Despre feminism and shit

Răbdare că vă fac loc să daţi şi cu piatra, şi cu ranga.

Femeile sărăcuţele nu au condiţii să facă carieră pentru că se apucă de făcut copiii şi spălat chiloţi de mascul şi rămîn sărăcuţele nişte tembele abrutizate sub grosolănia masculină. De aceea trebuie să le creăm condiţii, chestii.

Uite cum zic eu:

1) facem grădiniţe, after school-uri, creşe şi de toate ca să nu mai fie sărăcuţele chinuite de gîndul că creşterea copilului le distruge cariera.

2) băieţii să spele vase, să pună rufele la uscat şi să facă restul de rahaturi prin casă cot la cot cu doamnele (cu toate că eu n-am încredere să mănînc dintr-o farfurie spălată de mine, dar asta e altă chestie).

3) să se umple din partea statului de legislaţie care să susţină numai şi numai avantaje pentru femeile patron, femeile angajate şamd.

După toate ăstea dragele mele vă rog eu respectuos să nu vă angajaţi! Bang! Deja primele pietre au aterizat. Jumătate dintre cititoare au închis pagina etc.

Nu vă angajaţi! Practicaţi ca hobby part time sau ocazional nişte meserii pur feminine (da, ştiu, exprimare misogină), gen soră la spital, pictoriţă, coafeză, creatoare de modă, profesoară de franceză şamd. Astea aşa, cîteva ore pe zi şi doar uneori,  contra plictiselii. În rest faceţi plajă, mergeţi la teatru, staţi cu fetele la o cafea şi o şuetă, udaţi uneori florile, scrieţi romane de călătorie, priviţi stelele şi ce mai vreţi voi, la liber. Zău dacă mă deranjează că voi nu faceţi nimic serios în timp ce noi tragem de fiare şi de conturi iar copiii stau prin internate crescuţi de nişte burtoşi.

Pentru că noi muncim. Sîntem plecaţi deja la vînătoare de sute şi mii de ani. Aducem acasă cele necesare. Am făcut-o mereu conform cu necesităţile fiecărei epoci.

Şi ştiţi ce aţi obţinut voi în ultimii o sută şi ceva de ani?

Cretinelor. Aţi obţinut faptul că acum muncesc doi dintr-o familie ca să strîngă coşul zilnic al familiei cînd înainte unul era suficient. Dacă v-aţi fi văzut de broderie şi concerte la filarmonică sau de o bîrfă în scara blocului societatea ar fi evoluat încît venitul necesar familiei ar fi venit dintr-o singură sursă de muncă, din munca bărbatului.

Voi nu, că vreţi egalitate. Acum munciţi şi voi alături de noi ca să strîngem aceeaşi sumă de bani pentru facturile familiei. Bravo! Şi culmea tupeului, vă plîngeţi că nu aveţi şanse egale. Nu mai bine preluaţi voi problema asta şi ne lăsaţi pe noi cu berea? Vi s-a urît cu binele şi mai faceţi şi scandal pe chestia asta. Cică nu sînt destule femei în consilii de administraţie. Dar luaţi voi toate locurile de muncă de la preşedintele ţării la minerii din subteran şi gata, ce mare lucru. Noi am şti ce să facem în timpul liber, oricît ar fi de mult…

Proastelor, acum muncim doi în loc de unul ca să aibă familia standardul minim al epocii. Felicitări. Eraţi ofticate că Gogu cîştigă X bani şi voi zero. Acum Gogu cîştigă 3/5 X  şi voi doar 2/5 X.  Total tot X. Super treabă! Dar aveţi banii voştri!

Acum daţi cu ranga, să vă văd!

Şi dacă tot vă chinuie feminismul, n-aţi dori voi să preluaţi întreg subiectul muncii? Că aşa am înţeles, că vreţi să munciţi şi nu vi se oferă condiţii. Luaţi mă voi toate condiţiile. Hai mai repede că mi se răceşte berea şi mai am o cămaşă de călcat pînă să plec la un spectacol. Grigore din colţ cîntă la muzicuţă nişte lieduri de moare lumea. În pauză Nea Caisă recită din poeziile proprii. Geniale poezii. Despre chiloţii intraţi în cur.

I-auzi:

Mergeam prin ceaţa insolentă
Ce-nvăluia toată suflarea
Şi-n cur simţeam o apăsare
Ce-mi stînjenea grav deplasarea.

Erau chiloţii mei cu totul
Intraţi adînc între picioare
Cu-n coi ieşit în voia sorţii
Şi prinşi de părul ce mă doare.

Frecarea lor peste rozetă
Mă face să mă strîmb de bine
Şi-n timp ce-i simt mă-ntreb patetic…
Cum s-au înfipt chiloţi-n mine?

Uşor m-aplec pe partea stîngă
Şi-arunc cu un picior spre faţă
Să fac loc sincer unor deşte
Ce caută un cap de aţă.

Să-i smulg aş vrea, să-i anulez
Să-i scot cu totul dintre craci…
Dar nu pot să-i apuc perfect
Şi-i trag uşor, deh, ce să-i faci…

Îi simt cum se preling încet
Cu umezeala lor jilavă
De lîngă coiul afectat
Pe lîngă pulpa mea firavă.

Mai fac doi paşi dar îi apuc
Şi strîns îi ţin şi-i smulg energic
Şi dintre buci îi dezlipesc
Şi imediat mă simt feeric.

