mult la ei, dar de la an la an îmi dau seama că nunta e doar o procedură ce urmează procedurii de la biserică şi fiind o procedură, se întîmplă exact aşa. Standard. Te întreabă copiii la plecare dacă a fost bine. A fost excepţional dacă mă raportez la procedură. Am avut eu o altă cravată, în rest totul cam la fel. Dacă nu mă raportez la procedură a fost naşpa rău, inclusiv la nunta mea. Cu ocazia asta chiar îmi cer scuze celor care au fost la nunta mea, la petrecerea de după biserică vreau să zic, aia cu costume, boxe cu hore şi vin alb şi/sau roşu, că eu am avut-o decalată faţă de cununia civilă şi aia s-a continuat cu puştimea la discotecă, deci a fost altă afacere.

Păi hai să analizăm situaţia. De ce să îţi vină cineva la nuntă? Păi din obligaţie că cică îţi este şef, subaltern, coleg, neam, vecin sau prieten, că ai fost şi tu la nunta lui, că el e Băsescu sau primaru’ şi îţi trebuia maimuţoi pe locul de onoare, că chestii de ăstea care îţi vor folosi mult în viaţă. Totul x 4, adică lista se repetă şi pentru miri, şi pentru naşi, şi pentru două rînduri de cuscri. Şi de ce şi-ar dori persoana respectivă adică invitatul să se îmbrace la costum şi să mănînce antreu, file peşte, sarmale, friptură şi tort şi să stea în gălăgia aia în care ori dansezi (ţopăi) toată noaptea ori ieşi afară, că altfel nu te auzi om cu persoană ca să schimbi două vorbe.

De ce simţim nevoia să ne dăm ţărani exact la nuntă şi să facem hore de doi bani în care se întîmplă exact acelaşi pas pe care oricum îl încurcă unul din cinci? De ce mă? De ce trebuie mă să se fure mireasa? De ce nu îmi dai mă tort la antreu, că eu am chef de dulce cînd se lasă seara? De ce dacă sînt persoană care îţi e dragă trebuie să mă pui la prima masă lîngă ringul de dans ca să îmi cadă urechile? De ce la sosire nu dă fiecare musafir bănuţu’ la tinerii căsătoriţi şi pe urmă să îşi comande fiecare ce vrea el pe banii proprii? De ce e mă nunta o cantină dacă tot o facem la restaurante cu fiţe? De ce tocmai nunta e momentul cînd îi fuţi omului ceasul biologic şi nu o începi la prînz ca pînă la miezul nopţii să îi dai pe toţi afară şi să se ducă şi tinerii proaspăt căsătoriţi să îşi vadă de ale lor?

De ce tocmai în “noaptea nunţii” trebuie să se pupe tinerii căsătoriţi cu minim o sută de persoane, de trei ori cu fiecare, în loc să se ducă ei la locuşorul lor să se ciufulească numai ei doi liniştiţi? De ce la trei noaptea gurista sau digeiul se adresează miserei cu apelativul domnişoară cînd defapt nunta trebuia să fie terminată demult şi domnişoara respectivă, dacă mai era cumva, trebuia deja să fi devenit o doamnă?

Fiţi atenţi la un cuvînt important. Încuscrire. Cuscri. Ce urît sună. De a doua zi bieţii părinţi ai tinerilor nu îşi mai pot spune pe nume: Costele! Gogule! Vasilico! Tanţo! Nu. De a doua zi ei îşi spun unul altuia: Cuscre! Cuscră! Păi cînd s-o însura Cosmos ăla micu’ dacă Cuscrul o să mă strige Cuscre! îl bat. Defapt propun ca să schimbăm cuvîntul ăsta cu sonoritate de bolovan care pleoşcăie într-un fund de butoi cu resturi de varză murată veche de doi ani. De acum înainte părinţii mirilor să îşi spună între ei Plăcuţi! Ia auzi ce bine sună: Plăcutule! Plăcuto!

S-a mai renunţat la obiceiul gheţoiesc să se strige darul. N-am mai văzut găini pe lîngă mirese şi alte dude. Hai mai renunţăm în continuare la nişte obiceiuri de ăstea de trib studiat la Discovery şi să devină nunta o petrecere plăcută. Părerea mea.

Auzi, cică să îşi ia mireasa pa pa de la mamă, de la fraţi, de la surori. Păi ce mă, nu mai există internet, telefoane,  o duce mirele în spaţiu, în junglă? O bagă la beci? Gata! Hai în secolul următor!

Mă uitam chiaun la teveu pe TVR2. Era o emisiune cu pescari. Cică erau oamenii pe lac şi făceau concurs astfel: care prindea 5 peşti cei mai grei căştiga. Îşi făceau oamenii poze cu peştii prinşi şi dacă erau crapii ăia mai mici de vreo 5 kg le dădeau drumul. Eu dacă aş fi un crap de 4 kg m-aş lăsa prins de toţi fraierii ăia pe rînd ca să îmi facă poze şi să mi le pun pe pagina mea de crapbook. Cică stăteau ăia cîte 3 zile pe baltă la concurs. Aveau scule şi momeli de mare preţ, cică aruncau la peste o sută de metri, dar n-am înţeles ce. Cu valoarea sculelor lor (urmează un socialism ieftin) hrăneai juma’  de Somalie. Eu ştiam că pescuitul e ceva cu băţ şi sfoară lîngă malul bălţii. De aia nu pescuiesc eu, că nu înţeleg fenomenul. De ce să te duci să pescuieşti dacă nu îţi e foame sau dacă nu scoţi peştele la vînzare? Absurd. Eu în continuare am convingerea fermă că pescuitul e doar un motiv considerat rezonabil de către unii de a pleca de acasă în loc să bată covoarele. Motiv de chiul. Aţi văzut multe femei pescăriţe? Nu prea. q.e.d.

Am primit cadou un căcat de mermelitor de fructe As Seen On TV. Fructele adică felii de mere şi banane s-au îngrămădit pe marginea storcătorului şi cam atît. Cuţitul se învîrtea serios şi singur în mijlocul vasului. Probabil că trebuia să mai fac nişte operaţii pregătitoare, eventual să pun fructele gata mestecate, habar n-am. Prea multă filozofie. Dar aşa el dă bine în bucătărie dacă mai ai vreun loc gol, e roşu. Cică e bun pentru zmeură, kiwi şi cireşe fără sîmburi. Eu n-am decît mere şi banane. Acum sper că nu începem să strîngem cîte un căcat de ăsta în bucătărie pentru fiecare plantă şi animal de pe pămînt…

Opresc eu ieri la o spălătorie să dau lustru la maşină. Am fost la o nuntă aseară, sau n-aţi citit nimic pînă aici? Din greşeală am nimerit la cea mai ieftină, ba mă mai şi bucuram că am găsit loc liber direct pe rampa de spălare între alte două cazane şi la alte două spălătorii pe lîngă care trecusem erau ditamai cozile. Asta pe de o parte s-ar zice că e bine, ieftin zic, pe de altă parte am scăpat după aproape două ore. Lucra doar patronul cu încă unul. Time is money.

Habar n-am ce mai e prin politică, doar că cică ar fi tot ăia. N-am avut chef de ei deloc toată vara. Atîta am reţinut, că s-au întîlnit Băsescu cu Obama. Şi-a văzut marineru’ visul cu ochii lui, acum poate să moară liniştit. Hai să vedem cum o interpretaţi pe asta.

Pa

Gînditorul de la Hamangia

La Moche und Mordechai pe blog e o treabă cu un simbol, nişte chestii cu Gînditorul din titlu. Nu prea înţeleg eu ce doreşte, probabil un îndemn de genul Stai aşa şi nu mişca  + Tăcerea e de aur + Mai bine o zi gînditor decît o viaţă pedelist.

Ceea ce fac acum e o consecinţă directă a faptului că n-am mai scris demult pe blog, deci bag un remake al uni text propriu din 2007 despre respectivul gînditor, adică doresc să continui a spulbera mitul Gînditorului de la Hamangia. Ia de citeşte!

Ca urmare a subtilelor nuanţe aşezate carismatic în acest superb car alegoric ce mi-a protipendat imaginaţia mă văd nevoit a participa dedicat la modul absolut în elucubrarea unei introspecţii asupra mirificului fond genetic al istoriei care este Fenomenul Hamangia.

Înainte de a discuta despre Familia de la Hamangia (copiii nu se văd, probabil erau plecaţi la cules de fructe de pădure sau nu erau deloc cînd s-a realizat ansamblul sculptural) să prezentăm cititorilor noştri care sînt la fel de cosmici ca şi noi poze cu Gînditoru’ şi doamna lui de pe google, ca să facem cunoştinţă cu dînşii. În stînga este un domn care îşi sprijină capul în mîini, domnul fiind astfel supranumit ”Gînditorul” iar în dreapta este o doamnă pe măsură, cu siguranţă de la dînşii provenind expresia ”mie-mi place calul sur şi mîndruţa lată-n cur”. (…)

Ca primă observaţie observăm că familia respectivă este neagră, adică formată din negri. Aceştia sînt dealtfel şi primii negri de la noi din ţară. Acord credit celor de la muzeul din Constanţa şi privesc cu indulgenţă mistificarea de pe saitul instituţiei presidenţiale, unde familia respectivă este blondă. (…)

Într-un alt link găsim un fel de expoziţie de ceramică cu vînzare unde cu 300 000 ROL 300 RON se poate cumpăra toată familia la preţul unui vas de borş, ceea ce mie mi se pare a fi superofertă. De aici tragem concluzia că multă lume este interesată să îşi pună în casă un gînditor în sufragerie şi o fertilistă în dormitor pentru că dînşii sînt magici. Tot pe net şi dumneavoastră (adică ‘voi’ pentru cei neobişnuiţi să fie apelaţi elegant) puteţi găsi demonstrat cum există o mare legătură între geometria şi tainele unei piramide egiptene şi gînditorul ăla micu’ (adică sună ca şi cum el se gîndea să îşi facă o piramidă, căci el este realizat înaintea piramidei, ori dacă nici ăsta nu e subiect de găndire intensă…). Nu pun linkuri către asemenea chestiuni, sunt prea delicate pentru a fi citite de către toţi fraierii.

Ca atare iată că pe net şi deci şi prin cărţile de specialitate se observă fratili meu cîtă dă multă imaginaţie ştinţifică este debordată de către specialişti, că trebuie să fii musai specialist ca să îşi dai cu părerea despre două caricaturi din vechime şi neapărat trebuie presupus că nea ăla care a făcut respectivele obiecte era cel puţin un geniu al epocii sale.

Părerea specialistului cosmic este următoarea:

A existat odată o persoană care făcea biluţe la el în trib. După ce resursele nazale s-au epuizat acea persoană s-a aplecat şi a luat nişte lut de pe jos continuînd astfel să mozolească cevaşilea între degeţele. Deoarece a luat prea mult lut a fost nevoit să modeleze ceva mai complicat, timpul aflat la dispoziţie fiind suficient, pentru că pe acea vreme nu existau stress, grafice, targheturi şi norme şi nici net, teveu şi cărţi de autoinstruire despre cum să cîştigi bani şi să îţi măreşti simultan şi penisul (dacă cartea asta nu a fost scrisă încă e cazul să apară mai repede că mi se duce naibii teoria).

În bordei în faţa domnului care prelucra manual materii moi se găsea cea mai mare (în sensul propriu) bunăciune din comunitate lîngă care s-a aşezat şi un alt membru al brigăzii, sanchi că el avea treabă pe acolo. Ca să nu cadă de papagal acesta se făcea că se gîndeşte la recoltă şi pe şest băga privirea la ţîţe la fertilistă, de aia are gătul aşa de lung, că se tot holba de după pumni la ţîţe de sus în jos. În timpul ăsta autorul freca nămolul între degeţele ca să iasă caricatura corectă, că avea timp şi spaţiu suficient. Şi dînsa are gătul lung pentru că şi dînsa se uita tot de sus în jos la una alta, deh, făcea pe vedeta. La finalul executării formelor autorul şi-a dat însă seama ce obosiţi a modelat, şi-a băgat pula şi le-a aruncat pe statuete în focul din mijlocul încăperii, loc unde formele de lut s-au tăciunit şi s-au înţepenit pînă în zilele noastre, loc unde au şi fost găsite cînd s-a făcut curat în 1956.

Rezultatele cercetării:

Cu multe mii de ani în urmă, pe cînd egiptenii încă se scobeau doar între degetele de la picioare, alte popoare încă studiau mersul pe jos iar chinezii abia descoperiseră ceara din urechi, iată că pe meleagurile patriei noastre oamenii deja ştiau să se scobească în nas. Cunoaşterea anatomiei faciale a dus la o evoluţie indubitabil accelerată a omului în zonă, de unde şi faptul că leagănul civilizaţiei umane este în jurul Mării Negre, după cum sper că ştiţi şi voi.

O a doua concluzie ar fi că încă din cele mai vechi timpuri oamenii se futeau, ceea ce explică înmulţirea speciei pe globul pămîntesc pînă la stadiul actual.

