Concursul cosmic 2009 – START

Dragii mei! Stimaţi concetăţeni! Hahalerelor! Ţigănci împuţite! Animalelor! Alooo! Alooo!

Ajuns la cea de a treia ediţie, iată, iarăşi, din nou, încă odată sînteţi invitaţi să propuneţi şi să votaţi la cele trei patru categorii cosmice pe cei mai cei dintre cei mai cei.

Sarcina 1: Promovaţi obligatoriu acest concurs ca şi în anii precedenţi, adică folosiţi bannerul din dreapta şi puneţi link la acest post. În plus daţi leapşa la tot poporul ca să ştie şi să participe tot românul, cu mic cu mare, de la aurolac la mogul, de la alegător la ales, de la stînga la dreapta şi de colo pînă dincolo.

Sarcina 2: Folosiţi linkul către blogul propriu (că dacă n-aveţi blog, nici parte n-aveţi) ca să puneţi un comentariu acilişa în care băgaţi propuneri, cîte una la fiecare categorie, să ajungă la toată lumea.

Sarcina 3: Urmăriţi concursul cu deosebită atenţie. Veţi vedea că dintre toate propunerile voastre eu le voi alege pe cele care au strîns cele mai multe voturi (regulile de scoatere din concurs vor apărea pe parcurs după bunul meu plac, ca să fie treabă bună şi cinstită). Aici începe etapa a doua cînd veţi vota la impuse, dintre cei rămaşi pe tăpşan. Cei mai cei adică primii trei la fiecare categorie vor pătrunde în marea finală. Iar trebuie să daţi cu votul, ca să dureze agonia pînă la Revelion.

De ţinut minte: Un blog funcţional la data prezentei = un vot (un blog colectiv = un vot şi x bloguri funcţionale ale aceluiaşi autor =  x voturi)

Categoria 1: Blogăr de blogăr (oameni cu blog care scriu şi ei ca tot omu’, de ăştia ca mine şi ca tine)

Propuneri:

Moshe&Mordechai (4)

Adc (1)

Neliniştitu’ (6)

Groparu’ (1)

Trilema (1)

Vania (1)

Categoria 2: Blog de vedetă (ce naiba să vă explic aici, vă duce mintea)

Propuneri:

Ciutacu (5)

Chirilă (1)

Badea (1)

Bendeac (1)

Categoria 3: Vipu’ lu’ peşte (caricaturile vieţii noastre media)

Propuneri:

Elena Udrea (3)

Mihaela Rădulescu (1)

Mircea Badea (1)

Mircea Solcanu (1)

Categoria 4: Praf de politician (oricine vreţi voi cu excepţia lui  Traian Băsescu, ca să aibă loc un concurs, nu o cursă solitară)

Propuneri:

Nati Meir (1)

Elena Udrea (2)

Emil Boc (2)

Adrian Năstase (2)

Vanghelie (1)

Popor! Drepţi! La vot fugaaa, marş! Băgaţi propuneri!

Despre simboluri – Azi despre zidul Berlinului

Lumea sărbătoreşte cu mic cu mare căderea respectivului simbol. Cei care ştiu şi ce înseamnă punctul de control Charlie se dau profesori de istorie. Mă rog, ăstea sînt obiceiurile la intelectuali, aşa se întîmplă la oamenii care funcţionează pe bază de repere, nu ca tot pinguinul pe bază de instinct.  În plus cifra de 20 de ani care pare rotundă ne freacă ceva mic prin creieraş, de parcă 18 sau 23 ar fi nesemnificative. La noi  la neamul lui Băsescu va urma şi o analiză a celor 20 de ani previzionaţi de rabi Brucan. Asta cu un viitor preşedinte făcut ambasador în sualezia la apelul de seară ca fiu de general de securitate, că atîta putem noi să facem ca să ne mîndrim că îl dăm jos pe pirat. Şi mai vrem respect pentru că la 20 de ani de la căderea zidului Berlinului n-am găsit destulă presiune în instalaţii să dăm nişte ejecturi diverşilor emanaţi.

Zidul Berlinului nu este un simbol. Simbolurile sînt nişte chestii gigea. Zidul Berlinului a fost o construcţie realizată de către tovarăşii din est astfel încît domnii din vest să poată arăta cetăţenilor proprii cît de bine le este acolo în burghezie. Dacă nu făceau redegiştii acest zid găseau americanii altceva, fiţi siguri. Poate chiar îl făceau singuri, mă rog, din reclame la blugi şi cola pe latura dinspre estici. Poate chiar l-au făcut. Reperul e că s-a dus Kennedy la Berlin, a băgat-o pe aia că şi el e berlinez, s-a umezit toată populaţia de peste ocean şi a crescut la maxim cantitatea de betoane cu care îşi făceau ăia buncăre în curte… Ce relansare economică ar mai fi fost anul ăsta dacă mai băga careva o criză a rachetelor în Cuba…