Acum am timpul suficient
Să îi aşez ‘napoi pe coaie
Şi să mă scutur neglijent
Simţind presiunea cum se-nmoaie.

A fost cumplit, a fost greţos
Dară plăcerea obţinută
După un smuls de budigăi
Îmi face viaţă mai plăcută.

Deja cu gîndul sînt în iarnă
Cînd izmenuţele gingaşe
Mi se vor strînge neglijent
Între-ale mele buci poznaşe.

Nu, nu susţin No Băsescu Day

E o chestie http://nobasescuday.blogspot.com/ pe care n-am răbdare să o citesc cap coadă. Lumea bună susţine chestiunea. Eu nu. E o treabă copiată după un No Berlusconi Day şi idea a apărut la noi pe fondul flăcării violet.

Eu susţin de vreo 2 – 3 ani nişte No Băsescu Years, am targheturi serioase. O zi e prea puţin… Şi nu, nu este nici măcar începutul…

Afară plouă

Păi dacă vrea muşchiu’ dă mariner atunci aşa e, chiar dacă temperatura bate la minus 18 de Celsius.

Goagăl ştie!

Păi da! Dacă are cu ce! Mîine poimîine o să vezi că Goagăl se face violet şi rămîne aşa…

Haida haida dă trei ori

Să-ţ’ miroasă gura-a flori…

Antenele, aţi uitat să comunicaţi că pe 24 ianuarie la 08:15 şi-a încălţat galoşii ca candidat la funcţia cu pricina. Fără să uităm că a dus şi mîna la frunte pe la 10:44. Nu la orice frunte! La aia de candidat! Aşa! Nu vă opriţi! Informaţi-ne! Să aveţi activitate să manîncă şi gura voastră ceva!

Un concurs. De ce nu?

La Lucia pe blog are loc un concurs. Defapt un test de anduranţă, cred că puţină lume are chef să nominalizeze la 32 de categorii.  Nici apropitarul de la Zălist nu ştie atîtea bloguri pe de rost. Plus că e pe blogspot care e o platformă naşpa. Aş mai cîrcoti că e făcătură pesedistă. Deasemenea trebuie adăugat că e şi mafia scriitorilor la mijloc. Plus că s-au strîns acolo numai boşorogi. Să nu faceţi propuneri la acest concurs, păstraţi-vă voturile pentru Măreţul Roblogfest, acolo participă blogării adevăraţi ai patriei. Şi mai ales feriţi-vă de grădinari, bucătari, pensionare care împletesc ciorăpei şi de Adrian Năstase care sanchi e în juriu, se foloseşte de orice mijloace pentru a îi da manivela lui Geoană pînă iese cine trebuie!

Dat fiind că acest concurs este clar o bătaie de joc pusă la cale de numitul Iliescu Ion, nu văd decît o singură soluţie de ieşire din criză. Particip cu propuneri. Îi înving pe infami cu armele lor. Îi distrug. Îi troznesc cu propunerile mele viole(n)te direct din tigaia cosmică. Na:

1. Marele premiu – Pentru că-mi place – GROPARU for ever.
   
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Mă abţin, sînt semidoct.
   
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Mă abţin, sînt semidoct.
4. Blogul cu cel mai mult umor – DAILY COTCODAC
   
5. Cel mai bun critic literar – Ăştia fac umbră pămîntului absolut degeaba.
   
6. Cel mai bun cititor – Nea Costache pentru că parsează mai aprig ca google.
   
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Cu durere în suflet las această rubrică urmaşilor noştri.
   
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Dacă politica este ce credeam eu atunci eu sînt acela, dar nu mă nominalizez.
   
9. Cel mai informat blogger – Voi chiar vă informaţi din bloguri?
   
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Mircea Badea căruia îi contest în continuare calităţile de blogăr.
    
11. Cel mai gustos blog – Eu comand şaorma doar la farfurie, fără sosuri, doar cu legume perpelite, castraveţi muraţi şi verdeaţă. Fără sosuri. Deci n-avem.
    
12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Din păcate rămîne Ciutacu. De ce din păcate? De aia.
    
13. Cel mai bun blog anti-băsist – Nu există aşa ceva. Vă demonstrez la orice oră. E o chestiune de pixel. Dar totuşi să insistăm. C-tin Gh.
    
14. Cel mai fericit blogger – Evident, tot Groparu.
    
15. Blog de criză sau blogger crizat – Turambar. Ca pansament.
    
16. Cel mai artistic blog – http://warsongu.wordpress.com/ – Ce face el e artă. Pentru că aşa zic eu.
    
17. Cel mai bizar blog – Colecţia http://clickable.blogspot.com/ – Atenţie, nu daţi click, ăia sînt pedelişti!
    
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Unde e testul?
    
19. Cel mai bun comentator politic – Întotdeauna eu. Altfel nu mi-aş mai da cu părerea din poziţia mea de semidoct convins. Nu, nu m-am propus, doar am constatat.
    
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – bla bla bla
    
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – ?
    
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Iar miroase a Roblogfest. Na, Cabral.
    
23. Cel mai bun blogroll – Fsss.
    
24. Cel mai bun blog de sport – Nu consum.
    
25. Cel mai schimbător blog – ?
    
26. Cel mai luptător dintre bloguri – Deja m-am plictisit, e lista lungă, nu înţeleg despre ce este vorba, nu apreciez fanaticii etc.
    