Ca boltă de arc de cheie a cercetării efectuate se evidenţiază faptul că încă din cele mai vechi timpuri din negura istoriei exact pe teritoriul actual al României se găseau exact strămoşii noştri.

În încheiere aş dori să adaug că am încercat timp de zece minute să intru în erecţie privind acest simbol al fertilităţii şi abia astfel am înţeles de ce cel care a făcut figurinele le-a aruncat, şi pe ea, şi pe imbecilul ăla care se tot gîndea cum s-o fută pe hoaşcă, adică am demonstrat astfel tehnologia de fabricare utilizată.

PS: La ce se gîndea ăla? Clar, se gîndea cum să o fută pe dînsa dar sanchi cu grijă, să nu dea de înţeles chestiunea asta la tot tribul. Se făcea că se uită aşa, pierdut, dar defapt visa sex păros cu ochii deschişi.

Numele corect al statuetei este deci Libidinosul de Hamangia, statueta dînsei se numeşte Grăsană Fiţoasă de Hamangia (priviţi şi voi cum îşi ţine lăboanţele pe un singur genunchi ca o lady)  iar autorul nu a dat doi bani pe creaţiile sale, că n-aveau nici măcar gustul unei biluţe de muci, deci a fost propriul său critic de artă, dealtfel primul şi ultimul critic de artă cinstit, că de atunci încoace ăştia, criticii, mestecă aşa de tare la nişte aberaţii că mai bine priveşti şuruburi decît ce apreciază ei. Şi piuliţe.

Doar unii români au talent

Unii au deja o meserie.

Băi, deşi n-am văzut calificări la emisiunea  cu pricina, m-am nimerit pe lîngă televizor la finala din seara asta şi simt nevoia să dau cu părerea imparţial, ca tot cetăţeanul. Bă, ştii ce înseamnă să ai talent bun de descoperit? E chestia aia pe care o foloseşti ca hobby în pauza de masă sau seara înainte la culcare, e chestia aia pe care o faci ca să te simţi bine singur sau cu prietenii la o citirică.

Dacă tu proteveu îmi urci pe scenă profesionişti care bineînţeles că au talent dar îşi fac din asta şi o meserie, atunci nu mai e concurs de talente, e comparaţie de mere cu şuruburi, că şi măru’ e gustos dar fără şurub nu merge maşina. Şi care dintre voi îmi zice care e mai tare, şurubul sau mărul, păi află că îţi baţi capul de pomană, că şmecheroase sînt amîndouă.

Hai să explic. Talent are puştiul care bagă beat box. Mă bucur că l-am văzut.  Îl şi votez. Nu simţeam însă nevoia să îl văd pe copchilul ăla fără coiţe, Iustin sau cum puii lui îl cheamă. De ce? Păi ăla e la liceul de muzică, studiază fenomenul, o să ajungă mare contratenor. Da’ de ce de la liceul ăla n-a venit şi un pianist, ce, ăla n-are talent? De ce n-a venit bre tot liceul de muzică?

Talent are tanti aia care s-a învîrtit de 600 de ori, talent are puştiul ăla care s-a jucat cu mingea. Ăştia sînt ok, mi-au plăcut. Băiatul cu sticlele o avea talent dar el deja practică meseria aia şi dacă vrem să ne dăm mari cînd deja sîntem profesionişti de ce să nu aducem pe unul să recite ecuaţiile termodinamicii în calitate de prof la politehnică?

Păi descoperim talente sau confirmăm ce deja s-a mai confirmat de către alţii? Vreau să îl văd pe motostivuitoristul care cîntă arii din opere, nu pe karatistul care e profesionist în ceea ce face şi o pune de o şuşă de dat cu cracii pe sus şi nici pe unii dansatori care deja cîştigă bani din ceea ce fac, adică au fost confirmaţi.

Bă, aţi prins ideea sau vă mai explic? Eu înţeleg că franciza asta sau ce o fi e de cacao şi pe afară, dar puteam să o facem noi cinstit. Ori e căutare de talente ca să găsim jonglerul la sculărie şi zidarul cu voce de Pavarotti, ori e o mare frecţie.

Tipul ăla din calificări care cînta exact ca Minculescu e de 1000 de ori mai tare decît Iustin. Şi nu s-a calificat. Dacă nu îl votează lumea pe copchilul ăla care bagă beat box şi dacă nu iese Iustin pe ultimul loc să vă pupe Boc pe toţi.

Puşca şi Elena lată

Păi voi ştiţi cînd e Cosmos misogin, da’ rău de tot? Păi exact în momentul cînd o pizdulice îşi epuizează argumentele şi îşi susţine interesele prin mieuneală. Ăla e momentul cînd respectiva se transformă din om în păsărică, bagă placa aia că au bărbaţii ceva cu ea şi aruncă cu parfum şi lacrimi pentru a chema suratele în ajutor. Surate care i-ar scoate ochii în orice alt moment, dar nu e treaba noastră cum şi-ar scoate pizdulicile ochii între ele dacă ar fi singure pe pămînt.

Individa se plînge pe blogul ei că bărbaţii din opoziţie nu îi suportă succesurile ei, inclusiv măreţul succes că e şefă peste pedelismul de Bucureşti. Că cică de aia are cineva ceva cu ea, că ea  e atît de capabilă  şi a ajuns unde a ajuns prin mijloace proprii şi prin merite proprii. OK, asta e real, dar mijloacele individei de a îşi face o carieră nu mai trebuie detaliate, reprezintă lista completă de oportunism de mare angajament. Fotomodel, facultate de drept la particulară, trecere de la un partid la altul, o relaţie bănuită cu preşedintele care dă bine, că altfel nu i se explică ascensiunea, pe urmă chestia aia cu colegiul de apărare de unde a ieşit expertă în securitate naţională. Bileţele, poşetuţe, frecţii.

Vrea să fie preşedinte al României? Să candideze. O priveşte. Vrea să fie mai întîi şefă prin Bucureşti? N-avem.

O să ziceţi că *Apără Bucreştiul de Elena Udrea* e un mesaj personalizat şi misogin. E un mesaj personalizat pentru că individa n-are limite. Poate fi interpretat şi ca fiind misogin dacă nu te duce mintea că defapt mesajul este anti pdl, anti băsescu, anti boc, anti combinatorii din pdl, adica anti esenţă de portocalii, adică, ghici? Anti Udrea. Că tot ce are partidul ăla mai de proastă calitate revine în prim plan cînd aud de udrea. Tot arivismul din partidul ăla care se credea reformator prin caricatura de băsescu se vede în udrea. Şi după cum puteţi observa mi s-au cam terminat majusculele cînd vorbesc de ei.

Dacă în politica românească alegem mereu între două rele pentru că nu le putem refuza pe amîndouă atunci aleg oprescu, chiliman, piedone, vanghelie şi partidele lor obosite împotriva lui udrea. Şi mai ales aleg să am primării la sector separate de primăria capitalei chiar dacă nu locuiesc în cel mai bogat sector al Bucureştiului. Pentru că aşa e bine. Şi nu îmi băteam capul să scriu postul ăsta dacă nu mi se punea ditamai outdoorul în faţa blocului că mă cheamă pdl la referendum. Vreţi să vin la referendum?  Vin şi nu vin singur. Şi e clar ce votez…

Ştiţi cine e de vină că există Udrea? Ştiţi cine a fost de vină că a existat Monica Levinsky? Păi avea dreptate Chris Rock, de vină că Bill Clinton s-a jucat cu Monica a fost Hillary Clinton. Ca primă doamnă a Americii avea datoria să fie prima la nevoile lui Bill. La fel şi la noi.  Oare de ce a fost nevoie de udrea în pdl?

Nataşa Galche

Nataşa Galche scrie în Dilema un articol numit *Viză de flotant la Brăila*

Citez: M-am născut în Bucureştiul anilor ’80, am copilărit cu cheia de gît printre betoane, am fost şoim al patriei, apoi pionier şi, după Revoluţie, “huligan” în Piaţa Universităţii. Am încheiat citatul.

Dacă te naşti în anii ’80 hai să zicem că cel mai devreme te-ai născut în 1980. În Piaţa Universităţii s-a întîmplat ceva în 1990 cînd tu aveai  maxim 10 ani şi ca dovadă în plus că n-ai fost acolo mai află că ăia se numeau “golani”, nu “huligani”.

Dacă ai fost huligan în Piaţa Universităţii cine ştie cînd prin 1995 sau 2000 cred că n-ar trebui să te lauzi la gazetă. Sau poate ai ieşit cu colegii cînd am bătut Argentina la fotbal şi ai spart vreo vitrină, dar asta n-are legătură cu ce ai vrut să laşi să se înţeleagă.

Cum aş citi mai departe articolul cînd nu se confirmă nimic încă din primele rînduri? Sau să îl citesc totuşi, poate că aflu că a fost colegă de front şi cu bunicu’ la cotul Donului?

Nea Pleşule, bre, te rog eu respectuos, dă bre cu mătura prin curte. Ăsta a rămas ultimul print pe care mai dau banii.

Fantoma lui Băse-n port

N-are nicio legătură titlul cu conţinutul dar dacă scrii ceva de Băse dă lumea click pe link şi mai creşte numărul de unici la unicul articol scris pe blog în ultima lună. Ce îţi mai place să citeşti despre Băsedinte, băi cititorule! Nu te mai saturi! Mă rog, în lipsă de altceva, adică de opoziţie, ce dracu să faci, te dai cu puterea. Te dai tare şi apăsat, pînă ţîşneşte ceva.

Am auzit, jur că din greşeală, cum pulicica de ministru al muncii o zicea pe aia că nu mai ajung banii încasaţi pe pensii de la angajaţi ca să se plătească pensiile la pensionari. Băi infractor mic dar semnificativ, eu plătesc banii ăia pentru pensia mea viitoare, nu pentru pensia actuală a lui tata. Şubredu’ meu a plătit toată viaţa cotizaţia la pensie pentru propria lui pensie, nu pentru a lui tata moşu şamd. Dacă tu băi lindicule – limbricule (jur că nu ştiu cum să îţi zic mai corect) consideri că trebuie să crească numărul de contributori actuali pentru a avea de unde să plăteşti pensiile curente înseamnă că n-ai înţeles nimic din contractul impus de societate fiecărui contributor.

Adică fraieru’ care marcă banu’ acum dă pentru ca el însuşi să primească pensie în viitor, nu pentru plata pensiilor actuale. Bine, ştiu, a fugit Tăriceanu cu banii, vechea moştenire, frecţii. Hai că mai sunt unii care n-au înţeles încă şi mai pun botul că sunt prea mulţi pensionari. Păi n-au decît să fie căt de mulţi, covîrşitoarea lor majoritate au cotizat grupa mare toată viaţa lor, banii dpdv contractual există.

Şi ca să îi fac pe ăia mai tineri să priceapă, hai să desenăm ca pentru tănăi. Tu Gogule acum eşti un arici care îţi bagi pulicica în pensionari pentru că n-ai loc în autobuz de ei. Peste nişte ani o să ai şi tu bani de Logan sau whatever. Adică o să munceşti toată viaţa şi între timp o să te însori. Adică o să fiţi doi care munciţi toată viaţa şi care veţi cotiza la fondul de pensie. Evident că veţi avea un copil. Doar un copil, de unde naiba să aveţi bani să hrăniţi mai mulţi.  Şi colegii voştri la fel. Pinguinu’ vostru o să crească mare şi o să intre pe traforaj plătit, adică va presta cu muncă pentru salar. Adică va plăti contribuţie de pensie cînd o să fii tu cu baba ta  nişte exact doi boşorogi. Îl vezi pe ăla micu’ să producă bani ca să plătească contribuţie astfel încît să primeşti şi tu pensie, şi baba ta la fel? Nu, că el nu poate. Un traforaj, o contribuţie, nu două.

Adică tu cu baba ta ar trebui să primiţi pensii din munca voastră anterioară adică din cotizările proprii, nu din munca bietului copilaş. Dar nu, că din banii tăi şi ai babei tale cică zic escrocii din guverne că s-au plătit pensiile boşorogilor voştri de părinţi, deci bani canci, deci o să apară lege ca să vă pensionaţi mai tîrziu, deci o să staţi mai puţin la pensie între vîrsta de pensionare şi pînă crăpaţi, ca să fie suficienţi banii pe care o să poată să îi producă pentru contribuţie progenitura voastră, singur, singurel, toată viaţa aia a lui.

Dacă nici acum n-aţi înţeles puteţi să mă pupaţi pe mine direct în curul meu cel mare şi pe fantoma lui Băse-n port. Na că am găsit şi unde să folosesc prostia aia din titlu.

Trecem la ceva mai vesel. Am auzit că în România există şi opoziţie, şi mişcare sindicală reală care cică fac ele şi dreg ele ceva. Da, ştiu, v-a buşit rîsul. V-am zis că o să scriu ceva vesel. Din păcate deja am terminat.