Defapt credeţi că vreau să vă spun ceva? Vă înşelaţi… Pur şi simplu comentez şi mă plîng ca o babă. Germania e stăpînită de reguli. La ăia dacă e criză se face o procedură anticriză pe care o respectă aproape toţi şi se iese din criză instantaneu. Americanii trăiesc şi mai apăsat sub reguli decăt ăştia. Dacă vrei să ai numai imagini minunate în jur atunci poţi visa frumos despre ce este de cealaltă parte a zidului Berlinului. Dar dacă l-ai demolat chiar trebuie să ajungi acolo. Şi noi punem nişte strîmbi să ne conducă. O să ajungem la pulivară. Eu sînt patriot de ăla fanatic şi turbez cînd zice unul ceva de rău de România. Cu excepţia lunilor alegerilor. Atunci ne arătăm valoarea… Mă rog, instinctul.

Din partea lu’ domnu’ Băsescu

Vă transmit un sait:

http://www.televizorulpresedinte.ro/

De la mine luaţi-l şi pe ăsta, că e la fel de bine gîndit:

http://www.razbunareacepei.ro/

Fiecare primar are în servietă stiloul de premier

Sau poate chiar pe cel de preşedinte. Dar între cele două funcţii ar mai trebui să semneze şi o demisie…

Eu unul cînd votez un primar mă aştept ca respectivul să se ocupe de crocodilii din urbe, de panseluţe, de biciclete şi băncuţe, de apa caldă, de ceasul din centru şi de lustruitul statuilor.

Vă jur că atunci cînd votez un primar nu mă gîndesc nici măcar o secundă că respectivul are visuri măreţe. Nu mă gîndesc nicio secundă că rezerva de cadre a partidelor e cheală şi respectivii se transformă din primarii de azi şi devin preşedinţii şi premierii de mîine.

De aceea declar deschise bucile curului meu unde invit pe următorii să mă pupe în rozetă: Băsescu, Oprescu, Boc. Deasemenea au voie să  se aşeze la rînd toţi ceilalţi primari care nu ştiu să spună NU cînd sînt invitaţi la jocurile ăstea. Sau dacă le vine cheful de deputăţeală, senatorisme, ministere şi Cotroceni e aproape OK, asta dacă întîi îşi dau demisiile ălea din funcţiile de primari, funcţii pentru care au mîncat căcat cu polonicul cum că vor face ei şi vor drege pentru fraieri, stradă cu stradă şi alee cu alee. Dacă cutare vrea să fie altceva decît primar atunci a doua zi încep pregătirile de alegeri la el în urbe. Sau poate că vă place vouă că ăştia aleargă mereu la două capete…

Cît despre domnii şefuţi de pe la partide care n-au pe cine împinge în faţă  ca să nu se vadă puzderiile de viruşi din partide, mda.  Cu sacîz.

Şi mai am senzaţia că aleargă cam mulţi epoleţi prin ograda cea mare. Mai răsfiraţi băi, mai moale. Mai lăsaţi şi civilii să facă ce trebuie, pricepeţi că voi pur şi simplu nu ştiţi să faceţi bine lucrurile bune indiferent la cîte informaţii aveţi acces. De ce? Pentru că voi exageraţi pînă şi atunci cînd faceţi bine… dacă faceţi.

La semafoare se împart brăduţi portocalii

La semafoare se împart brăduţi parfumaţi portocalii din partea PDL. Foarte bine, dar nu cumva aceştia miros a Băsescu?

Eu sînt de acord cu prim ministrul Negoiţă

Şi deasemenea mai propun ca Boc să devină Paharnic, Blaga să fie numit Vornic, Videanu să primească numirea de Logofăt, Pogea să fie Vistiernic, pe Udrea o punem Postelnic ca să aibă voie să intre neanunţată în iatacul Domnitorului iar de generali pe care să îi facem Hatmani nu ducem lipsă.  Numa’ Boieri, plus Căşuneanu pe post de Meşteru’ Manole.

Să ne trăieşti Măria Ta, Coaie Chiorul, Domnitor a toată suflarea românească din pulă cu satelitu’ şi pînă la marea cea mare!

Chiar aşa de cretini să fiţi încît să nu vă ducă mintea să nu le faceţi atît de pe faţă? Lucraţi băi mai discret, învăţaţi şi voi de la pesedei, de la penelei, dracu’, la voi la portocalii vă strîngeţi numai pe neamuri… Să moară cucul din ceas dacă vă duce mintea. La locale merge să faci combinaţie cu finu’, naşu’, văru’ şi contabilu’ prin primării. La scară naţională tre să faci pe discretu-n morţii măsii… Sau n-are sponsorii bani destui şi v-a luat cu tot neamu’ la superofertă?