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – No shit? Croşetăm ceva?
    
28. Cel mai activ blogger – Moshe und Mordechai. Mă tot gîndeam la ce categorie să îi înghesui.
    
29. Cel mai prost blog – Me! Me! Me!
    
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ptiu! Aici era locul pentru Moshe und Mordechai.
31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Hai mă… Amîndouă sînt rebuturi mass media, scutiţi-mă.
    
32. Premiul de popularitate – Petreanu.
    

Ce am înţeles eu din flacăra violet

Am înţeles că lumina tot portocalie este…

Da, mov e cea mai paranormală culoare

Eu ştiam de chestia asta movă demult. Ştiu mulţi pedelişti care se fac mov joia ca să îi fie bine piratului. Ideea e că dacă nu îi poţi învinge atunci e cazul să înveţi de la ei.

Din acest motiv îmi voi cumpăra chiloţi mov, portofel mov, huse mov la scaunele din maşină, pix mov şi tastatură roz.

De ce tastatură roz? Aici să vă văd dacă ghiciţi…

Mare noroc cu AG şi cu Bitman

O să rîdeţi dar Gheorghe chiar are ceva meserie în comunicare. Pun pariu că şi Dănuţ se mai pricepe niţel. Mare noroc că i-a angajat ministrul ăla de finanţe. Altfel nu ieşea cu 100 000 disponibilizări. Ieşea cu 200 000. Da’ ce zic eu, cu 300 000.

Urlă foamea-n noi, şa lala lala

Şi pe noi ne fute grija de dezvăluirile Elenei Udrea cu referire la Marie Jeanne Ion. Trec peste faptul că vorbim de două blonde, că eu la blonde nu mă pricep, am alte specialităţi. Ajung la faptul că ne uităm în gura unei avocate, ori în ce zic avocaţii să nu te încrezi nici dacă ei cer la chioşc un bilet de tramvai. Aşa sînt ei, deformaţi. Profesional. Şi Elena Udrea mai presus decît mulţi alţii.

Zău dacă îmi pasă dacă Omar Haissam e mai prieten cu pesedeul sau cu pedeleul. Zău dacă mai contează.

Avem o clasă politică de căcat. Pedelişti, pesedişti, penelişti, udemerişti, independenţi, toţi. Şi eu generalizez rar. Toţi.

Urlă foamea-n noi şi cu ea urlăm şi noi era un refren  acum 20 de ani. Acum noi nu mai urlăm, urlă doar foamea. Noi am tăcut. Ascultăm vrăjiţi toate aberaţiile.

Dacă ne preocupă iar politicul de mahala şi nu economicul atunci să trecem la fapte.

Cine ar putea fi preşedinte peste 5 ani?

Taxa pe junk food – taxă religioasă

Da măi Boc. Te duci matale la patriarhie şi afli ce se consideră *de dulce*. Pe toata ălea bagi taxă. Începi cu dulciurile, că poftesc copilaşii şi e păcat să nu iei bănuţu’ de la părinţi. Continui tu piticule cu grăsimile. Aici aş mai adăuga că poţi să vorbeşti şi cu rabinul ca să înveţi despre mîncarea cuşer. În Israel producătorii care fac mîncare gigea dpdv religios plătesc taxe ca să scrie pe ambalaj că plăcinta e gigea. La noi nu ţine aşa, tu îi pui pe toţi să scrie că e mîncarea cuşer pe ambalaj şi cine vrea să nu scrie asta (că nici dracu nu cumpără aşa ceva la noi) plăteşte taxă că face mîncare naşpa. Isteţule. Bă, dar dacă interzici tu niţel carnea de porc nu o fi mai bine? Să poţi să suprataxezi şoriciul şi ceafa. Fericitule. Colesterolul nu face bine sănătăţii. Trecem la Mahomed, dar de unde atîţia berbecuţi?

Auzi, dar nişte cartele de sex nu vinzi la metrou? Taxa pe sex. Taxa pe futut. Vrei să te fuţi? Cumperi cartelă. Dacă eşti prins că te fuţi fără cartelă eşti arestat, adică tot un fel de *belit pula*. Dă procurorul general un mandat general de percheziţie şi stau patrulele seara printre blocuri. Cum se stinge la unul lumina în dormitor fuge patrula peste el. Deschide! Poliţia! Măă! Tu fuţi!

Adică ce, pula mea să nu plătească taxe? Boc, vrea şi pula mea plătească taxe! Nu îmi dezamăgi pula. Te rog. Boc. Şi nu uita de accizele pe coaie…

Ce scheme de căcat ai, piticule. Şi peste o lună o să zicem mersi că nu pui taxă şi pe napolitanele cu morcovi şi că ne laşi să mergem pe jos fără taxă.

DA’ MĂSURILE ĂLEA DE REPORNIRE A ECONOMIEI CÎND LE IEI? CĂ DE FISCALIZAT ŞI SUPRATAXAT PUTEA SĂ O FACĂ ŞI UN BABUIN, NU E NEVOIE SĂ PLĂTIM DITAMAI PITICUL DE PRIM MINISTRU!