Gata, se dă drumul la făcut metrou pentru sărmanii ăia din Drumul Taberei. Sper că deja cresc preţurile la apartamentele ălea ale lor din zonele ălea liniştite şi cu verdeaţă bla bla. Cresc ca preţul la petrol, ce naiba, doar acum cartierul ăla pîrît a căpătat potenţial. Peste douăzeci de ani cînd o să fie gata metroul o să vedem la ei preţuri ca pe Primăverii. De ce douăzeci de ani? Păi să vă explic. E ca la autostrăzi. Dacă Boc de la Cluj e prim ministru atunci se face la el în judeţ pe durata mandatului o autostradă ăhăă, tocmai de la Turda şi tocmai ăhăă, pînă la Gilău. Adică o autostradă foarte circulată pe post de drum judeţean. Ăia de la el din judeţ deja i-au rămas profund recunoscători, s-ar putea să îl voteze din nou primar în oraşul lor drag. Drag lor.

Acum deci  clar pentru facerea de metrou la aurolacii ăia din Drumul Taberei mai întîi le trebuie primar gheneral de la ei din cartier. Să presupunem că iese din prima. Ăla o să facă tronsonul de mare importanţă Parc Drumul Taberei – Drumul Taberei, ca să ajungă mai repede iepuraşii la verdeaţă. Pe urmă o să vină alt primar care o să facă tronsonul ăla de la Băneasa la Otopeni. E vorba de Chiliman, va candida la capitală cît de curînd pentru că va fi susţinut de alianţa PSD – PNL – Antena 3. împotriva Elenei Udrea. Ciutacu e cu Oprescu, de aia e pe Antena 2, ca să înţelegeţi şi voi cum e cu televiziunile ăstea. Cu puţin noroc al treilea primar va fi tot un fan al Drumului Taberei, deci se va da în folosinţă tronsonul Academia Militară – Orizont. Tronsonul ăsta e foarte important ca să se blocheze mai tare cu săpături multe şi adînci  ditamai intersecţia aia de la Răzoare, cunoscută pentru oamenii normali drept ‘încurcă drumuri’.

Pe urmă următorul primar va face un tronson de la Penitenciar Rahova la Autogara Rahova, că dacă nu vă este clar că Vanghelie va ajunge la un moment dat şi primar al Bucureştiului înseamnă că nu pricepeţi de ce ţiganu’ e ţigan şi niciodată numai rrom. Asta a fost o remarcă rasistă clară, incorectă politic, valabilă în orice ocazie, o puteţi folosi la un meci Steaua Dinamo cînd îl vedeţi acasă la teveu.

Peste douăzeci de ani se va face şi tronsonul intermediar pe la Favorit, se va renunţa la continuarea aia de capăt spre Rîul Doamnei  adică spre cîmpul ăla cu case (băi, la ţărănoaia te duci cu trăsura, nu cu metroul, clar?), se va renunţa la legarea tronsonului spre Cişmigiu că pula bani şi se va face legătura direct la Eroilor, care deja era un mare nod feroviar underground, care staţie evident că va deveni mai importantă ca Unirii 1+2, adică o să se mute centrul Bucureştiului pe cardan la tunul ăla de la monument.

Păi ca ce chestie să se cheltuiască banii tuturor contribuabililor bucureşteni din cartierele civilizate cu oameni normali (fără figuri de drumutaberişti intelectuali pîrîţi) care au deja metrou  la scară, doar pentru a se lega oraşul de o suburbie coclită cu blocuri făcute încă de pe vremea lui Pazvante cand de banii ăia se mai putea face uşor ceva interesant, precum  un lac suspendat peste lacul Herăstrău care să se asorteze cu şoseaua suspendată de la Ploieşti la Giurgiu. Cui puii mei îi pasă de cartierul ăla coclit de şoareci din vestul Bucureştiului numit Drumul Taberei? De ce există Drumul Taberei? De ce?

Anul ăsta m-am hotărît să îmi cumpăr maşină nouă. A venit momentul să încurajez economia mondială, să injectez capital în industrie, chestii. M-am hotărît pînă acum că va fi albă, cu opţiuni căt de multe, compactă, evident căt mai economică şi mai ales să fie durabilă, să mă ţină pe puţin zece ani. Să îmi iau Zanussi sau Whirpool? Aaa, voi credeaţi că vorbesc de maşină maşină, de aia cu patru roţi? Nu, pe aia nu o schimb, n-are sens, toate sunt la fel, pe 12 volţi.

Aveam prin casă o frecţie de aia care cică are senzor şi parfumează cînd te simte. I s-a terminat fîsul şi i-am cumpărat trei rezerve ieftine despre care mie unul mi s-a părut că se potrivesc, cu calităţile mele de inginer. Băi, de potrivit s-au potrivit, dar nu funcţionează sărăcia, deci care vrei să cumperi chestiile ăstea poţi să îmi laşi un comentariu cu cuvîntul cheie *hidrofluorocarbon*.

Stai aşa să îmi mai torn o gură de cafea. Mda. am un coleg care abia a prins gustul mailurilor cu dume pe care i le trimit toţi plictisiţii din alte firme de opt ori pe zi. El credea că e culeanu să trimită şi el la toţi colegii din brigadă toată mailurile cu diverse căcaturi primite de la alţii. I-am explicat că la noi la brigadă nu se freacă pula toată ziua la computer, deci un mail e absolut OK cît timp e doar unul, mai ales că el e mai mic în grad şi dă senzaţia că se joacă, ştiu eu că şefii rîd la glume şi pe urmă te fut pentru că ai timp de ele, doar şi eu fac la fel, adică fut. În consecinţă primesc seara un  singur mail cu un pps cu peisaje, un wmv cu careva care se împiedică, cîteva poze cu pizdulici şi o listă cu zece bancuri în care de obicei al patrulea e ăla bun, deşi îl ştiam deja. Dacă lipseşte partea aia în care trebuie să îl dau de îndată mai departe la cel puţin douăzecişidoi de prieteni ca să mi se îndeplinească urgent nişte sănătate şi bogăţie eu zic că e bine.

Dacă tot a venit vorba, voi ştiţi cum fac eu curat pe tastatură? Cu pensula de doi ţoli. Da, între creioane eu ţin o pensulă. Are mîner albastru. Dacă aveam twitter şi facebook jur că scriam şi acolo această informaţie.

Alaltăieri am slabit două kilograme, de la 117 la 115. Bă ce chestie, dacă adormi seara devreme adică înainte să mănînci cică slăbeşti. Alţii aleargă prin parc, eu tocmai am descoperit cura de slabire prin somn. Ştiu, sînt genial, mai ales că am descoperit şi varianta inversă, seara următoare am mîncat sănătos şi am reuşit să le recuperez imediat.

S-a drumul la construit Catedrala Neamului. Eu sînt dintre ăia care zic că e bine, că nu îmi pasă că se consumă bani de la buget în loc să se facă şcoli şi spitale, doar mă bucur că şi generaţia mea o să lase ceva în urmă, aşa cum generaţia părinţilor mei ne-a lasat Casa Poporului. Sînt mîndru că sînt contemporan cu asemenea lucrare. Am aici de remarcat două aspecte de marketing.

Primul este cum o să fie folosit de gagiii din imobiliare acest fenomen, adică parcă văd anunţul:

UNIRII apartament două camere, 3/8 stradal, decomandat, poziţie excelentă între Mitropolie şi Catedrală, 185 000 negociabil, Doamne ajută! 0745 445 554.

Al doilea aspect ţine de investiţie. BOR strînge bani de la enoriaşi pentru betoane şi picturi. Înţelege orice babă despre ce e vorba, dă 5 lei la acatist şi 5 lei pentru Catedrală. Foarte bine, că aşa manîncă dulgheru’ şi ingineru’, se întorc banii în economie. Bun, se termină construcţia şi pe urmă o să se strîngă bani pentru ecranele exterioare. O să mă distrez enorm cînd babele o să dea bani de lecedeuri. Eu dacă aş fi babă credincioasă mi-ar fi suficient să văd nişte popi pictaţi pe zidurile exterioare sau hai, fie nişte bannere, că oricum şi pe lecedeuri popii stau pe loc, nu ţopăie ca Madonna.

Bonus a treia chestie e că orice spaţiu comercial cît de mic în zonă trebuie cumpărat repede ca să poţi să vinzi ciungă şi tigări la enoriaşii ăia mulţi, mereu cîte 125 000, cică atîţia vor încăpea în curte. Hai repede, pînă nu bagă Patriciu încă un mic.ro să vă ia faţa.

Hai şi a patra chestie, unde se cacă ăia 125 000 de credincioşi? Cîte zeci de bude eco sînt necesare ca să nu pută? Altă întrebare. Cîtă maculatură se strînge din acatiste? Chiar aşa, ce fac popii în general cu acatistele după ce le citesc? Le aruncă? Şi cîţi popi sînt necesari ca să citească atîtea acatiste şi să facă alea alea? Şi de Paşte unde se parchează minim 10 000 de maşini cu enoriaşi veniţi din toată ţara? Ăstora le va trebui logistică grupa mare care, punem pariu, va fi pusă la dispoziţie de primărie.

Totuşi în interior pot să încapă 5000 de credincioşi. Vor fi veceuri şi în biserică? Ca să nu se scape ăia pînă afară? Sau babele din primele rînduri n-au probleme de astea cînd vin cu 2 zile înainte ca să ocupe loc în faţă şi după aia nu mai pleacă încă două zile ca să nu piardă locurile… Vai ce urît, fac mişto de aşa ceva… Adică de babe…

Băi, chiar aşa, cît o să coste o nuntă de manelişti sau de fotbalişti la Catedrala Neamului?

Cîte nunţi încap simultan ca să iasă şi de un record mondial ortodox? Că record mondial absolut n-ai cum, chinezii la orice oră pot să umple trei stadioane simultan cu mirese.

Hai că închei ce am scris astă noapte cu o ştire bombă care m-a marcat profund, a produs un număr nelimitat de erecţii la cîinii din şantier şi mi-a consumat gazu’ din brichetă. Cică Zăvo divorţează de Pepe sau invers. Ştiu, e veche de cîteva zile dar eu abia acum am aflat. Băi, voi aţi văzut de faţă are Zăvo? Să îmi spuneţi şi mie că eu demult nu mai am curaj să mă uit la ea, n-am chef să albesc subit. Cînd aud de ea mă gîndesc la vrăjitoarea cea rea pe care dacă o întîlneşti în pădure noaptea şi se uită la tine te transformi în mormoloc şi-ţi moare pula.

Ce cuvînt să termini un post atît de interesant despre Băsescu. Auzi, cică pula…

 

 

 

 

Habar n-am cine a scris textul ăsta

Habar n-am cine a scris textul ăsta dar l-am găsit prin calculator pe la Very Old Documents. Probabil că e din vremurile forumului andreigheorghe (secţiunea cinema) pe cînd se trăia pe dial up şi l-am salvat ca să îl citesc mai tîrziu, ceea ce am şi făcut, am citit ceva din el abia azi… Hai, că merge, e cu caterincă, frivol, plin de paratext, ălea ălea. Care ţi-l recunoşti te rog să ţi-l asumi, da?

Bă fratile meu, acţiunea se petrece în Grecia învechită, când era rege Agamemnon. Bă Gicule, Agamemnon ăsta era un grăsan cu barbă rară, urât ca porcu şi obraznic, pe ochii lu’ mama. Şi veni el cu armia să cucerească Sicilia. Dacă traia azi nu mai venea cî îi tăiau coaiele mafioţii. Pe ochii lu’ mă-ta, două armate de leşinaţi se apropie una de alta. Şi veni Agamemnon cu un sol şi regele Siciliei cu un sol. Boşorogul ala de Agamemnon, un grăsan cu plete şi codiţe împletite, ca Georgeta curva satului, îi spuse celuilalt boşorog, regele Siciliei să se predea. Ală, nu-i mai ţiu minte numele, se dădu şmecher. Zise să se lupte cei mai buni luptători ai lor în loc de armii şi cine câştigă, câştigă războiul. Şi că aşa economisesc soldaţi. De parcă la cineva îi pasă de soldaţi. Agamemnon, cartoful ală nebărbierit şi umflat umflat, căzu de acord.
De la Sicilieni din armată aparu un monstru chelios şi cu dinţii stricaţi, cam ca aia ai lu’ nevastă-ta. Pe ochii mei, un gealat de 2 metri pe doi metri, cu paloş şi scut. Agamemnon l-a strigat şi el pe Ahile însă Ahile era în cortul lui din sat şi dormea gol între două golănci goale, bune mă Gicule, ţaţe mari şi frumoase, ah ce le-aş fi futut, ce le-aş mai fi futut. Mi se sculă un burlan de i se beliseră ochii babei de langa mine. Stai cuminte, d’te dracu’ zisei în gând babei, nu-mi stric eu burlanul pe carne uscată. Uită-te la film scorpie nimfomană. Aşa, şi veni Ahile, după ce îşi puse armura şi coiful lui fioros. Adevarul, Ahile ăla cu plete blonde, Vrad Pint, tot un firfiriu, pe lângă gealatul ăla din Sicilia. Dar, pe sanătatea lu’ tac’tu, se îndreptară unul înspre altul, ca la karate şi firfiriul făcu o săritură în aer ca Brusli ăla şi îi infipse paloşul în gât lu’ monstru ăla care căzu pe burtă şi muri. Nervos, Ahile (în film i se spune Achilis) s-a dus la Sicilieni şi le-a strigat: Mai vrea cineva mă’ labagiilor? Ha! Şi nu mai vru nimeni şi asa Sicilia a fost cucerită de Agamemnon cel grăsan şi bubos. A, am uitat să spun că Ahile şi Agamemnon erau cam la cuţite, nu se sufereau unul pe altul, am să-ţi spun de ce mai târziu. Hai, mai desfă o bere.