Ce îţi iese dacă bagi la campanie

Meseria de activist e foarte importantă. Pînă la urmă nu are timp candidatul să frece pe toată lumea la melodie, trebuie joc om la om. Aici apare activistul. Hai să îi vedem pe ăştia, cine sînt ei şi mai ales de ce.

1) Mogulul – activist de mare fineţe. El nu susţine decît foarte rar un singur candidat, defapt el îi susţine cam pe toţi, dă un apropo colo, un sfat colo, nimic spectaculos. În schimb banii  mogulului circulă. Mogulul e pe banii lui, îşi apără cum ştie interesele economice. Se pune? Nu se pune, nu e activist.

2) Membrul de partid cu funcţie politică importantă. E normal să joace tare, la partid trebuie să funcţioneze *toţi pentru unul şi ăla pentru toţi*. E activist profesionist cu patalama, de obicei deja bogat, are şi un mandat de parlamentar, eventual şi ceva jocuri la ministere. E de înţeles că face politică. E peştele în apă.

3) Membrul de partid cu serviciu bun la stat, şi aici se includ toate direcţiile, inspecţiile, consiliile şi ocoalele. Ăsta deja joacă la nivel inferior. Serviciul lui cu sau fără combinaţii paralele depinde de partid. E clar că valoarea sa profesională e discutabilă, deşi există şi nişte excepţii care confirmă regula, nişte fanatici dedicaţi profesional şi meşteri pe felia lor indiferent de salariile ălea mizere. Domnii ăştia sînt în situaţia în care lasă de înţeles oricui intră în contact cu ei că dacă rămîne X la putere sau vine Y atunci va fi bine. Nu se jenează să spună asta oricui, de la femeia de serviciu la oricine îi intră cu treabă pe uşa biroului. Aici se petrece corupţia aia jegoasă. Ei fără partid nu există. Ei ştiu să treacă la alt partid dacă e nevoie. Ei ştiu să ameninţe pe toţi cei care le cad în mînă. Cei mai nesuferiţi. Pe ei se bazează partidele cel mai mult, Ei  sînt talibanii care fac prezenţa de bază la vot.

4) Apevistul. Nu îi plac schimbările. Vrea stabilitate. Îi vrea pe cei vechi. Ăia au păcate ce pot fi utilizate. Vorbim de servicii, poliţii şamd. Se descurcă cu oricine dar preferă să nu mai aştepte pînă greşesc cei noi. Specialişti în căutarea prin dulapuri. Discreţi. Scapă doar zvonuri seci. Ei crează fumul care presupune şi existenţa unui foc. E greu să treacă o figură nouă de ei. Dacă e curată nu are nicio şansă. Oamenii corecţi le pun greu la încercare situaţia pentru că pot lua decizii necontrolabile. Apevistul nu e activist dar…

5) Tînărul membru de partid. Membru la organizaţia de tineret. Lipeşte afişe cu pasiune. Umple cutii poştale cu scrisori către alegători. Poartă cu mîndrie însemnele partidului. Încearcă să impresioneze fetele cu poveşti de la miting, cînd el precum un erou  a lipit afişul exact pe fruntea statuii şi s-a văzut la televizor. Gata de bătaie în gaşcă cu cei din partidul celălalt. Fără argumente, doar cu trupuri.

6) Fanaticul politic. El crede în personajul politic fără drept de apel. Nu există argumente, doar istorii. Personajul politic are caracter de legendă. Fanaticul e enervant. Nu cîştigă nimic personal dar vede tot ca pe o victorie personală sau ca pe un dezastru naţional. Dă semeseuri în ziua votului.

7) Preşedintele de asociaţie de locatari. Pensionar. Face politică în mod natural. Ştiai că cutare…? Ştie tot. Răspîndac profesionist. Poţi crede că o face de plăcere, că nu îi iese nimic. Greşit. Fiul său a primit de la partid o autorizaţie de tarabă fix la intrarea în piaţă.

8) Blogărul, forumistul, praful de pe net. Scrie nişte tîmpenii.  I le citesc maxim o mie de oameni. Se laudă în cîrciumă despre victoriile sale sau mai grav, nici acolo. Doarme liniştit. Crede în rahaturi utopice. E cu capul în nori.

9) Profesorul de la ţară. E de datoria lui să dea soluţii, doar e intelectual. Sfîrşeşte între trei partide, dezamăgit că filialele judeţene nu au nicio legătură cu doctrinele.

10) Şoferul de taxi. Poate schimba şase partide într-o zi, funcţie de clientul care s-a urcat în maşină. Face politică pe orice canal şi culoare, susţine sau îngroapă orice candidat. E rasolul politic în persoană. În ziua votului e plecat la grătare.

11) Studentul român. Dispărut din 1996 din viaţa politică a României. Răzleţ face parte din categoriile 5) sau 8 ). În ziua votului nu dă nici bipuri.