Asul din mînecă al economiei româneşti

Atunci cînd este criză ceva doare. Ceva nu funcţionează. Din greşeală, tradiţie sau prin pricepere fiecare naţiune a creat sau a încercat măcar să creeze un *ceva* care să îi aline durerea. Poate că unele naţiuni nici măcar nu s-au gîndit la criză dar au luptat ca să îşi creeze o identitate economică.. Alţii doar ca să o păstreze.  S-au trezit pe timp de criză că au acel *ceva*. Doriţi exemple concrete? Poate că aşa înţelegeţi mai bine? Unii zac pe petrol şi gaze, alţii se luptă cu mai marii lumii ca să îşi facă programe nucleare proprii, alţii se pricep la diamante, comerţ, ciocolată, turism sau sex. În două zile se inaugurează cea mai înaltă clădire din lume în ţara cea mai lovită de criza investiţională raportat la programele existente. Clădirea are 800 de metri înălţime. A fost închiriată deja. Dubai. Opt sute de metri înălţime. Un mall de la noi are vreo doua sute pînă la patru sute de metri lungime. Cu parcare cu tot. Dar eu nu am asemenea ambiţii. Nici tu. Nici Băsescu.

Ce ambiţii avem noi? Poate devenim cei mai tari în scobitori. Poate în agrafe. Poate Mugur Isărescu trăieşte o mie de ani ca să intervină BNR pe piaţa financiară de acum şi în vecii vecilor. Poate că trăim într-o poveste. Poate că putem face orice, poate ne putem adapta la orice, oricînd, oricum.

A venit momentul să ne comportăm civilizat din punct de vedere economic. Probabil că această criză ar putea totuşi să ne ajute cu ceva. Nu, n-am nici o speranţă în guvernarea lui Boc. E pur şi simplu prost. Aş dori să am ocazia să îi explic de ce. N-are viziune. Dacă are Traian o viziune el tot nu o înţelege. Se ocupă de mărunţişuri. A fost un păcălici bun pe timp de criză ca să joace cacialmale cu pensii, salarii, vă dau afară dar nu de tot, vă trimit în concediu fără plată, vă reduc, vă sperii pînă îl votaţi pe pirat sau dacă nu faceţi aşa vă schimb. Traian îi era dator cu această funcţie şi din punctul pedelist de vedere e normal că i-a dat-o. Nu, nu plîng după o guvernare pesedistă. Ăştia nu mai au viziune nici despre propriul partid. Cînd va muri Iliescu pesedeul va fi definitiv compromis pentru că nici măcar nu se chinuie să mă atragă pe mine sau pe tine, vrea să crape şi atît. Nu, nu îmi doream o guvernare liberală decît în măsura în care ăştia te lasă în pace şi aplică măsuri clare de criză, adică măresc fiscalitatea şi atît. Ceea ce fac şi actualii domni dar nu după reţete de dreapta, ci după partitura altora.

Să revin la asul din mînecă. N-avem. N-avem nici măcar o pereche de pătrari. N-avem nici de o cacialma onorabilă. Ne minţim că putem noi înşine. Nu putem. Vă spun eu că nu putem. Iniţiativele noastre în majoritate se reduc la a copia reţete care au funcţionat în altă parte. Avem capitalişti tineri în sensul în care capitalul lor este tînăr şi fricos. E normal ca un capital să fie fricos, el se duce doar acolo unde poate să crească.

Totuşi trebuie creată şi reţeta romănească a succesului. Exporturi masive de ţuică. Mămăligă semipreparată pe care o bagi în cuptorul cu microunde şi e gata în cinci minute. Poate reuşim să adăugăm cam la fiecare comună din ţara asta o mică fabrică. Poate să reuşim să asigurăm resurse financiare din două direcţii în localităţile mici. Da, cîte o făbricuţă de 50 – 100 de angajaţi.  E absolut normal ca o aşezare mică să aibă două surse de venituri, agricultura şi mica industrie. O făbricuţă care împleteşte coşuri, face brînză învelită în scoarţă de copac, piuliţe pentru roata Loganului sau căpşuni învelite în ciocolată. Eu întotdeauna mi-am dorit hîrtie igienică cu miros de brad şi găsesc numai cu miros de piersici. Aşa ceva se poate face la nivel de fonduri europene, cu programe susţinute financiar de alţii. Noi trebuie să facem cîteva lucruri. Să angajăm manageri de proiect adevăraţi de afară care lucrează pentru o grămadă de bani ca proiectele noastre să fie şi acceptate de UE. Să implementăm la nivel de consilii judeţene noţiunea de minimicropărculeţ industrial. Da. Doar primarii pedelişti vom fi norocoşi. Şi ce dacă? Măcar să se întîmple ceva pe lîngă islazul ăla comunal al fiecăruia. Nu vorbim de industrii care să dea peste cap aprovizionarea cu energie electrică. Vorbim că procopsim fiecare primărie cu o hală acoperită şi cu minimul de facilităţi. Nu toată lumea are nevoie de gaz ca să învelească ciocolata în staniol sau ca să facă ace de cusut. Fiecare primărie va închiria cui va fi interesat. Firmele de construcţii mănîncă pînă se fac făbricuţele. Dacă găsiţi similitudini cu experimentul sălilor de sport sînteţi măgari, aici e vorba de altceva. E ceva cu care muncim pe şantiere în 2011 şi apoi facem şaibe şi castraveţi muraţi pînă în 2020. Da, o să ajungă arabii şi italienii să facă legea printre făbricuţele ăstea. Şi? Tot o chirie vor plăti la primărie, nu două. Cu un miliard de euro se fac o mie de făbricuţe extrem de gigea şi cu totul pus la punct. Acolo vor munci o sută de mii de ţărani. Acolo o să iasă la suprafaţă asul nostru din mînecă. Asul. Nu ştiu ce culoare are. Asul.