Gicule şi trece filmul la o petrecere mare şi cocoşată. Hector şi cu fratele lui, Paris, doi firfiri, pă ochii lu’ bunică-ta, unul bărbos şi celălalt, Paris, un poponar fără păr şi aschilambic, ca Vandele fiul cel mic al căldărarului. Phiii. . . Doamne, aştia doi fraţi care erau mari granguri de la Troia în vizită la Sparta, fuseră primiţi de Menelau fratele lu’ Agamemnon. Menelau ăsta, un grăsan pocit ţi boşorog era regele Spartei . Şi umflatu’ ăsta făcu un chiolhan cu dansatoare şi mâncare, să vezi Gicule ce bucăţi erau pe vremea aia mai frumoase ca Mingeta fica cea mica a bulibaşei. Şi vorbiră despre pace şi că Sparta e prietena Troiei, aşa cum e prieten Iliescu cu Voronin. Bă şi deodată, aşchimodia aia nehrănită, Paris, hop pe nişte scări, drept în dormitorul Elenei, nevasta cea tânără a lui Menelau. Ea, cică se retrăsese, golanca dracu’ . Şi intra Paris peste ea, Gicule, ce bucată, blonda cu ochi albaştri ca Marea Neagra, durere de mişto, ce-aş fute-o Gicule, până i-ar sări capacele.

Şi, la început, fiţe şi talente, că pleacă din dormitorul meu, da ce, ieri nu mi-ai spus aşa când ţi-am tras-o, şi hop, a dat rochia jos şi slăbătura a mozolit-o şi i-a introdus şarpele, ah Gicule, pe ochii lu’ sora-ta, de ce nu eram eu în locul slăbăturii ăleia de Paris că-i arătam pe anaconda şi nu mai facea talente cu mine. Pe scurt, iubire mare, Elena îi spusă că în fiecare zi se gândeşte cum să se sinucidă decât să stea cu Menelau. Şi drace, Menelau era jos la petrecere, le baga limba-n gură la dansatoarele alea şi mâna la tufiş. Aşa se încălzesc regii înainte să-şi pompeze reginele. Şi după futai, Paris, în loc să-i spună pa şi la revedere, ne mai vedem şi la anu’ îi promise că o răpeste. Ea nu, că nu se poate, fiţe, poante. Şi deodată imaginea trecu pe corabia cu care se întorceau firfirii de Hector şi Paris la Troia, în Turcia. Pe corabia troienilor, care semăna cu o coajă de nucă mult mai mare, Paris îi povesti lui Hector că a rapit-o pe Elena. Hector, să facă atac de apoplexie nu alta, se enervă, vru să întoarcă barca la Sparta. Dar, piţigoiul de Paris îi cântă la sentiment şi, într-o secundă Hector hotări să continue la Sparta cu Elena spartă, că Paris a spart-o de 10 ori pe noapte, ce iubire cocoşată.
Să nu crezi Gicule ca Hector nu îi aruncă lui Paris că e curvar şi că un curvar nu se poate îndrăgosti chiar aşa. Şi firfiriul de Paris i-a zis, ba da şi de aici încolo, pentru o bucată de pizdă au murit jde mii de oameni. Ah, viaţa nu e dreaptă, nu multe războaie au avut ca pretext, o pizda, Gicule. Pe ochii lu’ mă-ta nici tact’tu n-ar face război cu tata dacă i-ar fura amanta. În ziua de azi, să furi un sculament, nu mai e motiv de război.

Şi, trece filmul la primirea odraslelor Paris şi Hector de către regele Troiei şi tatăl lor, Priam. Ovaţii, urale, să moară mama, ca-n timpul lu’ Ceauşescu şi vizita reginei Elizabeta a Angliei la Bucureşti, cu caleaşca.

Priam, baiat de treabă, nu s-a supărat pe Elena şi ca un rege deştept a acceptat-o. Oricum, pizda era doar un pretext. Războiul urma oricum. Ca să vezi, Gicule, pe vremea aia politicienii erau la fel ca azi. Sau ăstia nu s-au schimbat. Hai mai dă o bere, ţigan zgârcit, oricum ai furat banii de la tac’tu. Ospătar, înca 26 de beri, aici.

Şi cum îţi spuneam Gicule, după ce se termină scena în Troia urmează scena în palatul (de piatra) al lui Agamemnon. Veni Menelau umflatu’ la Agamemnon grăsanu’ cu codiţe şi-i plânse pe umăr ca s-a jignit. Gicule, pe onoarea lu’ tac’tu, care nu există, în toată Oltenia nu mai găseşti pe cineva care să plângă ca cineva i-a furat nevasta. De ce să urăsti un binefăcător?

Dar Menelau, mai încăpăţânat şi rănit în mândrie ca cel mai înfocat ţigan oltean, nu s-a lăsat până nu l-a convins pe Agamemnon să facă război. Şi umflatu’ celălalt atâta aştepta, un pretext. O pizdă? E buna şi aia ca să începi un răzbel.

Agamemnon nu era chiar prost şi s-a sfătuit cu Ulise. Nu câinele ală vagabond din sat ci Odiseu, aşa îi mai zicea, ţin minte de la şcoală. Care şcoală? Şcoala vieţii că nu am nici 3 clase primare însa de Odiseu m-a învăţat Veta cerşetoarea, o nebună care fusese profesoară de istorie şi a vrut să mă spele o data pe picioare. Şi Ulise îi introduse lui Agamemnon că fără Ahile n-are sens să iasă la război. Şi Ulise era unicul rege pe care-l respecta Ahile. Aşa că următoarea scenă, mai mare râsul, era cu Ahile şi Patrocle, tot un aschilambic, verişorul lui, auzi luptându-se cu săbii de lemn între nişte ruine greceşti, ruinate gata. Cum pula mea, mă Gicule, pe vremea aia ruinele erau noi. Dar să lăsăm asta. Vine Ulise, un bărbat bine, care a mâncat ceva la viaţa lui, dar nu prea mult, şi-i face capu mare lui Ahile. Cu tot felul de argumente tâmpite, că, cică nu inţelege Ahile psihologia regilor. Lui Ahile îi era scârbă de Agamemnon dar, să vezi la el ce tâmpit, a fost gata să meargă la război ca să-i ramână numele de pomenire. Asta îi ardea lui la cap.

Eu Gicule, nu aş vrea să-mi ramână numele, mai curând burlanu’ meu de 25 cm, ca al dracu’ numai de al lui Terente se ştie. Vorbi Ahile cu mă-sa, proroaca, care-i zise că dacă se duce la războiul ăsta o să moară. Şi tăntălău’ dracu’ a ales să se ducă la război, să-şi eternizeze numele. Heeeeey. . . Ahile mă auzi???? Acum fac o labă şi mă gândesc la tine, luptătorule. Prostule, ce femei ai fi avut, măcar traiai până le fericeai pe toate. Şi te ţinea lumea minte ca Ahile-Terente-Don Juan de Troia. Ce e rău în asta? Zei, zei, zei, în tot filmul e vorba de zei, că ăia au avut mulţi zei. Zeul Troiei era Apollo. Mai desfă o bere. Gicule, tu, nu Apollo.

Ah Gicule şi pornesc grecoteii la luptă. J’de mii de corabii, nişte coji de nucă mari, pe mare, filmate de sus în jos să rămai mut la ce flotă organiză Agamemnon grăsanu’. Am uitat să-ţi spun că Ahile avea corabioara lui cu luptători de elită, ca mercenarii de azi.
Care ascultă orbeşte şi se luptă până la moarte, bine şi fără frică. Erau mai fioroşi ca ceilalţi iar Ahile, un criminal cu inimă de trandafir, pe ochii lu’ mama. Sare scena filmului la viaţa paşnică din Troia. Troia era o cetate mare, mare pe malul mării. Dacă ar fi văzut Ceauşescu filmul, şi-ar fi construit şi el una la Neptun. Dar acum joaca table cu Agamemnon în iad, într-un cazan de ciorbă. Ei sunt perişoarele.

Şi Hector, marele luptător avea o nevastă şi un copil mic şi îl iubea tare mult. În film nu arată numerele lu’ Paris cu Elena sparta, din Sparta însă, Gicule, pe dinţii nespălaţi ai lu’ tac’tu, dintr-o dată apăru flota lu’ Agamemnon la orizont, sute de coji de nucă . Phiiii.
Alertă mare, ca aia de la pompierii din sat când te îmbeţi tu şi dai foc la staul. Şi să vezi drace, Ahile cu corabia lui se îndreptă spre mal şi toate celelalte corabii stătură pe loc. Agamemnon, să dea în boală nu alta, crezu că Ahile face asta să se sinucidă. Câţi să fi fost în barca lui? 30-40 luptători, fioroşi dar pe mal, o armata întreagă. Tot pe mal, era templul lui Apollo, zeul apărător al Troiei, cu statuia lui, toata din aur, Gicule, kile de aur ca de-aş avea eu macar capul n-aş mai munci până la pensie. Stai un pic? N-am munca şi n-am avut niciodată, ce vorbesc prostii, la pensie e în fiecare zi. Aşa, pe ochii tăi şaşii, Gicule, ajunge Ahiles cu flăcăii la mal şi troienii trag cu sageţile în ei şi omoara vreo jumate. Dar ei tot 30-40 rămân şi, să vezi aici tactică de luptă, se acoperă cu scuturile. Aşa simplu şi înaintează ca o broască ţestoasă. Şi ajung la templu, omoară popii din templu şi taie capul statuii lui Apollo. Vede asta Hector şi vine cu 5-6 soldaţi şi intră în templu. Hop, soldaţii lui Ahiles îi măcelăresc însa pe Hector îl lasă în viaţă. Îi zice Ahile lu’ Hector, nu te omor, că nu vede nimeni când te omor şi nu valorează. Îi dă drumul şi Hector se roieşte cu o moacă fioroasă şi puţin înfricoşată.
A, am uitat să spun, grecoteii omorâseră doar preoţii boşorogi şi au lăsat-o în viaţă pe o preoteasă tânără, mama Gicule, o bucată bună, una, am uitat cum îi zice, ceva cu B. O să-i zic Bunicica. Bineînţeles Ahile o ia în cortul lui să o converseze. Şi bineînţeles Bunicica era verişoara lui Hector şi Paris. Gicule, pe banii pe care tac’tu îi bea, Iliada asta are mai multe nume ca Biblia.

Fericire mare pe greci, prima luptă câstigată, băute pe plajă la focul torţelor, Agamemnon în culmea fericirii. Deja uitase că Ahile câştigase lupta, că datorită lui grecoteii au debarcat.
Între timp, Ahile cu Bunicica în cort, la palavre, el îi băgă filozofie, ea îi zice că e deştept şi frumos, că îl credea doar barbar. Şi în loc să i-o traga din prima noapte o lăsă să doarmă, aşa murdară şi bătută cum era. Ahile ăsta era un criminal dar şi un filozof, zicea ca zeii îi invidiază pe muritori, că la muritori totul e mai frumos din cauză că mor. N-am înţeles de ce, e ca şi cum la tine Gicule, toate femeile te vor din cauza că-ţi put picioarele.

O altă fază din film e cand Ahile şi Agamemnon se ceartă din cauză că lui Ahile îi era greaţă de Agamemnon. Că i-a zis, că el e un luptător labagiu, el şi cu animalele lui de soldaţi. Iar Istoria îi ţine minte numai pe regi nu şi pe soldaţi. Ahile, nu, că soldaţii câştigă războaiele. Agamemnon, şi ce dacă, mă cac în ei de soldaţi şi uite aşa Ahile a zis că nu mai vrea să lupte pentru Agamemnon. Şi Agamemnon a zis, mă doare în cur şi a doua zi armata de grecotei era deja la un km doi de zidurile Troiei. O armata cam de 5-6 ori mai mare. Ca la începutul filmului, se apropie Agamemnon cu Menelau, doi grăsani fioroşi şi-i întălnesc pe Hector şi Paris, doi firfiri cu plete de poponari. Acum, ce e mai haios e că tot răzbelul de acum încolo e privit de la terasa de privire a războaielor, din Troia. Azi, războaiele le vezi la televizor. Atunci nu exista televiziune, Gicule mai desfă o bere. Priam, elegant, Elena bucata blondă, elegantă şi înlăcrimată, nevasta lui Hector cu bebeluşul în braţe. Spectatori la război.