12) Vînzătorul de vot. Caută cea mai bună ofertă electorală. Socoteşte că i se cuvine pomana electorală şi o caută la toate partidele. În ziua votului face ce i se spune din capul satului. Dacă i-a ieşit ceva face multă propagandă electorală între săracii lui, dar după ziua votului cînd nu mai contează. Compară cu ce i-a ieşit la alegerile trecute. Dacă i-a ieşit bine vorbeşte frumos despre acel partid ca să îşi motiveze votul.

13) Scîrbitul. Nu participă la viaţa politică. Are dreptate. Dacă cumva votează o face împrăştiat, aruncă votul la necunoscuţi. Face propagandă politică fără să vrea îmbrăcînd tricouri de culoare greşită în ziua votului.

14) Şopîrla de cartier. Ştie tot. E capabil să te dea în primire că ai ocupat un loc de parcare. Îi place ordinea. Nu ştie ce înseamnă asta. Ţine cu partidul care are un consilier local pe stradă. Îi face reclamă cu argumente de tabloid. Se simte ca înainte de a fi fost disponibilizat, cînd era gestionar la magazia întreprinderii. Îi schimbi convingerile politice cît timp îl cinsteşti cu o bere. El te trage de limbă şi raportează a doua zi încă un duşman în cartier. Trăieşte din intermedierea de reparaţii la planetare vechi şi chiuvete înfundate.

15) Trompeta de miting. Între 35 şi 50 de ani. Patron de butic sau de cearceaf în tîrg. Merge pînă în pînzele albe cu partidul care îl scapă de controale. Are un văr important şi doi vecini la inspecţie. Dă tonul la galerie. Ştie să se uite urît la duşmanii politici. Face orice îi cere partidul. Oferă doar muncă fizică.

16) Impresarul. Cunoaşte sate la care se ajunge doar pe drumuri neasfaltate. Aduce muncitori necalificaţi pe şantiere sau la munca cîmpului şi dacă e nevoie la miting şi la vot. Pentru bani poate strînge două sute de braţe pentru orice e nevoie.

17) Tonomatul. Bagă la ziar şi la teveu. Pentru necunoscători e o mare diferenţă între Naşul şi Gîdea. Pentru cunoscători nu. Joacă cu pasiune dar se simte cum trag aţele într-o anumită direcţie. Cei declaraţi pe o anumită direcţie sînt respectaţi profesional. Pe cei imparţiali precum Tatulici nu dă nimeni doi bani. Un tonomat bun are argumente corecte. Acela îşi merită banii.

18 ) Oengistul. Greu de descris. Oarecum intelectual. Aşteaptă sponsori. Onorează comenzile corect. Nu foarte vizibil.

19) Intelectualul dovedit. Cuvîntul lui are greutate între alţii care se cred intelectuali. Mişcă 0,1% dintre voturi. O investiţie proastă şi ieftină. Decor electoral pentru citate celebre date de candidaţi la diverse ocazii.

Continuaţi…

Pentru fetele care nu acceptă decît pufosul perfect

Le ştiţi pe fete? Fetele cărora le place pufosul…

Hai să vedem dacă găsim pufosul perfect…

Ce ziceţi, e pufos?

Daaaaaaaaaaaaaa, e pufos! E pufosul perfect!

Voi n-aveţi pufos cum au ele…

PREMIILE COSMICE 2009

Lume, lume, fraţi, surori! Cetăţeni! Băi ăştia!

Cel mai obosit concurs de bloguri îşi redeschide porţile! Îşi reporneşte motoarele! Îşi dă drumul!

Tiribum, tiribam, prezentăm a treia ediţie a PREMIILOR COSMICE !

Alţii moare şi-aşa n-are!

Vinovatul principal: Nenea Cosmos

Regia şi Scenariul: Nenea Cosmos

Regulile concursului: Nenea Cosmos

Sponsor: Nenea Cosmos

Juriu: Voi toţi!

Durată: Pînă la Revelion, etapă după etapă

Cîştigători ai ediţiilor trecute: jeg, groparu, gramo, krossfire, dono, moshe&mordechai

Descalificaţi din oficiu: Ăia cu reclamă mai multă decît conţinut

Mijloace de promovare: ca de obicei, voi o daţi mai departe, e leapşă, anunţaţi că începe chinul

Distracţii anexe: Topul politicienilor naşpa, Topul vedetelor cu muci

Ţineţi-o aproape!

Later edit: Start aici.

Poll electoral special

Mai voteaza odata, ca nu strica…

A început alegirili!

Adecă sa dat drumu la grătane să manîncă şi gura noastră ceva, să ascultă şi urechea noastră un concert moca, să vadă şi ochiu nostru pă candidaţii care este.