Aşa se iese din criză. Căutînd soluţii şi parcurgînd pas cu pas etapele. Noi încă mai aşteptăm să vină din cer o rezolvare. Ne comparăm cu 2008, nu cu 2003. Asta ne demoralizează. Vom plăti şi împrumuturile. Ne descurcăm. Ne descurcăm dacă facem toţi paşii. Unul cîte unul.

La mulţi ani ! La treabă !

La mulţi ani !

Să fim sănătoşi la maxim, plini de energie şi de voioşie!

Să dea norocul peste voi şi mai ales peste mine!

Să fie bine în 2010!

Hai să vă pup şi să pun şi un clip ca să ne bucurăm mai tare!

Susţinem pe Honorius Prigoană

Adică da, îl susţinem. Noi, în calitate de Nenea Cosmos nu avem activitate electorală la sectorul 1, dar susţinem ideea. Păi cine să facă bre politică? Ăia care muncesc? Nuuu! Să facă politică cei care nu muncesc, că a lor e împărăţia, şi nu a slugoilor. Că slugile ele însele n-au viziune dincolo de chenzina aia pîrlită, se stie cu precizie acest lucru. Să nu mai lăsăm politica pe mîna celor ce trăiesc de azi pe mîine. Sau poimîine. Şi care visează primul melion. Ăia care le visează pe următoarele o sută sînt baza, vă zice Nenea.

Şi ce dacă e băiatul lui tata lui? Alţii au devenit mari scule moştenind de la ăi bătrîni ai lor imperii create pe infracţiune, ori imperiul Eboda al lui tata Silviu e ridicat pe gunoi. Mult mai curat. Sincer.

Şi dacă e din partea pedeleului ce? Păi din partea cui să intre copilu’ în joc? Care e partidul care promovează tinerii? Tinerii ascultători, evident. Pedeleul.

Voi credeţi că dacă n-a împlinit 25 de anişori nu îl duce capul să voteze la legile ălea ale ţării? Ce mare şmecherie? Ori votează disciplinat ca tot membrul de partid, ori după cum îl taie capul. Şi o să-l taie bine, că nu e de capul lui.

Facem şi noi vreodată generaţia aia de politicieni? Păi cum să înveţi mă politica, la seral pe bloguri după o zi de muncă la mogul? Nu nene, tre să te dai cu trotineta prin parlament de mic, să înţelegi fenomenul. Cu trotineta aia tare, nu contează. În joacă se învaţă şi politica, aşa cum se învaţă şi pe la spavanache. Mai bine să se joace cu bagabonzii ăia bătrîni din marea adunare decît să o ardă moale doar printre cocarii tăticului.

Ah, abia aştept generaţia aia care o să ne dea picioare în cur, ca să facem paşii ăia înainte. Că acum sînt mici şi cu mucii la nas e mai puţin important, dar m-am săturat de boşorogi, de revoluţionari, de securişti, de comunişti, de fripturişti, de deştepţi şi de geniali. Păi voi vreţi maturi în parlament. Păi maturii ăia au făcut o pulă.

Ăştia micii ca Honorius, EBA şi care o mai apărea sînt şansa noastră, că alta nu mai se există. Mai bine să ucenicească direct la ţîţa politicii decît să vină în schemă abia peste 15 ani, plini de sechelele îmbuibării. Să se îmbuibe în direct, sub ochii noştri, să îi creştem, ca să zic aşa.

Hai nu vă mai căcaţi pe dumneavoastră. Maximul pe care l-aţi produs după 20 de ani de la revoluţie se cheamă Boc şi e mic şi la propriu şi mai ales la figurat. Pe studentul ăla care vinde asigurări ca să îşi scoată banii de film nu îl vreau, e apăsat de foame. Ăla e bun la jug ca mine şi ca tine. Dar cine să zică Hăis şi Cea minunatei nostre cirezi? Numai un bogătan ştie să o facă cu talent. Acela e Honorius, din el iese politician de viitor, că nu mai ştie ce este aceea foame. Dacă nu v-aţi convins ce este foamea mai votaţi odată între Băsescu şi Geoană ca să vă amintiţi ce ne-a dus mintea şi putirinţa după 20 de ani de bigu bigu.

Da dragilor. Pe Honorius îl luăm de mic la lupă. Face niţică burtă, jap cu cancanul în el. Fute pe cine nu trebuie, pac la click. Spune prostii, harşt pe blog. E mai bine aşa decît să vină un altul, gata făcut cu burtă, obiceiuri mafiote şi bun de şantajat şi manipulat.

Ba chiar să îi zicem mulţumesc frumos lui Honorius că binevoieşte să încerce a învăţa meseria asta de curve. Poate iese ceva de lux, că de gioarsele actuale avem deja podul plin. La fel şi parlamentul. Chiar nu înţelegeţi cît de liber va fi Honorius peste cîţiva ani. Liber să gîndească. Datoriile lui politice le-a plătit deja papa. Ori asta nu e puţin, că alţii tre să stea la rînd la pupat cucul şi papucul prealuminatului sultan Traian Ciuruitorul pentru toate mizeriile trecute, prezente şi viitoare.