Aşa cum tot satul se uită la tine Gicule când o baţi pe nevastă-ta. Toţi ştiau că poponarul de Paris îl va provoca la duel pe Menelau şi poate iese fără război. Priam chiar i-a dat sabia lui din strămoşi, lui Paris şi i-a zis că atâta timp cat un troian cară sabia aia, troienii au un viitor. Şi, unde am rămas, a, se ceartă Paris cu Menelau, bă grăsane Elena nu te iubeşte, mai bine o fut eu, Menelau că aţi venit la mine în casă, aţi mâncat şi aţi băut şi nevasta mi-aţi futut. De parca era un dialog de manele Gicule, d-ale noastre.

Şi Paris băgă provocarea la duel, poponaru dracu, era mare cât un picior de al lui Menelau. Menelau şi Agamemnon se căcau pe ei de râs şi acceptă duelul. Bineînţeles Menelau îl face praf pe Paris şi când să-i bage palosul în inimă şi mortul în casă, Paris poponarul se târăşte şi se prinde de piciorul lui Hector. Menelau vine să-l omoare şi aşa, agăţat de picior şi. . . hop. . . Hector îl împunge cu paloşul lui şi-l omoară pe Menelau de-i trece paloşul printre coaste şi iese pe partea cealaltă. Şi aşa începe prima luptă. Hector şi poponarul de Paris se retrag printre soldaţi, Hector îl trimite pe Paris în cetate să facă o baie şi să se ruşineze singur de cât de erou e. Băi Gicule, pe onoarea lu’ mă-ta care nu există, începe măcelăreala şi. . . troienii câştigă. Lupte de căcat, măcelăreală ca pe maidan. Hector reuşeşte să-l omoare pe un grecotei uriaş şi asta le dă curaj troienilor. Grecoteii se retrag şi uite aşa prima victorie a fost a troienilor. Acum, mai dă o bere ca mi s-a uscat gâtul.

Agamemnon, se dădea de ceasul morţii. Ulise îi arde siguranţele din creier ale lui Agamemnon şi îi zice că fără
Ahile nu se poate să câştige războiul. Şi Agamemnon îl cheamă pe Ahile şi de faţă cu Ulise îi spune că a dat-o pe Bunicica la soldaţi, să se joace cu ea. Când să o facă soldaţii sită pe Bunicica şi s-o marcheze cu fierul încins ca pe o vacă, apare schilodul de Ahile şi îi bubuie pe brutele de soldaţi şi o salvează de la viol. Aşa cum ai salvat-o tu pe nevastă-ta şi te-a bătut cu papucii jumate de oră că de ce ai salvat-o. Că ţie nu ţi se mai scoală de la atâta băutură. Şi a luat-o în braţe şi a dus-o în cort.

Între timp, scena trece în Troia. Fericire mare dar Priamus în loc să asculte de Hector ascultă de un prezicător bătrân şi urât şi hotărăşte să-i atace pe grecotei. Auzi Gicule, atacul e cea mai bună apărare. Că dacă ataci pe cineva rănit atunci când e slab, îl termini şi fuge de tine. Aşa cum face nevastă-ta când eşti beat, adică rănit, te bate, tu fugi şi a doua zi te întorci cu coada între picioare.

Înainte de scena atacului vine scena care mi-a plăcut cel mai mult, să moară mă-ta. Ce sari aşa, a ta e vie şi arată tânără, e bine conservată de alcool. Unde rămăsei? A, da. Scena în cortul lui Ahile. Ahile doarme şi Bunicica îi pune un cuţit la gat lui Ahile. Ahile, din somn, îi zice, hai fă omoară-mă. Ce contează când mori, acum sau peste 50 de ani, tot moarte se numeşte. Şi, Gicule, de la filozofeala asta i s-au umezit buzele pizdii lui Bunicica. Şi bineînţeles ca Ahile a pus-o pe spate şi i-a tras-o în noaptea aia de i-au sarit capacele.

Acum, Ahile, ca a găsit şi el o pizda în sfârşit, una de calitate, prinţesă a vrut să se întoarcă acasă şi să-l lase pe Agamemnon cu buza umflată. Însă a venit Patrocle, vărul lui, un puţoi aschilambic de 17 ani şi i-a început să plângă că el vrea să lupte pentru Agamemnon, pentru greci. Ahile i-a zis dute-n căcat şi împachetează, ne întoarcem că dacă nu te belesc şi Patrocle a ieşit înlăcrimat din cort. Ahile nu s-a intimidat şi a luat-o iar pe Bunicica la călăreală.

Gicule, urmează acum cea mai bună scenă a filmului. Troienii atacându-i pe grecotei, pe malul marii în timp ce Ahile tragea la buci. Hector veni tiptil, tiptil cu armata şi arcaşii încep să tragă săgeţi cu foc în vârf în nisip. Şi după ce făcură cu ele un covor de foc, să vezi la ei, aruncară peste ele nişte bile mari de paie care se făcura bile de foc şi-i pârliră bine pe grecotei. Pfiiiiii….mare surprindere, măcelăreau troienii la grecotei cu nemiluita. Şi, dintr-o data apare…..Ahile cu luptătorii lui, mare întorsătură.

Îl vede Hector pe Ahile şi se repede la el. Se bat ei ce se bat şi Hector….vai, îi taie gâtul de nici lui nu-i vine să creadă că l-a omorât pe Ahile. Când îi dă coiful jos…Gicule, făcu Hector o mutră ca a ta când m-ai prins sub cearşaf cu nevastă-ta.
Era Patrocle, nu Ahile. Ce ţeapa Gicule. Şi Hector îi zice lui Ulise,atât pentru noaptea asta şi fiecare se întoarseră la casa lor. Hector şi Troienii la hotel 5 stele adică la Troia şi grecoteii pe malul marii ca la Costineşti.
Nenorocirea fuse că a doua zi Ahile află de tărăşenie şi se enervă la culme. O dădu în pula lui pe Bunicica, îl arse pe rug pe Patrocles şi ceru să i se aducă şareta.
Înainte de asta, în Troia, Hector o lua pe nevastă-sa şi-i arătă un tunel pe unde să evadeze dacă cade Troia. Ea şi bebeluşul lui şi cine mai e prin preajma. Ca ştia ca Ahile va veni după el şi-l va omorâ.

Ajunge Ahile cu şareta la zidurile Troiei şi începe să strige ca un descreierat: Heeeeeeeeectooooooooorrrrrrr… şi aşa de vreo 50 de ori. Ca Hector şi-a luat adio de la cei dragi vreo juma’ de oră în timp ce Ahile striga întruna: Heeeeeeeeectooooooooorrrrrrr vino-n pula mea, asta am adăugat eu. Vrad Pint ăsta ţipă bine nu glumă. Gicule, să vezi ce proşti troienii, în loc să-l ciuruiască cu sageţi, s-a deschis uşa cetăţii şi a apărut Hector cu sabia şi scutul.
Şi în sfârşit, Ahile fuse mulţumit, că o să-l omoare de faţă cu atâta lume şi viitorul omenirii va afla de lupta asta. Mare căcăt Gicule, şi când te-a bătut nevastă-ta a aflat toată Craiova, şi? Tot o curvă anonimă a rămăs. Pac, poc, pac, pum se bat cei 2 eroi şi Ahile îl omoară până la urmă pe Hector. Îl leagă de şaretă cu o sfoară şi pleacă sub ochii înlăcrimaţi ai Troiei. Şoc total în Troia, pe ochii mei. Durere, durere, durere. Gicule, mai desfă o bere. De ce plângi? Îţi plăcea de Hector? ….te-ai pişat pe tine, am înţeles.

Gicule şi cum sta Ahile în cort, noaptea fără sex, că era în doliu, poc, întra în cortul lui un boşorog, Piter Otul, adică Priam. Ahile nu ştie cine e şi când află de ce a venit, îi zice că îi admiră curajul. Pe scurt Gicule, a venit să îl implore să-i dea înapoi cadavrul lui Hector. Să-l înmormânteze ca la carte şi să-i pună doua monede pe ochi înainte să-l arda pe rug, nu mai îmi aduc aminte de ce. Cu ocazia asta Ahile o eliberează pe Bunicica, ah Gicule, şi-i zice lui Priam ca e rege mai bun ca Agamemnon. Şi că îi promite că grecoteii nu vor ataca Troia cât ţin slujbele religioase adica 12 zile. Şi îi dă cuvântul lui de aschilambic forţos şi blond. Şi aşa se încheie scena între Piter Otul şi Vrad Pint. Ce faci mă, ai adormit? Mai desfă 4 beri nenorocitule, că ajungem la calul troian.

Ne apropiem de sfârşitul filmului Gicule, doua ore şi ceva a durat, mi s-a umezit părul la cur că m-am băşit de emoţie de 3 ori.

Urmează o scenă în care Ulise vede un soldat sculptând un cal de lemn pentru copilul lui din Grecia. Şi un zâmbet îi încolţi în colţul gurii. Semn că-i veni o idee. Aşa cum zâmbeşti tu înainte să-i tragi o scatoalcă lu’ soacră-ta aia oarbă.

Aşa, şi într-o zi, dintr-o dată se scoala troienii şi nu mai văd corăbiile grecoteilor, de parcă le-a înghiţit pământul. Şi nici un grecotei la orizont. Vin ei cu caii pe plaja şi văd câţiva grecotei morţi cu semne de ciumă pe ei. Veselie mare pe ei, trasera repede concluzia că e molimă din cauză că au pângărit statuia lui Apollo. Şi când ridicară ochii mai bine, pe mal… un cal de lemn. Aşa de căcat făcut încât cu greu înţelegeai că e cal. Sari Paris şi-i zise lui Priam că să-l ardă. Sări preotul ăla tâmpit şi spusă că să nu-l ardă că e o ofrandă adusă zeilor. Şi trebuie băgată în Troia şi sărbătorit evenimentul. Şi boul de Priam acceptă, că popa ăla avea influenţă asupra lui.

Şi băgara calul în cetate, îl traseră pe nişte butuci ca n-avea roţi. Şi sărbătoare mare cu dansuri. Şi după ce se duc toţi beţi la culcare ies troienii din cal şi măcelăresc gărzile întăi. După aia le fac semn cu torţele troienilor de afară, ascunşi într-un golf alăturat. Şi măcel Gicule, fără milă. Ahiles însă alergă disperat să o caute pe Bunicica, îi revenise pofta de împerechere.

Nevasta lu’ Hector cu bebeul, Paris şi alţi mocofani grecotei se pregateau sa evadeze prin tunel. Agamemnon îl gaseşte pe Priam şi-l omoară. Şi se duce şi o ia de păr pe Bunicica. Când să-i faca felul, Bunicica scoate un şiş
din chiloţ şi-i trage una în gât. Şi aşa moare şi Agamemnon, mama lui de slinos.

Şi să vezi dracie, când o strigă Ahile pe Bunicica îl vede Paris poponarul şi trage cu arcul în el. Gicule, din cauză că nici astă nu ştia să făcă bine i-a tras din greşeală săgeata în călcâi. Hoooopa… norocul prostului, acolo Gicule era locul vulnerabil al lui Ahile. Şi Ahile se clătină, Bunicica îi striga lui Paris să înceteze, dar poponaru’ dracu mai trase cateva sageţi şi în inima. Pupături cu Bunicica înainte să-şi dea duhul, lacrimi, suspine. Ahile i-a zis, du-te fă şi scapa de la măcel, lasă-mă să mor. Ea nu şi nu, dar până la urma s-a dus. Şi ea cu Paris aschilambicul şi Elena au fugit şi ei prin tunel.

Filmul se termină cu ceva vorbăraie despre onoare şi tralala. Şi că oamenii ziceau ce bine e să te lauzi că poţi spune că ai trăit în vremea lui Ahile sau în vremea lui Hector. Mare căcat, nişte criminali şi curve toţi… şi am încalecat pe un cal troian şi ţi-am băut berea baban.
Şcoala Gicule, înca puţin şi inunzi restaurantul cu pişat. Vezi, despre tine n-o să scrie decât 2 rânduri în ziar, că te-au gasit mort în şanţ, beat. Dar nimeni nu o să se prindă că te-a omorat Elena, nevastă-ta şi a regizat o comă alcoolică. Te las, nu pot să te car, eşti prea umflat şi greu. Şi eu nu sunt Ahile, o slăbătură puternică, mă dor şalele de la atâta stat pe scaun. Foaie verde paranoia, asta a fost filmul cu Troia…

The End

Urări cosmice la unii şi la alţii

Stimaţi cetăţeni, avem un set de urări de bine şi de rău către anumite personaje ştiute şi neştiute, fiecăruia după merit. Vor fi prezentate amestecat, după cum îmi vine.