Eu nu sînt de acord cu prostiile ălea de reguli prin care cică nu s-ar face campanie electorala DECÎT din data în care se dă drumul la campanie, la fel cum nu dau doi bani pe faptul că cică nu se face campanie în acele ultime 48 de ore înainte de alegeri. Dacă vorbim de exerciţiul politic atunci politicienii sînt permanent în campanie şi trebuie să se comporte ca atare.

Conform acestor reguli retarde a doua zi după alegeri candidatul ales NU mai este în campanie. Gata, i-a trecut răspunderea faţă de ţugulan. Şi atunci ce îl responsabilizează pe dumnealui să îşi facă treaba cu talent şi abnegaţie? Jurămîntul depus pe Biblie şi Constituţie? Eu nu sînt Biblie, eu nu sînt Constituţie. Cît de mult mă reprezintă pe mine Biblia şi Constituţia ca instrumente intermediare între un politruc şi propria mea persoană?

De ce să mă extrag din ecuaţie şi să las în locul meu două cărţi, fie ele chiar Biblia şi Constituţia cu semnificaţiile lor adînci sau înalte? Acele instrumente sînt puse la dispoziţia preşedintelui de către mine, dar sînt doar nişte proceduri de lucru. Preşedintele nu are voie să vîndă judeţul Vaslui ca să îmi dea mie bomboane. Preşedintele nu are voie să omoare pensionarii ca să mă scape pe mine de taxe. Preşedintele însă răspunde în faţa mea pentru lipsa de bomboane şi pentru taxele mari. Pentru că el numeşte miniştri. La propunerea cui vreţi voi.

Nu doamnelor şi domnilor, campania electorală trebuie să fie permanentă. Permanentă. Minut cu minut aleşii au o responsabilitate directă în faţa alegătorilor. Se cacă preşedintele? E cu gîndul la mine. Se fute preşedintele? E cu gîndul la mine. Stă de vorbă cu licuriciul sau doar cu băieţii? E cu gîndul la mine. Respiră preşedintele? E cu gîndul la mine. Tot ce face preşedintele cît timp îndrăzneşte să fie instituţie prezidenţială se întîmplă relaţionat la mine, la eu, la je. Nu doar la două cărţi şi la prinţipiile ălea, care or fi ele, ci prin ele. În plus cînd doarme sau e în concediu are mare grijă să nu facă ceva împotriva mea.

Da, ştiu, îmi veţi spune că parlamentul este ăla care verifică ce mişcă preşedintele. Fals. Eu nu îl suport pe Băsescu de niciun fel dar am votat pentru Băsescu atunci cînd parlamentul a vrut să îl dea jos. De ce? Pentru că nici parlamentul nu reuşeşte să fie mai breaz în ceea ce mă priveşte.  Din 1990 încoace legislativul doar îmi ia, nu îmi dă nimic. Dacă Băsescu a fost votat de oameni atunci rămîne cum au stabilit ei, punct. (Şi da, parlamentul trebuie să rămînă bicameral)

O să îmi spuneţi că există Curtea Constituţională şi tot felul de alte Curţi. Mă lasă rece, eu stau la bloc. (Adică nu mă încălzesc pe mine rahaturile şi chiţibuşurile juridice, parol)

Singurul mod în care preşedintele răspunde în faţa mea poate fi doar faptul că se găseşte permanent în campanie electorală.

Cum gîndeşte un preşedinte bun? -Băi, zice el, am o problemă cu Nenea Cosmos. Nu pot să îl omor că nu mă lasă Biblia. Nu pot să îl reneg că nu mă lasă Constituţia. Nu pot nici să omor pe alţii sau să îi reneg pe alţii ca să îl rezolv pe Nenea Cosmos pentru că nu mă lasă cărţile ălea. Ce mă fac? Nu pot să dorm că sînt mereu cu gîndul la el. A, da! Mă pun pe treabă! Nenea Cosmos e băiat bun, mi-a dat palat, maşină cu girofar, buget şi cinci ani să rezolv nişte chestii. Cu cine fac treaba? Păi o fac cu ăia de la mine din partid cărora li se rupe pula de Nenea Cosmos pentru că ei au alte griji. Şi atunci Cosmosu’ iar e nemulţumit şi mă înjură… Cum să fac ca ăia să îşi vadă şi de treabă? Păi o primă mutare ar fi să aleg unii care nu sînt deloc parlamentari. Să nu amestec executivul cu legislativul. Să nu îl aud pe Boc spunînd “-Ei, palamentarii”, de parcă el cu guvernul lui sînt floricele. A doua mutare ar fi să aleg unii care par români. Poate chiar unii care sînt români. Nu că ar fi vreo problemă dacă îi cheamă Istvan, Hans, Ivan sau Abdul. Dar un om care a lucrat la FMI poate fi cel mult un expert în schemă, nu managerul schemei. Pentru că proprietarul schemei adică Nenea Cosmos se prinde că un om care a lucrat la FMI nu poate negocia cu FMI. Tot de aia nu pun un aeromodelist la agricultură. Măcar că nu am chef să facă Cosmosu’ mişto de mine. Dar dacă mi s-ar rupe şi mie pula de Nenea Cosmos? Şi dacă nu îi mai place lui de mine de mîine încolo ce mare lucru?