Hai nu vă mai ofticaţi că se bagă Honorius în politică. El poate. Voi nu puteţi. Plus de asta după ce o să fie ales o să criticaţi şi voi ceva tînăr. Păi nu e o plăcere să te iei de EBA? Păi dacă nu era EBA la europene tot pe Rovana aţi fi căutat-o de purici. Păi lui Rovana i se fîlfîie de părerea voastră dar în schimb asta mică se chinuie să fie cuminţică. La fel o să fie şi cu Honorius.

Dintre meseriile crizei din 2010 (1)

Astăzi vorbim despre evaluarea energetică a clădirii. Asta e o chestie care se aplică începînd cu 2010 şi implică cîteva meserii noi şi vechi. Comentariile vor fi semidocte, deci pe înţelesul tău.

Începînd cu 2010 pentru a scoate la vînzare un apartament sau o casă trebuie să scoţi la bătaie certificatul energetic. Pe o piaţă imobiliară amorţită acest aspect poate pe de o parte să blocheze şi picul de mişcare existent dar pe de altă parte se doreşte sita care va separa grîul de neghină.

Principalul meu comentariu este răutăcios şi cîrcotaş. A ajuns acest criteriu al conservării energiei să fie atît de bine promovat, legalizat şi apoi băgat în seamă de către consumatorii de clădiri (adică de toţi) încît nu mai contează cum se face această conservare a energiei.

Ajungem şi la meserii, ai răbdare. Ajungem şi la nenorocitul de certificat. Să vedem întîi ce înseamnă *a conserva energia*. Energia consumată într-o clădire se referă în principal la iluminat, încălzit şi asigurarea utilităţilor. Dacă pe casa scării nu ajunge pic de lumină o să se aprindă lumina şi la prînz. Dacă pereţii sînt prost izolaţi o să curgă multă apă caldă prin ţevile caloriferelor ca să se păstreze o temperatură t. Dacă stai la etajul 16 se pompează mai greu apa ca să îţi speli farfuria. Şamd. Principalul aspect la care voi cîrcoti este încălzirea.

Pereţii casei sînt pentru casă ceea ce pielea de pe tine este pentru organismul tău. Ai auzit cuvintele mari prin care ai fost informat că pielea este cel mai mare organ al corpului şi că pielea respiră. Poate chiar îţi îngrijeşti pielea prin spălare şi diverse tratamente.

Acum trebuie să îţi închipui că pielea este protejată de haine. Asta e uşor. Mai trebuie să îţi imaginezi că o casă în care locuieşti sau munceşti este o haină mai mare în jurul pielii tale. Aici ţi se pare că exagerez. Nu exagerez deloc. E simplu de demonstrat. Dacă pielea cea mare a casei e OK atunci găseşti uşor confortul. Dacă nu este atunci hainele tale vor fi mereu prea multe, prea puţine sau vei respira greu. Nu poţi regla confortul fără a ţine cont de clădirea în care trăieşti. Atunci cînd o faci mai deschizi un geam, mai laşi puţin curent, mai porneşti aerul condiţionat sau din contra, închizi, izolezi  etc.

Să vorbim puţin despre pielea casei. Nu mă voi referi la terase, acoperişuri şi pardoseli. Nu voi vorbi de pălăria şi de pantofii casei. Voi vorbi doar despre pereţi. Soluţiile de conservare a energiei pun accent doar pe pierderea de energie termică pe timp friguros sau pe faptul că se cheltuie energie pentru păstrarea unei temperaturi scăzute pe timp călduros. Nimic despre capacitatea de a respira a clădirilor.

Să pornim concret cu locuinţele. Majoritatea locuinţelor (defapt cam toate locuinţele) nu au o condiţionare a aerului interior prin înlocuirea acestuia. Chestia asta ai văzut-o în unele hoteluri şi birouri unde a da drumul la aer condiţionat înseamnă că se pornesc nişte ventilatoare care introduc aer încălzit sau răcit şi pe de altă parte trag aerul existent în cameră. La această soluţie pot fi foarte uşor de acord că o instalaţie corect dimensionată îşi face corect datoria şi atunci nu contează că pereţii şi ferestrele sînt ermetice. Dacă ai fost atent pînă aici îţi dai seama că vorbim de instalaţii la comun pentru întreaga clădire. Instalaţii care pot accepta că mie îmi trebuie o temperatură diferită de cea care îşi trebuie ţie fără a afecta complet ansamblul ca atunci cînd într-un bloc vechi de beton tu pleci la serviciu şi închizi caloriferele şi eu trebuie să *încălzesc* şi apartamentul tău ca să nu fie peretele nostru comun mai rece decît cel exterior (ar trebui să mai montez un calorifer şi pe acel perete comun cu tine şi cu calorimetrul tău nenorocit cu care faci tu economii).

La tine acasă tu faci pereţii ermetici. La fel şi ferestrele. Casa nu respiră. Îţi înfăşori pielea în folie de plastic şi nici măcar nu îţi daiseama. Pui polistiren pe pereţi, ba pe afară cînd ai acces, ba pe interior. Ştiu, stai pe colţ într-un bloc de prefabricate şi e jale. Pui geamuri termopan ca să fii sigur că nici o moleculă de aer nu mişcă din interior în exterior. Ramele sînt dimensionate ca să nu devină punţi termice. Aerul condiţionat scoate  chinuit nişte vapori de apă pe timp de vară dar s-ar putea să răceşti în căutarea confortului termic. Stai în nişte cutii ermetice în care pielea ta ar trebui să respire.  Stai în nişte cutii bine închise în care dormi tu şi copiii tăi. Vei vinde sau vei cumpăra apartamente reabilitate energetic în care te sufoci încet şi sigur.