Să le dea Dumnezeu sănătate lui Oprescu şi lui Piedone şi să le lumineze Dumnezeu calea şi să le poarte paşii pe la mine pe stradă şi să dea ei cu ochii de coşul de gunoi montat în 1998 cu fundul spart  încă din 2003 din faţa scării unde stau şi să se împiedice şi ei niţel de cablurile de net care atîrnă pe trotuar şi de care mă tot împiedic eu cu toţi vecinii mei. Şi atît de mare să le fie supărarea că vor pune ei mînă de la mînă şi vor face pe Splai de la Unirii în jos o frumuseţe de stradă, cu băncuţe gigea, boscheţi tunşi, mizerie măturată chiar şi de lîngă bordură şi un coş nou şi frumos de gunoi unde să îmi golesc eu mizeria din maşină cînd ajung acasă, că aşa de penibil este cum arunc eu în coş cînd ştiu foarte bine că tot pe jos ajunge de nu vă puteţi închipui. Că Negoiţă a făcut gigea pe partea cealaltă pe bulevard, dar Splaiul e în sectorul 4, cu ditamai semnul că e drumul din Unirii spre A2, adică să vă fie ruşinică băi Oprescu şi Piedone că arată Splaiul cum arată.

Să dea Domnul ca la anul să se termine sediul ăla nou al inspectoratului în construcţii şi să se care ei de la parterul blocului meu şi să dispară toate loganurile ălea ale lor care ţin parcarea ocupată şi să nu mai parcheze inspectorii ca nişte tîmpiţi cu botul pînă în buza trotuarului în racordurile la stradă  dintre gărduleţele metalice, de nu ai pe unde să ieşi spre maşină din cauza lor şi nici măturătorii n-au cum să măture la rigolă. Şi să dispară ei acolo unde am auzit eu că îşi fac noul sediu şi n-au loc de parcare nici cît de vreo cinci tico, şi toţi ăia care au treabă la inspecţie şi vin cu maşinile să le bage sacîz fără număr fără număr, că proastă alegere de loc pentru noul sediu au mai făcut, dar măcar nu mai parchează la mine în faţa blocului tot oraşul pe trei rînduri. Şi la noul sediu să îşi pună nişte scrumiere la intrare, că tare nesimţiţi sînt ei aici şi n-au, mare instituţie publică de doi bani cu trotuarele pline de chiştoace că n-are lumea unde să stingă ţigările.

Şi cînd vor pleca ăştia să dea Domnul să deschidă careva o prăvălioară cu mezel de purcel şi ţigări de orice fel, că tare îi simt lipsa.

Şi dacă tot veni vorba de prăvălie atunci să fie cine-o fi dar nu mic.ro ăla al lui Patriciu. Lui Patriciu îi urez să aibă parte de superafaceri în 2011 dar să dea faliment la buticăreala mic.ro, că prăvălia din colţ e treaba lui nea Costică care dă pe listă că poate n-am luat încă salariul şi aduce muştar de ăla bun şi fură niţel la cîntar şi dă bomboane la copii şi aduce bere de care îi spun eu şi detergent de vase de care îi cer gospodinele din cartier şi face cinste cu o bere după ce îi fac eu cinste cu trei şi bagă o partidă de table sîmbăta după amiază şi pot să îi las o sacoşă pentru tata pînă trece el să o ia şi paznicul lui îmi păzeşte maşina şi vînzătoarea lui îi face masaj lui tanti Jeni de la trei şi îmi păstrează două pîini în fiecare seară şi nu se supără dacă nu trec ca să le iau şi cred că aţi prins ideea.

Şi dacă tot a venit vorba de moguli să dea Domnul să cîştige ăştia mulţi bani la anul care vine, că dacă ei fac bănuţi atunci şi nouă ne cresc salariile, şi care nu-ţi convine fă-te mogul ca să prinzi ideea. Dacă poţi. Să dea Domnul să poţi.

Şi în anul care vine ăia care au cumpărat rezerva furată astă vară şi casetofonul furat săptămîna trecută să pierdeţi din buzunar cîte cinci sute de lei fiecare, că doar nu o să vă blestem, nu? Iar la hoţii respectivi le mulţumesc încă odată că n-au spart geamurile la maşină că e nasol cu cioburile, nu?

La caraliii care păzesc cartierul şi cărora nu le-am declarat furturile că pierdeam vremea şi eu şi ei le doresc salarii mari, poftă de muncă şi un an nou fericit în care să prindă cît mai mulţi hoţi. Avocaţilor care pretind la proces că bieţii hoţi au cîte o concubină cu cîte un copilaş care trebuie întreţinut şi e nevoie de o pedeapsă cît mai mică ca să nu rămînă ăla micu’ nemîncat că concubina n-are venituri, le urez sex la intestin, pişa-m-aş pe meseria lor borîtă. Hoţilor nu le urez nimic. Ba da, să devină călugări.

Dacă tot am ajuns la biserici aici devin rău. Tuturor preoţilor care au staţii de amplificare în exteriorul bisericilor şi boxe de boxe şi le folosesc săptămînal adică în dimineţile de sîmbătă şi duminică şi nu doar la Paşte sau la vreo foarte mare sărbătoare le doresc scurtcircuit maxim la instalaţiile de sonorizare şi numai babe surde şi zgărcite pe lîngă cutiile milei.

Babelor le doresc moşi sănătoşi. Moşilor le doresc babe sexy. Ăăă…

Hai şi la politicieni niţel. N-am ce să le urez. Ne urez nouă alţii. Alţi politicieni. Set nou, complet, ca şi cum am schimba toate aşternuturile după un futai violent de care ne-am cam plictisit, noi fiind aşezaţi cam mereu la capătul greşit al pulii.

Lui Boc îi urez să inaugureze cît mai mulţi kilometri de autostrăzi, că pe el oricum nu-l mai alege nimeni dar rămînem noi cu şoselele, lui Băsescu îi urez să ajungă pedeleul pe mîna lui Udrea, praful şi pulberea included, ţigăniei din pesedeu îi urez să fugă pînă şi ţîganii adevăraţi de ea, aburelii din peneleu îi doresc vînt puternic, la parlamentari le doresc să voteze cît mai puţine legi în 2011, că orice ar vota ei e o îngrădire a libertăţilor, la guvern doresc linişte, înţelegeţi voi, linişte, e vorba de linişte, adică linişte. Adică e plecată toată lumea, că poate astfel vin alţii care gîndesc altceva. La populaţie doresc sindicate noi şi adevărate. Asta cred că e cel mai greu.

României îi doresc South Stream şi Nabucco deodată, un Isărescu tare de tot pe ultima sa tură de stadion, mulţi capitalişti români şi doi miniştri, unul la educaţie, altul la sănătate, care să moară cu primul ministru, cu restul guvernului şi cu parlamentul de gît pînă se dă ce trebuie unde trebuie.

De urat aş mai ura dar cică se va însera, poate că deja v-aţi plictisit, eu unul mai am puţin şi încep cu urări către Europa, SUA, Rusia, Mercur, Saturn, Carul Mare şi cam la toată Calea Lactee. Nu-i aşa că lactee sună absolut stupid?

Vă urez vouă ca în noul an să vă fie binele pe care vi-l doriţi. Să nu uit să vă aduc aminte, v-aţi fixat obiectivele pe 2011? Este că încă nu? Hai, puneţi pe hărtii şi lipiţi pe frigidere!

La mulţi ani!

 

 

Zilele de Sărbătoare şi dreptul meu la muncă

Citeşti în ziare cum că ITM a amendat o grămadă de firme pentru că s-a lucrat de 1 Decembrie.

1) De exemplu la Cluj au amendat o grămadă de supermarketuri, de parcă comerţul trebuie să fie zero în zilele de sărbătoare, dar asta e doar o lipsă de logică oarecare. Înţelegeam dacă îi amendau pentru că n-au plătit supliment ca de zile libere, asta dacă este cazul, că atunci cînd te angajezi la un magazin oricum ştii că vei lucra duminicile sau de sărbători, că de aia e magazin, doar lumea face cumpărături în zilele libere, nu marţea la 11 dimineaţa.

2) Cel mai grav. Constituţia României. Art 41 punct 1. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

Să înţeleg că dacă vreau eu să muncesc şi cad la pace cu patronul e treaba mea, nu? Poate vreau banii ăia pe care i-aş pierde dacă aş sta acasă de 1 Decembrie, mulţi sau puţini, cum o fi e treaba mea. Mai zice la Constituţie că am dreptul la repaus săptămînal. Nu spune cît. E treaba mea.

Pe de altă parte îmi aleg un loc de muncă unde se munceşte peste opt ore, se munceşte în weekend, se munceşte pînă tîrziu. Mă priveşte? Da. Dacă nu îmi convine pot să plec şi să caut altceva? Da.

Să zicem că patronul mă ţine la muncă 16 ore pe zi, 7 zile pe săptămînă. Să zicem că toţi patronii ar face la fel şi n-aş avea de ales. Să zicem că ăsta e sensul constituţiei, să limiteze abuzurile, nu munca în sine.

Ce face ITM-ul? Se duce printr-un magazin sau pe un şantier şi îl întreabă pe un retard dacă el n-ar fi vrut să stea acasă de 1 Decembrie. Ăla zice că da. Sincer omul. Dar banii ăia pe care i-ar pierde cu o zi de absenţă i-a calculat? Dar să zicem că într-o viaţă de om se strîng vreo 45 de zile naţionale nemuncite. Se pun ele la vechime? Păi omul nu e prezent la muncă, nu? Bun, cu declaraţia fraierului ITM-ul demonstrează patronului că practică munca forţată şi îi dă amendă. Data viitoare să zicem că patronul nu mai cheamă oamenii la muncă de 1 Decembrie. Încă o zi pe an nemuncită, magazine închise, şantiere închise în mijlocul săptămînii etc. Foarte logic. Asta ca să stai acasă că afară  e frig şi să te uiţi la defilare ca să te treacă fiorul patriotic.

E mai grav să limitezi dreptul la muncă decît munca forţată. Eu nu ţin minte cînd am fost liber de 1 Decembrie în timpul săptămînii. E problema mea, nu a statului. Fericire cu japca de la guvernare. Şi mai sînt vreo trei zile libere inventate de curînd, prin 2008. 2 zile de Rusalii şi una de Sf. Maria. Cică dacă munceşti  poţi să o faci doar dacă e foc continuu sau produci haleală, chestii de ăstea, te plăteşte dublu sau îţi dă liber în următoarele 30 de zile.

Hai să punem problema astfel: eu vreau să muncesc de 1 Decembrie pe salariu normal şi fără compensare de zile libere pentru că patronul are bani pentru o zi normală sau nu are deloc. Mă poate opri guvernul? Îmi suge pula guvernul.

Hai să vă zic ce lege de căcat au dat ăştia, ca de obicei. De Crăciun aveţi 2 zile libere, prima şi a doua. Dar de Ajun nimic? Vii de la muncă rupt pe 24 şi adormi sub brad? De Revelion unde chiar se presupune că stai toată noaptea la distracţie e liber doar pe 1 şi 2 ianuarie. Pe 31 decembrie nimic? Vii acasă de la muncă, te îmbraci chiaun la costum, bei 3 şpriţuri şi adormi la 10 seara cu capul pe masă? Daţi-vă bă-n pula mea cu legile voastre, cîrnaţilor. De Paşte la fel, adormi cu lumînarea-n mînă în faţa bisericii, e liber doar în prima şi a doua zi de Paşte, nu şi înainte. La Paşte cade mereu sîmbăta, e mai mică problema…

Ia să vă văd dacă vă pune patronul absenţe nemotivate pe 24 Decembrie şi pe 31 decembrie cînd ar trebui să fie zile întregi de lucru. E el al dracului? Este, dar respectă legea. Te miri că toţi patronii străini nu pricep de ce vrem liber în Ajun de Crăciun, de Paşte sau de Revelion? Păi ei au citit legea şi cum de obicei au alte religii şi sărbători li se fîlfîie că vrei tu liber pe 31 decembrie. Patronul român ştie că nu prea se munceşte în zilele ăstea, aşa că evită pe cît posibil munca în Ajun, ştie că plăteşte salarii de pomană.

Hai să o punem altfel. Vreau să muncesc de 1 Decembrie şi să fiu lăsat în pace în Ajun de Crăciun. Şi am făcut discuţia cu patronul. Cînd vine ITM-ul pot eu ca angajat să le zic ălora să se împuşte? Păi o cam fac, doar că ăia  nu discută cu mine, se uită mereu prin curte după retardul întreprinderii şi se duc la ăla  ca să ia o declaraţie. Tactică de cîrnăţari.