- Băi, Cosmose! Ia mai du-te tu dracului!

Ia leapşa de la Paraziţii

Numai asta aş vrea să văd pe toate blogurile o lună la rînd. Nimic altceva. Şi pe leapşa asta o să o luaţi toţi.

Dacă Băsescu m-ar pune pe mine prim ministru

Eu încă nu mă consider suficient de deştept ca să conduc o ţară, dar absolut suficient de deştept ca să conduc un guvern. Măcar că eu chiar trăiesc în România spre diferenţă de mulţi alţii ca de exemplu Boc. Ca să conduci un guvern trebuie să ai voinţă politică la conferinţele de presă că de detalii se ocupă tehnocraţii, oricum pe ei dai vina cînd chiar trebuie să o dai, trebuie să minţi frumos de 18 ori pe zi, iar dacă ştii şi engleză cît un supozitor şi ai pulovere frumoase te-ai scos. Ba chiar am suficienţi prieteni şi cunoştinte ca să o pun de un guvern  de mare angajament. La sfîrşit îmi asum guvernarea şi gata, mare brînză. Ba chiar aş scoate şi ţara din criză, am metode. Prima ar fi să îmi pese, restul vine de la sine.

Mai exact eu aş avea încredere în mine să mă pun prim ministru. Chiar dacă încă nu mint suficient de bine am destulă imaginaţie. Ba chiar mă consider că aş putea fi un prim ministru de succes.

Dacă m-ar pune Băsescu prim ministru n-aş mai avea încredere în mine nici 5 minute. Ar fi un semnal de alarmă foarte puternic.  Înseamnă că m-am stricat rău de tot şi încă nu am aflat.

Lista de posibili primi miniştri de pe biroul lui Băsescu

Nu mă întrebaţi de unde, nu mă întrebaţi cum, nu mă întrebaţi de ce şi defapt nu mă întrebaţi nimic pentru că nu pot să vă răspund. Informaţia provine de dincolo de surse. Nu speculaţi despre garderobieră, frizer, consilier sau fata maiorul care şterge praful. Nu fiţi curioşi că nu e bine, doar luaţi aminte:

Trebuie să îl reciclez pe Băsescu

Pe coridoarele şcolii se auzi soneria. Elevii se pregăteau de ore. De cum  ajunse domn profesor Cosmos în clasă nu se mai auzi nici musca. Toţi elevii stăteau cuminţi în bănci, cu mîinile la spate şi capul sus. Cosmos trînti catalogul pe catedră şi spuse:
- Bună ziua!
- Bună ziua domn profesor Cosmos, spuse toată clasa în cor.
- Astăzi vom învăţa despre sistemul de referinţă. Băsescule, ia ieşi tu la tablă şi spune o poezie.
Băsescu ieşi la tablă şi începu să recite:

- Deasupra-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos.
Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.
Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat în cer, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărîna proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut.
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut.

Băsescu plîngea în hohote. Lacrimile îi curgeau şiroaie pe obrajii roşii.

- Bravo, Băsescule, frumoasă poezie… Cine e beţivul care a compus-o?
- Eu am scris-o, domn profesor Cosmos.
- Băi retardule, dacă ai găsit casa cernită şi ai plecat spre cimitir cu florile ce-ai mai căutat mă ameţitule în cer, te crezi îngeraş?
- Am vrut să zic în centru, domn profesor.
- Păi bine mă derbedeule, dar doamna mama ta nu e moartă, imbecilule. Cum de ţi-a venit să scrii aşa poezie?
- O recit la fete ca să le impresionez, domn profesor.
- Păi bine mă caricatură, şi care e proasta aia care se lasă impresionată de tîmpeniile tale?
- Nuţi, domn profesor, Nuţi.
- Mda. Treci la loc, urangutanule. Nuţi, treci la tablă.

Nuţi, colega de bancă a lui Băsescu se apropie de catedră.
- Măi Nuţi, o întreabă domn profesor Cosmos, unde e mă cerul?
- Deasupra noastră, domn profesor.
- Mda. Şi dacă e deasupra noastră cum dracu priveşte în jos de acolo cretinul ăla care îţi recită ţie poezii?
- Nu domn profesor, că nu e el, nu e la persoana întîi, e vorba de stele,  e la persoana a treia, ele privesc în jos.
- Aha. Adică deasupra ta e cerul, peste el sînt stelele şi ăstea se uită în jos şi văd ditamai prietenosul.
- Da, domn profesor.