Care sînt soluţiile? Aici este o problemă. Soluţiile ocupă spaţiu şi consumă bani. Un zid exterior din cărămidă clasică gros de peste 45 cm e sfînt. El respiră vară şi iarnă. Nu înseamnă că îl laşi neîncălzit sau nerăcit. Înseamnă că vaporii de apă circulă prin el. Dacă stai la bloc din prefabricate n-ai ce face. Dacă n-ai bani de cărămidă şi pui BCA faci o treabă minunată pentru că acest material are porii închişi şi dacă prinde apă o va ţine bine şi pentru totdeauna. Dacă îţi faci casă nouă doreşti să renunţi la 20 cm din grosimea pereţilor ca să obţii mai mult spaţiu. Totuşi trebuie să laşi casa să respire. Pui tîmplărie neetanşă sau laşi mereu geamuri deschise. În acest caz certificatul tău de evaluare energetică a clădirii e praf pentru că pierzi energie sau chiar dacă e bun certificatul tu tot pierzi energia aia. Habar nu ai cîţi vapori de apă produci prin respiraţie. Nu ştii de umiditate decît vara cînd te chinui să respiri iar iarna alegi să stai la conservă. Trebuie să iei o hotărîre. Ce construieşti? Ce vinzi? Ce cumperi?

Repet, fă o casă izolată perfect cu faţadele cele mai subţiri şi uşoare ca să cîştigi spaţiu şi bani. Nu uita că dacă nu pui aer condiţionat în sensul de centrală de aer condiţionat n-ai făcut nimic. Adică vei cheltui banii pe ventiloconvectoare, tubulaturi şi utilaje pe terasă dar vei cîştiga spaţiu. Şi proiectează corect încălzirea pentru că vei folosi convectoare  sau radiatoare pe pereţi dar vei uita de aerisirea casei pe timp de iarnă.

Se vorbeşte de reabilitarea locuinţelor vechi. Este defapt o etanşare. Să trăieşti tu  etanş. Eu prefer să plătesc energie suplimentară.

Părerea mea este că certificatul de evaluare energetică trebuie făcut şi mai trebuie şi interpretat. De la caz la caz.

Cîteva comentarii şi urmează şi meseriile. Chiar îţi mulţumesc că ai avut răbdare pînă aici.

E *bine* să faci certificare energetică pe un apartament izolat cu polistiren pe toţi pereţii (de multe ori plafoanele şi pardoselile au scăpat acestei furii, dar nu întotdeauna). Să aibă acel apartament centrală proprie de încălzire şi apă caldă. Să scoţi totul din contextul blocului în care se află acel apartament poate fi însă o greşeală. Apartamentul conservă energia *perfect* dar acest apartament nu *colaborează* cu vecinii.

Să laşi blocul fără contoare de căldură pe apartamente. Să se încălzească toate la fel. Să funcţioneze *împreună* în relaţiile cu exteriorul. Certificatul este mai slab pentru apartament şi acelaşi pentru clădire. Ai conservat energia. Adică banii. Că ce cumperi cu banii tot energie consumă, nu se face nimic prin magie. Exclus pentru pereţii ăia de pe colţ, ştiţi voi care. Există soluţii destul de simple, nu răsturnaţi tot apartamentul în căutarea certificatului gigea de evaluare termică. Faceţi doar strictul necesar.

Certificarea unui apartament ţine cont de blocul în care se găseşte. De la acel certificat al clădirii porneşte totul. Apartamentele făcute după 2007 ţin cont teoretic de tot ce se cere (practic am mari rezerve). Cele mai vechi  nu prea. Cele foarte vechi deloc. Cele vechi de un secol s-ar putea să ţină iar cont, vorbim de pereţii ăia groşi de cărămidă… Dar nu le dă nimeni certificare bună…

Eu unul nu aş mai investi nimic în clădirile ăstea vechi. Nimic la nivel de bugete de la primării şi guvern. Cine îşi face ceva acasă bine, cine nu, asta e, treaba lui. Asta aş face eu…

Meseriile anului 2010 în domeniu:

1) Vedeta anului este evaluatorul energetic. The King. El va interpreta varza aia de clădire în care locuieşti. Lui i se adresează administratorul blocului pentru a obţine certificarea. Nimic nu se mai vinde fără părerea lui, chiar dacă acea părere zice că ai un apartament praf dpdv energetic. Îţi trebuie hîrtie pe care să scrie că ai un apartament foarte prost dpdv energetic. Musai.