Boc în cur

Vine Băsescu pe la guvern să vadă dacă Boc face treabă bună. Îl găseşte chircit pe sub birou.
- Băi Boc, ce ai?
- Şefule, mă doare rău în cur, da’ rău de tot.
- Ai fost mă la doctor?
- Da, dar nu mi-au găsit nimic…
- Ia vino mă să te controlez eu, că oricum nu am încredere în doctorii ăştia.
Se apleacă Boc şi Băsescu îi bagă mîna-n cur să-l caute de probleme.
Bagă el toată palma, nu găseşte nimic.
Bagă pînă la cot, nu găseşte nimic.
Bagă pînă la umăr şi găseşte parcă ceva.
Dă să scotă mîna dar i se înţepenise în Boc.
Începe să scuture mîna în toate părţile, timp în care Boc dădea ca apucatul din mîini şi din picioare.
Intră Udrea pe uşă:
- Băi, ce-i aici? Guvern sau teatru de păpuşi?

Canibalii şi guvernul

Canibalii îi prind pe toţi ăştia din guvernul României. Cum s-a întîmplat asta să nu mă întrebaţi, aşa e bancul. Cum stăteau ăştia din guvern speriaţi şi înghesuiţi unul în altul vine şeful canibalilor şi le zice:
- Bă, puteţi să plecaţi toţi, îl păstrăm doar pe Boc.
- Păi să vedeţi că el e chiar primul ministru, bine ar fi să îi daţi şi lui drumul că o să…
- Bă, hai roiu’ că oricum rămîne ca noi. Luna asta ţinem cură de slăbire, mîncăm doar pitici.

Aşa, de control

Păi dacă treci pe Calea Victoriei nimereşti peste statuia lui Carol the first. Eu mă bucur că s-a făcut statuia aia, că e mişto să existe statui. Totuşi aş dori să cărcotesc cîte ceva, cum îmi stă mie bine. Să zicem că aş fi un turist din Străinezia sau de la Răcari care vizitează capitala patriei. Bun aşa. Ca orice turist nimeresc pe la Sala Palatului, că eu tot aşa îi zic acelei zone, indiferent cum i se spune acum. Pac, văd statuia. Mă duc în faţa ei aşa, să fiu faţă în faţă cu istoria. Citesc (că scrie mare) Carol I, mă scobesc în cur să aflu cine a fost ăsta, nu aflu, pe urmă mă uit în sus şi văd capul calului. Calul e gigea, dar nu cred că el e Carol I, cel mult l-o fi chemat şi pe el Vînt Sălbatic, Săgeata Maro sau Federkraftlichtbogenschweißen. Mă uit pe stînga şi pe dreapta, văd tălpile lui nenea ăla călare. Ţeapă. Mă rog, defapt ţeapa e mai încolo.  Asta e statuie de tre să te uiţi de la mare distanţă. Aşa statuie să pui în mijlocul parcului, nu în mijlocul străzii.

Ar fi şi un avantaj cu statuile ăstea călare. Păcălicii de conducători din ziua de azi ce căcat de statuie să îşi facă, urcaţi pe capotă ca Becali? La geamul Loganului? Nu mai ajung ei la înălţimea aia călare… Nasol. Dacă îşi fac socluri foarte înalte nu li se mai vede muia, deci nici aşa nu e bine.

Cred eu că dacă Nuţi iese primar, prim ministru şi pe urmă preşedinte şi între timp moare Băsescu (natural, ca tot omul), o să îi facă 0 statuie pe vaporaş, doar că o să o pună pe o insulă asfaltată şi cu multe parcări în Herăstrău unde amintirea Piratului va fi maximă, şi nici cu numărul porumbeilor nu ne va fi ruşine.

Iliescu o să se aleagă cu un bust din lemn de plop, că a trăit sărac şi cinstit.

Constantinescu o să aibă parte cel mult de o meclă mică sub un geam pe coridor la Universitate.

Aş mai aburi subiectul cu statuile dar mă opresc pentru că nu ştii cum e viaţa, cum ajung eu la revoluţie mare sculă, şi pe urmă posteritatea o să îmi facă vreo surpriză de mă pişă cîinii direct pe pantofi, fără 2 – 3 metri de soclu acolo, să îmi fie papucii de bronz la înălţime…

Cum care revoluţie? Păi pînă la urmă nu iese românul în stradă să mai dea cu nişte sacîz pe guvernul Boc 14? Hai că poporul stă moale pînă la 13, dar o veni şi clipa aia cînd ne învoim toţi de la serviciu pentru vreo 3 zile ca să îi alergăm niţel pe ăştia.

Dacă tot am ajuns la guvernare, la măsurile geniale prin care cheltuim mai puţin în loc să producem mai mult, sper că anul ăsta Băsedintele iese în vreo piaţă să dea lamulţiani la popor. Ţineţi voi minte sticla aia de şampanie pe care a aruncat-o în public acum vreo cîţiva ani? Sînt sigur că îl aşteaptă o dobîndă de minim 1000%…

Hai că am zis o vorbă mare, cică să producem mai mult. Cum? Cu capital. Păi dacă la noi se impozitează profitul şi nu cifra de afaceri atunci pînă şi ultimul mogul coclit care screme şi el un melion pe an tot cu sereleu în insulele Dînsantrînsa îşi face afacerea, nu? Prost să fie să nu facă aşa… O fi bine altfel? De unde dracu să ştiu eu, că doar nu sînt prim ministru. Dar e prost cum e acum.

Băi, voi aţi văzut că s-a scumpit benzina de la criză încoace de la 3 la 5 lei? Asta ca să ştiţi de unde are statul bani, adică din accize şi tva. Dar nu se străng bani destui, deci reducem costurile. Perfect corect cu reducerea costurilor, dar nu la educaţie, futu-vă-n toate penele voastre de guvernanţi stricaţi. Pişa-m-aş în glaja voastră cea de toate zilele şi cacu-m-aş în strachina voastră. Să optimizezi costurile înţeleg în multe feluri, să reduc costurile la educaţie nu pot pentru ca să pricep. Apropo, dacă scad costurile la educaţie în bugetul ăla băşit al vostru scade cumva şi cota mea de cotizare la învăţamînt pe care mi-o luaţi din salariu? Scade o pulă, cum n-a scăzut nici procentul de bani pentru pensie pe care vi-i dau chiar dacă au scăzut pensiile. Da, pricep, salariile sînt mai mici şi mai puţine deci suma care se strînge e mai mică. Dar care e respectul pentru munca mea? Hai să sărim peste el şi să zicem că participăm la protecţia socială, că n-am nimic cu bătrînii.

Dar care sînt măsurile ca SĂ ÎMI CREASCĂ MIE SALARIUL? Adică care sînt măsurile să circule mai mulţi bani prin economie? Ca să pot să dau mai mulţi bani la toate cotele ăstea? Hai că iar m-am enervat.

Ştiţi unde greşeşte romănul? Păi cică nu îi convine ceva anume. Bun. Iese el în stradă? Nu. De ce? Păi se duce la serviciu şi eventual îl fute pe şef şi/sau pe patron la melodie că n-are bani destui. Dar de ce nu îşi ia el o zi de CFS ca să participe la mitingul X? Păi că de aia.

Ah, îi iubesc pe studenţii din Londra. Au pus focul pe parlamentul ăla al lor pentru o lege care nu le convine, indiferent unde e dreptatea. Au pus focul pe reprezentanţi. Aia e democraţie. Exact aia e democraţie. Dacă guvernanţii nu pricep de vorbă bună cetăţeanul are dreptul să îşi exprime nemulţumirea sub orice formă, chiar şi anarhic. Niciun căcat de politician nu e deasupra celui mai retard cetăţean, e doar sluga acestui cetăţean şi îşi merită bocancii în gură luaţi de la Majestatea Sa Cetăţeanul. Iar angajaţii la stat, surpriză, sînt şi ei slugi la cetăţean. Da, scrie pe toate gardurile că ei sînt în slujba cetăţeanului. Nu e precizat în slujbă căruia. Şi mă refer la angajaţii ăia cu fasoane, nu la caraliul din colţ şi la asistenta din spital.

Asta nu s-a învăţat încă în România, cîtă putere au cetăţenii în democraţie. Anarhia este forma democratică prin care cetăţeanul refuză să mai aibă slugile puse la guvernare şi îi doreşte schimbaţi ca persoane şi uneori ca sistem. Anarhia este bună dacă altceva nu mai funcţionează. Spuneţi-mi voi ce funcţionează… Adică a ieşit o pulă la vot şi acum tre să o sugem 4 ani? Hai, înghiţiţi. Şi dacă vreţi să nu mai iasă o pulă la vot cînd candidează doar pule nu uitaţi de opţiunea NICIUNUL pe buletinele de vot. aşa cum ar trebui să fie într-o democraţie, nu cum este acum în democraţia politicianistă.

Aţi auzit de organe de control ale statului care vin în control la firme cunoscute şi solicită urgent o amendă oarecare care să le fie de bani de salarii? Repede, că dacă controlăm prea mult tot găsim ceva, nu? Dar să intre azi banii cash direct la Trezorerie, că altfel nu îşi iau organele salarii la timp. Mişto autofinanţare. Dar eu cred că cine spune asemenea poveşti e un mincinos. Nu pot să cred că s-ar putea întîmpla aşa ceva, nu? Voi nu cred că aţi auzit asemenea poveşti…

Cît mai optimizează Boc veniturile mamelor de nou născuţi şi cît mai numără cîte şcoli trebuie în sistem de ce nu extinde programul şcolilor cu cîteva ore de afterschool pînă vin părinţii de la muncă? Dacă într-o şcoală mai amărîtă cu clase 1 – 8 o parte dintre copii sînt lăsaţi la after school de părinţi înseamnă să zicem 200 de copii x 500 RON pe lună = 100 000 RON (neimpozabili în pizdele mamelor voastre de guvernanţi) din care îi dai kinderului un sandvich la prînz că n-ai bucătărie (oricum dacă ajunge copilul singur acasă nu e bine să se joace la aragaz), dublezi salariul profesorilor şi poate mai rămîn bani şi de o hartă nouă la laboratorul de geogra. Mai bine o fi acum că dai dublu ca să stea copilul la un after school unde se plăteşte chirie şi vag nişte taxe? Sau poate că unii părinţi n-au 1000 de lei dar ar găsi 4-500 şi n-ar mai umbla ăla micul cu cheia de gît naiba ştie pe unde pînă seara. Ba s-ar alege şi cu temele făcute, şi cu joaca jucată prin curtea şcolii… Dar pulicica aia mică de ministru la educaţie e prea prost ca să gîndească aşa ceva. Or fi 200 de şcoli generale prin Bucureşti? Spaţiul din aceste şcoli e proprietate publică adică al meu şi-al tău? Se găsesc clase goale dupa amiaza în multe dintre ele? O să îmi ziceţi că la after school se face nani după amiază. Pîrţ. Nu dorm ăia micii la after school. Nu dorm nici dacă se duc singuri acasă cu cheia de gît, iar cu timpul multe îmbunătăţiri se pot aduce. 20 milioane RON pe luna venit. Fond de salarii măcar de 10 milioane RON lunar. Cîte 2000 RON brut pentru 5 000 de profesori şi învăţători. Ndaa!

Hai, cînd ne învoim vreo 2 – 3 zile de la serviciu ca să îi alergăm pe ăştia niţel? Nu spargem geamurile că cică tot din banii noştri sînt  ălea puse acolo, dar nişte şuturi în nişte cururi parcă aş da. Ce mişto de cariciurile ăstea din sistemul de guvernare şi din cel politic. Cică avem opţiunea să votăm şi pe urmă mucles patru ani. Ete pula. Că aşa zice legea, cică trebuie autorizaţie să urli la ei. Păi ei sînt slugile mele, urlu la ele cînd vrea pula mea cea mare. Clar? Clar!

Hai să fie bine, ca să nu fie rău!

Amorurile Buratinei seria 3 ep. 1

Veniţi de luaţi lumină de criză!

(scena 1)

(Pe coridoarele submarinului galactic România se desfăşoară un protest spontan organizat din timp, cu bătăi cu perne şi cu tras de floci. Buratina în calitate de Masă de manevră se tot înmulţeşte cu Acceleraţia ca să iasă Forţa)

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc are masă redusă şi acceleraţie mare de tip Traian şi noi avem masă mare şi acceleraţie mică de tip Victor, dacă unghiul de incidenţă al forţelor este de 0°, atunci  să mi se deseneze rezultanta impactului ca să ştiu cum să o iau, sus sau jos.

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc nu iese atunci nu are loc impactul, caz în care noi o luăm tot înainte pînă dam cu capul de vreun perete, deci o să o iau sus.

Buratina (răcnind): Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

(scena 2)

(Pupitrul de comandă al submarinului, discuţie între manete, butoane şi Piratul galactic)

Maneta de guvernare: Băi butoanelor, ăştia nu sînt mai mult de 10 000. 10 000 x 100 kg = 1000 tone. 1000 tone x acceleraţia tip Victor  = 0. Zero.

Butonul de aruncat cu sacîz: Da bre Boc, de data asta nici măcar nu trebuie să te oboseşti să pari mai înalt.