Domn profesor Cosmos se aplecă la urechea lui Nuţi şi o întrebă încet, dar încet de tot:
- Auzi mă proasta pămîntului, cînd idiotul a compus strofa aia era cumva pe malul mării, se uita în larg şi tu îi sugeai cucu’?
Nuţi se înroşi toată şi fugi înapoi în bancă.

Q.E.D.

Marinarule, special pentru tine, de la Nenea Cosmos, ia un update la poezie ca să sune social, nu cum ai scos-o tu ca la şcoala ajutătoare. O să ţi-o scriu tot aşa egocentric, cu şi despre  ochilă buricul universului, milosul.

Cînd bolta cerului se strînge
Şi-adună stelele în jos
Tot orizontul îl admiră
Pe camaradul curajos.

Aici schimbăm stilul, defapt trecem la altă poezie, că aşa vrei tu…

La luni de mers pe-ntinderea albastră,
Pe ţărmul drag mereu ai revenit,
Şi-ai alergat grăbit spre-a mamei casă,
Să vezi iar chipul ei de tine fericit.

Dar vai! Pustie-i casa şi cernită
Şi te îndrepţi buimac  spre cimitir,
Cu ochii plînşi şi inima rănită
De dorul ei şi-al deznădejdei bir.

Cazi în ţărâna proaspăt răvăşită
Şi-aşterni o floare, trei lacrimi ş-un sărut.
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut.

Acum să explici tu de ce trebuie să fie tristă biata femeie cînd moare şi cu cîte procente o să îţi crească voturile după o asemenea abureală.

Am meşterit la blogroll

Mai exact la Blogroll exchange. Am dilit o grămadă de linkuri inutile, ca de exemplu:

4 bloguri au devenit parolate, deci habar nu am şi nici nu mă interesează dacă mai figurez în acele blogrolluri, dar nu e frumos să dau eu linkuri la oameni şi ăia să nu găsească nimic dacă cumva dau click.

1 blog era hackerit, şi nu mă aşteptam să fie tocmai cetin, celălalt blog  vechi al lui arhi.

4 bloguri nu au mai scris nimic de un an. Puţin cam multă inactivitate.

3 bloguri s-au dus spre nişte concepte noi, de nişă, unde nu mai dădea bine să aibă link spre mine. Nici eu spre ei nu mai pot să îi încurc, mai ales că ce scriu ei acum nu mă aranjează.

2 bloguri s-au umplut de reclame, au devenit prea greu de citit.

În plus am mutat din blogroll exchange la blogroll simplu cîteva bloguri gen rezistenţa.net care m-au scos de la blogrollul lor  şi deci schimbul de linkuri nu mai are loc. Lumea mai reface blogul, bagă alte feluri de linkuri, mai plictisesc şi eu lumea cu prostiile mele, se mai întîmplă, nu plîngem. E adevărat că şi eu ţin unele bloguri cu alt nume, aşa cum a păţit whitewolf care se numeşte albu’, dar tot link se cheamă.

Ideea este că dacă are cineva anume o dorinţă anume despre intrarea în blogroll exchange şi subsemnatul printr-o greşeală fatală a omis oarece, e rugat să se exprime în acest sens. Poate se rezolvă.

Fotbal – iar, din nou, încă odată

Din categoria: Ăştia-şi bate joc de noi!

2003  România – Danemarca: Lobonţ, Contra, Popescu, Chivu, Filipescu, Codrea, Rădoi, Munteanu, Pancu, Ganea, Mutu şi schimbările Reghecampf şi Bratu. Scor 2 – 5

2009 Serbia – România: Coman, Rădoi, Maftei, Chivu, Raţ, Ad. Cristea, Apostol, Ghioane, Varga, Marica, Mutu cu schimbările Bucur, Goian şi And. Cristea. Scor 5 – 0

Vă invit să găsiţi cel puţin două nume importante din fotbalul nostru care au jucat în ambele partide.

Dacă cumva v-aţi oprit tot la Chivu şi Mutu înseamnă că tocmai aţi descoperit cei mai preţioşi jucători ai României. Felicitări.

Eu m-am jurat în 2003 după ce mi-am vărsat plămînii în tribune că nu mai calc pe un stadion de fotbal cît timp echipa naţională va juca precum  joc eu  miuţe împreună cu motanii mei burtoşi înainte de bericele.

Acum mă jur că pînă nu o să aud că au avut trei rezultate onorabile la rînd nici măcar nu mai deschid televizorul.

Stimă

Am auzit că Boc a participat azi la programul *Prima Casă*

Ocazie cu care şi-a luat deja prima cameră.

Tot m-a nimerit

Circulă prin blogosferă leapşa aia cum că de ce l-aş vota pe fiecare candidat în parte ca preşedinte. Leapşa ajungea ba la Ciutacu, ba la C-tin Gh, ba la ăla, ba la ălalalt, numai la Elodia pe blog lipsea. Eu fericit că mă uitaseră toţi şi nu o dădea nimeni la mine. Clar e făcătură de marketing politic ca să descopere manglitorii din branşă care este ele calităţile ălea pe care le au candidaţii, dar tot degeaba. Bănuiesc că nu le-a ieşit socoteala suficient şi atunci s-a dat alarma. Lipseau răspunsurile adevărate. În disperare de cauză au apelat la ce are orice om mai bun pe lîngă casa lui, la un evreu. Caz în care Moshe&Mordechai mi-a dat-o. Scuze Iţic, de data asta lovesc. Leapşa. Aşadar:

Pe Antonescu îl votez pentru că nu este şi nu are cum să fie mai comunist decît mine.

Pe Oprescu îl votez pentru că vreau să scape primăria capitalei de el. De aceea l-am votat şi pe Băsescu în 2004. Bucureştiul chiar merită un primar. Vreodată. Partidele n-are nici la ofertă, nici prin dulapuri.

Pe Vadim îl votez ca să fac mişto de voi.

Pe Gigi îl votez ca să îl fac fericit pe un coleg de-al meu.

Pe Geoană îl votez pentru că ultima dată (hăhă, demult) cînd am făcut politică eram pesedist pe interes. Istoric vorbind peneliştii au fost puerili, peneţiştii fără cuvînt, pediştii absolut naşpa şi pesederiştii neatenţi.

Pe Băsescu nu îl mai votez nici futut în cur şi mă piş pe leapşa voastră, mai ales pe cîrnatul ăla care a pornit primul leapşa asta de căcat. Dacă ştiţi care e imbecilul care a trimis primul mizeria asta să mă anunţaţi şi pe mine ca să ştim cine e  putana maxima.

450 g vodcă

Viitorul preşedinte e pe vine

Să presupunem că au loc alegeri în bloc la domnia voastră. Propuneri sînt multe, deci vecinii discută pe larg despre candidaţi.

Unul ar fi nea Traian de la şase, om la casa lui, cu fetele aranjate în viaţă.  Defapt el este actualul preşedinte al asociaţiei de proprietari. Altul ar fi  diliul de Vadim de la ultimul etaj, dar pe ăla nu prea îl vrea lumea, s-au săturat toţi de porumbeii lui. Nea Gigi nu s-ar da la o parte, dar e mai mult plecat, nu prea îl vede lumea cu zilele şi cînd vine acasă se face multă gălăgie în bloc, îşi aduce toate neamurile ca să sărbătorească cîte ceva.

Se pare că baza e la etajul patru. Acolo stau nea Mircea care a fost ambasador, om plimbat prin lume, ştie multe, ştie şi unde e Măgurele. Mai e nea Crin, om cuminte, profesor de istorie, cu mult timp liber şi  mai e şi nea doctorul, adică nea Sorin. Ăştia de la patru şi-au pus în cap să îl schimbe pe nea Traian.

Au argumente serioase. Blocul nu a mai fost zugrăvit de zeci de ani (nu că alte blocuri ar fi fost zugrăvite), în beci şi-au făcut culcuş nişte aurolaci la grămadă cu şobolanii şi în general toată lumea ştie că nea Traian a cam dat-o pe şpriţ, e plecat weekendurile prin ţară, ce să mai, zice lumea că nu se mai ocupă de bloc.

Problema este că ăştia de la patru nu s-au înţeles între ei care să candideze, deci candidează toţi. Nea Mircea tot mătură prin faţa blocului şi pune panseluţe ca să îi atragă pe cei de la etajele inferioare, nea Crin se ocupă de revizia liftului ca să îi atragă pe cei de la ultimele etaje.  Nea Sorin strînge bani de la toată lumea pentru reparat ghena de gunoi, ştie el o echipă de meseriaşi, oameni de treabă.

În timpul ăsta nea Traian se plimbă tacticos pe la fiecare apartament ca să strîngă banii de întreţinere. Mai schimbă o vorbă cu fiecare locatar în parte, mai dă un sfat, mai aruncă un ochi la ţevile de gaze, mai discută despre fondul de rulment. Locatarii se plîng că vine iarna şi e încălzirea scumpă. Nea Traian le citeşte contoarele atent şi le promite că o să vorbească el cu ăia de la RADET ca să pună contoare de ălea noi, mai bune. Plus că deja a vorbit cu sectoristul să gonească aurolacii din beci, să nu cumva să mai umble ăia la ţevi.

Şi uite aşa a venit ziua alegerilor. Dintre locatarii din bloc s-au strîns mai puţin de jumătate. S-a votat democratic, aşa că fiecare candidat a strîns cîte două trei voturi. După toate astea nea Traian a scos lista cu ceilalţi locatari care semnaseră deja pentru el de săptămîna trecută, de cînd strînsese întreţinerea.