Piratul (fredonînd): La viaţa mea, am o dambla, să dau la toţi la toţi să bea, Ba un coniac, ba o cafea… (se opreşte şi zice tare) Băi Boc, pişa-m-aş în calculele tale, ai uitat că acceleraţia de tip Victor este nulă doar în weekend, în timpul săptămînii e aproape 20% din acceleraţia mea, refă calculele imediat. Ce să le mai refaci, lasă că apăs eu repede pe butoanele de anulat acceleraţia ăstuia. Boc, cînd o să fii comandant de submarin peste 4 ani iar eu voi ajunge ca Ion, ce dracu te faci singur, ajungi ca Victor, o să ai susţinerea care este?

Maneta de guvernare: Voi purta cureaua lată.

Piratul: Ca să te lase caracatiţa să te dai cu submarinul trebuie ceva mai mult, trebuie talent. Stai că îţi mai arăt o şmecherie. Uite, apăs pe butonul religios, să vezi ce se liniştesc ăştia…

(scena 1)

(Spre ieşirea din sala mare a submarinului înapoi pe coridoare. Buratina şi-a băgat o mînă în chiloţi şi îşi numără flocii)

Buratina: Traian nu mă mai iubeşte, mi-a dat cu sacîz pe salariu, Boc n-a ieşit ca să facem impact, Victor nu e sexi, n-are zîmbetul lui Ion. Cred că mă voi pensiona. Aşa cred eu, ca să devin cea mai bună Masă de manevră.

Coridorul: Buratino, nemernico, căieşte-te! Buratino, nemernico, plîngi! Buratino, nemernico, vino la Mine, căci Ion şi Traian sînt trecători dar caracatiţa m-a lăsat pe Mine să fiu veşnic! Buratino, Eu te iubesc! Păcătoaso!

Buratina (lipită instantaneu de pereţii coridorului): Şi mă iartă pe mine că mi-a păsat doar de flocii mei, şi mă iartă că i-am iubit pe Ion şi Traian!

Coridorul (absorbind-o pe Buratina în pereţii săi): Şi facă-se voia Mea! Şi iertăm Noi greşiţilor Noştri! Şi cei fără de păcat nu există! Şi uite aşa am mai adăugat o bucăţică în structura submarinului! Căci nu există submarin fără de Coridor tot aşa cum nici Coridor fără de submarin nu esteeee! Şi să  dau sănătate şi fericire celor care zac în pereţii Mei! Şi să dau sănătate şi fericire conducătorilor C0ridorului şi ai submarinului! Şi să existe Coridorul veşnic, că n-are decît intrare, ieşire nu e, doar speranţă şi linişte! Linişte pentru toţi!

Buratina (ca parte în peretele Coridorului): Nu vedeţi niciunul luminiţa de la capătul Coridorului? Nu-i bai! Veniţi la mine de luaţi luminăăăă!

(scena 2)

(Piratul a luat mîna de pe manetă şi a lăsat submarinul să navigheze singur, ca de obicei, întors pe dos cu cîrma în jos şi cu direcţia în sus)

Butonul de ieşire din criză: Bre, şefu’! Păi matale stai jos pe plafon şi calci pe becurile ălea şi eu sînt aici sus şi n-ajunge nimeni la mine să mă apese. Maneta, deh, se vede cu orice ochi liber, fie el O aparţinînd intervalului (1, ∞), e prea scurtă, n-ajunge la mine…

Piratul: E clar, ne trebuie nişte FeMeI!

(va urma)

 

La la la

Boc preşedinte. Obişnuiţi-vă cu ideea. Hai, un mic efort. Aveţi cîţiva ani ca să vă băgaţi minţile în cap. Dacă nu vă convine încercaţi cu Udrea. Ştiu, vă stă ceasul la asemenea eforturi. Şi totuşi, Boc preşedinte. Numai mîine nu-i poimîine.

Hai să vă explic cum e cu politica asta românească. Băsescu a pasteurizat-o. Pe politică. Politica românească este acum ca laptele UHT, a fost încălzită la o temperatură foarte înaltă pentru o scurtă perioadă de timp astfel încît au fost distruse toate organismele nedorite dar au rămas vitaminele şi mineralele. Asta e metoda pedelistă de cîştigare a alegerilor şi funcţionează.

În vremea asta microbii ce fac? Unii o freacă pe bloguri, alţii pe la teveu, se mai întîlnesc ei pe colo pe colo, dar unul nu mai intră în laptele pedelist.

Singura ştire politică despre pesedeu pe care am reţinut-o săptămîna asta a fost cum că Oana Niculescu Mizil, o tînără speranţă politică a patriei noastre, a spus următoarele: Astazi, m-am simtit onorata sa semnez, impreuna cu vicepreşedinte PRM, Marius Marinescu, si in prezenta domnului Corneliu Vadim Tudor, parlamentar european si preşedintele PRM, Protocolul de colaborare intre organizatiile judetene PSD si PRM Calarasi. Mi-au fost alaturi colegii mei din organizatie, dar si membri PRM. Romania are acum nevoie de o alianta de stanga puternica, in care sa nu incapa interesele personale si cele de partid. Doar cele ale romanilor. Trebuie sa le redam increderea si speranta in ziua de maine, iar PSD in alianta cu PRM pot face asta. Am borît eu, nu vă mai chinuiţi şi voi. Sursa e pe blogul dumneaei, nu pun linkuri către mizerii de ăstea.

Păi şi atunci cum pulalala mea să nu fie Boc preşedinte peste cîţiva ani? Bine mă, nu vă place Boc. Atunci Udrea.

Băi, voi vă daţi seama? La Călăraşi Oana a început să tragă sforile pentru viitoarele alegeri parlamentare, îşi asigură combinaţii care să îi dea voturile pentru următoarele alegeri. Zi pu la la, zi pu la la la la la la la la.

Apropo, că mi-am adus aminte, există mulţi oameni care tot insistă pe votul obligatoriu. Hai să o luăm de la capăt. Un partid politic este o adunătură de oameni care se grupează politic pentru a îşi susţine interesele comune. Cum nu discutăm de libertăţi, ălea sînt garantate constituţional bla bla, e clar că un partid politic este o gaşcă bine organizată care susţine interesele economice comune ale membrilor.

Nu poţi obliga pe cineva în calitate de alegător să aibă interese economice similare cu o grupare anume, indiferent cîte opţiuni ar exista. Nu poţi obliga lumea să voteze la japcă. Ca alternativă poţi vorbi de vot obigatoriu doar în prezenţa opţiunii NICIUNUL dintre candidaţi, adică obligi la vot dar dai opţiunea de a nu alege pe niciunul dintre candidaţii propuşi. Asta în condiţiile în care ştim că voturile albe şi anulate nu se iau în considerare la calcularea procentelor dar voturile numărate pe rubrica NICIUNUL se utilizează ca la orice candidat, oferind eventual NICIUN cîştigător, deci repetarea alegerilor cu alţi candidaţi.

V-aţi obişnuit cu ideea că luăm bani de la FMI? Încă nu? Hai, un mic efort. Zi pu la la.

A mai făcut Boc nişte kilometri de autostradă. Sesizaţi abordarea? A făcut Boc. Nu firmele respective, nu muncitorii respectivi. A făcut Boc. A făcut PDL. Contează cine stă la robinetul cu bani, nu cine ştie cum se bagă ştecheru-n priză.

Te poţi supăra pe cineva care votează pedeleul dacă ştie sigur că are interese economice comune? Dacă e patron eu îl înţeleg. Dacă e slugă la patron nu îl mai înşeleg, că o slugă bazată pe meserie poate lucra la orice patron în orice guvernare. Şi defapt ăştia sînt cei care lipsesc de la vot.

Dar vin angajaţii la stat, ei au nevoie de un partid sau de altul, ori cei angajaţi la stat sunt angajaţii tuturor, deci să o spunem pe şleau, un sistem politic este ales în special de cei care sînt plătiţi direct de către acel sistem. Aici e democraţia niţel defectuoasă, dar n-ai ce-i face, defapt servitorii hotărăsc sistemul prin care sînt conduşi în servirea celor care generează nevoile, şi încă cum, în lipsa unui sistem concurenţial… Nu îi acuz de rea intenţie, ba din contră, doar constat. Oricine poate alege între Coca şi Pepsi, între Logan şi Sandero, între LG şi Philips etc. În ceea ce priveşte opţiunile serviciilor oferite de stat, ălea sunt unice, adică cele mai bune.

Boc preşedinte. Zi pu la la. Că altul nu-i, zi pu la la la la la la la la.

Ştiţi voi alt preşedinte? Crin nu intră în turul 2 ca de obicei, deci nu mă mai agit dacă e bun sau rău. Boc are azi banii, Boc e mîine preşedinte.

Foarte pe scurt despre Păunescu

Observ că părerile trebuie exprimate neapărat şi că ele nu pot fi decît de două feluri, la cele două capete ale părerismului profesionist. Ori Păunescu a fost un porc etc etc, ori a fost un geniu etc etc. Cele două categorii se instigă şi se amplifică una pe alta spre cele două extreme. Asta din partea unor persoane publice sau private de la care mă aşteptam la echilibru. Caz în care părerea mea cam centrală îi deranjează pe toţi. În concluzie eu nu mi-am permis pe nicăieri să îmi dau cu părerea despre Păunescu în aceste ultime zile.

Pe pămînt avem de toate

bune, rele…

Am auzit că astăzi a avut loc un miting

Ipoteze:

1) orice pulete care e membru de partid bineînţeles că are voie să participe la orice miting, fie că este şi sindicalist sau nu

2) ca să zboare guvernul lui Boc evident că nu mai contează cine joacă contra, important este ca să se strîngă toţi

3) acum contează ca să zboare Boc cu gaşca lui, nu contează că e clar că n-avem pe cine pune în loc, important este ca măcar să ne punem problema că ar putea fi găsiţi alţii în locul portocaliilor

4)  este nesemnificativ că sindicatele cer unele chestii pe care nu le agreez sau că soluţiile probabile propuse de pesedişti sunt oligofrene, important este să zboare Boc împreună cu Băsescu. Aţi auzit ceva clar împotriva lui Băsescu? I se rupe ăluia că Boc şi Udrea îşi iau carne pe la mitinguri.

Concluzii:

A) Participarea liderilor pesedişti la miting a avut rol electoral din categoria *Vedeţi băi săracilor, noi ăştia de la pesedeu sîntem dă stînga* şi e clar că asta e tot ce puteau face, în parlament nu aveau cum să bage moţiunea şi oricum nu au jucat cărţile în sensul ăsta, au jucat la cacialma, defapt pesedeul trage electoral pe situaţie dar nu vrea puterea exact în clipa asta

B) Mitingul avea un teoretic sens sindicalist, caz în care nu mi se pare normal ca lideri ai partidului de opoziţie să participe în sensul de fanioane, ar fi trebuit să stea undeva la mijloc ca nişte adevăraţi oameni de stînga, între pinguini

C) Dacă pesedeul ar putea organiza un miting politic anti portocaliu în care să susţină nişte chestii la care să adere şi sindicatele atunci ar fi partid de opoziţie, nu scamă pe mitingul sindicatelor

D) după cum vă spuneam, pe cît de praf e guvernarea, molecula aia de opoziţie e şi mai obosită, nu are nimic în cap, nu are obiective, nu are program, nu vede dincolo de gălăgia făcută de control

E) liderii *opoziţiei* rămîn în continuare tonomatele mogulilor, ceea ce duce la o anomalie gravă deoarece din lipsă de opoziţie cîinele de pază al democraţiei s-a transformat din buldogul care îi muşcă pe bandiţi în canişul care îl trage pe Băsedinte de cracii pantalonilor şi se pişă pe covoraşul de la uşa lui Boc

F) extrem de grav, populaţia nu reuşeşte să îşi grupeze nemulţumirea împotriva întregii clase politice, mai exact eu unul îi scoteam în şuturi pe Ponta şi pe Vanghelie din miting

Acum să trecem la lucruri importante:

Pe Victoriei la Tănase
Au reclame luminoase,
O gagică colorată
Pe perete atîrnată.
Cracii sunt aprinşi la greu,
Sînii pălpîie mereu.
Eu cînd stau la semafor
Şi privesc către decor
Mă întreb şi eu curios
Oare ce libidinos
A gîndit reclama asta,
Dacă îl află nevasta?

 

Un cur de blog

Păi da. Pentru că nu am mai scris nimic în ultima vreme am găsit cuvîntul cur ca cel mai căutat termen de căutare care a dus la blogul ăsta.

Să ne scobim deci în cur, să vedem ce obţinem.

PSD vrea neapărat să moară ca partid şi o va face cu siguranţă. Un congres la care ia cuvîntul un Codrin Ştefănescu şi Rovana e aleasă iar şefă peste femeile pesediste nu poate fi decît un partid care vrea să moară.

PDL e mort demult dar acum face ca orice zombi care se respectă, sperie pe toată lumea, babe, copii, tot ce prinde.

În concluzie principalele două partide ale patriei sînt doi morţi care ne bîntuie viaţa politică.

Daţi difuzoarele mai tare în pragurile bisericilor! Băgaţi speranţa cu japca în populaţie!