*Auditor energetic pentru cladiri, autorizat gradul Ţ, efectuez expertize energetice, audit energetic pentru cladiri, eliberez certificate de performanta energetica pentru cladiri in conditii si la pret avantajos 0722 xzyfgh*

2) Vînzătorul de la magazinele de materiale de construcţii. Mincinosul suprem. Cel care vă spunea acum 8 ani că dacă pui aerul condiţionat pe hol o să se răcească în toată casa. Ăla din cauza căruia ai vara pe hol 18 grade şi transpiri cu familia ca purceii prin camere, toţi cu uşile deschise spre hol ca să vă auziţi mai bine unii pe alţii. Acest mincinos îţi va vinde orice rahat însoţit de un certificat pompos de evaluare energetică. Pune pe pereţi orice  sandwich, membrană, strat şi zugrăveală vîndută de vînzătorul ăsta şi vei îmbunătăţi praful ăla de apartament. Ai uitat să gîndeşti că şi dacă lipeşti folie de plastic cu floricele se îmbunătăţeşte ceva, nu?

3) Meseriaşul bun la toate. El e necesar pe criză ca să se mişte economia. Economia lui şi fericirea clientului. El ştie. El a pus polistiren sau vată şi a închis pereţii cu gips carton şi acum clienţii lui stau iarna în chiloţi.  Proprietarii au acum pereţi în care nu pot să atîrne un tablou. Au meseriaşii şi variante cu plasă sudată, rabitz şi tencuială grupa mare. Un glet şi gata treaba.  Şi eu stau iarna în chiloţi în apartamentul meu fără termopane şi cu încălzire de la radet. Eu nu îi dau bani meseriaşului. Eu plătesc încălzirea.  Tu dai bani meseriaşului şi trăieşti în şantier toată vara care vine. Eu nu salvez energia. El te învaţă să o salvezi. Cu banii ăia puteai să faci altceva. Bravo ţie, acum ai confort. Să nu deschizi cumva geamul. Meseriaşul ştie şi pe unul care îţi pune centrală de apartament. O să descoperi că dacă doamna spală vasele atunci ţie îi îngheaţă cuculeţul sub duş. Dar în rest e cald şi modern… Nişte spoturi pe hol şi o arcadă la intrare, ceva?

4) Voi, clienţii. Disperaţi de a pune botul la orice modă. Convinşi că dacă îi spuneţi vecinei că v-aţi reabilitat apartamentul o să moară aia de ciudă. Veseli că oferiţi copiilor voştri tot ce e mai bun. Anul ăsta e momentul, preţurile la materiale au scăzut cu peste 30%, cu meseriaşii vă înţelegeţi voi, hai, daţi năvală! Puneţi botul! Reabilitaţi! De ce v-am inclus la meserii? Păi e o meserie să cumperi ce trebuie, cînd trebuie, de unde trebuie. Vă pricepeţi cu siguranţă! Nu aveţi nevoie să cheltuiţi cinci sute de euro ca să vă dea careva nişte sfaturi. Găsiţi voi informaţiile pe net. Veţi pierde cinci mii de euro pe proasta gestionare a şantierului pe care îl faceţi acasă. De ce aşa mult? Pentru că veţi face şi o grămadă de trăznăi inutile. Scafele de la perdele şi cada pe colţ vă sînt cele mai necesare, că dacă e şantier, hai să faceţi de toate. Şi nu uitaţi, aţi reabilitat termic un apartament înfipt într-un bloc praf dpdv energetic. Felicitări!

Buget 2010 cu pene în cur

Mircea Badea a învins sistemul pedelist. Să îmi fie cu iertare dar da, ţăranul a comis-0. Nu ştiu cît de bun psiholog o fi fost el, dar metoda a funcţionat, Radu şi Emil au pus botul. Să o luăm pas cu pas. Pariul lui Badea e cunoscut. La inaugurarea autostrăzii dintre Bocul de Sus şi Bocul de Jos, imediat după tăierea panglicii, Berceanu a simţit nevoia să îi reamintească lui Badea că trebuie să onoreze pariul pe motiv de mare autostradă mare, mare ca Boc, dar autostradă. Badea s-a riscat la chelea goală prin faţa Guvernului, adică a plătit pariul. Penele erau mici pentru că şi autostrada era aşa, cam mică. Deh, Boc.

Ţăranul ăla de Badea a reluat pariul pe 2010 pentru circa 100 de km. Acum Radu şi Emil, proaspăt reangajaţi la guvern, ar trebui să îşi facă iar temele pentru a îl scoate pe Badea în chiloţi în faţă la Antipa. E clar că a treia oară cînd vor fi peste 200 de km de autostradă (deşi Badea e milos, se dezbracă şi pentru şosele judeţene) Radu şi Emil vor avea nevoie de jdemiliarde şi deci de accesarea unor fonduri europene pentru care trebuie să pregătească încă de anul ăsta proiecte şi mai ales cota parte de participare din bugetul intern.

Boc învaţă guvernarea pe dezbrăcările lui Badea. Anul ăsta, prinşi sărăcuţii de ei în alegeri, pedeliştii cu siguranţă că nu şi-au făcut temele, doar au recitat versurile schilodite ale femeiului. Pentru 2010…

BĂI PEDELEU, DACĂ O SĂ FIE BINE ÎN 2010 ÎN TOATE DOMENIILE ŞI VOM IEŞI TOŢI LA CRĂCIUNUL VIITOR ÎN FAŢA BLOCURILOR ÎN CHILOŢI ŞI CU PENE VĂ APUCAŢI NAIBII DE TREABĂ? SĂ ÎMI DESCHID O FIRMĂ DE PENE SAU L-AŢI PRIVIT PE BADEA DOAR CA PE UN CAZ ELECTORAL? MĂRIA TA TRAIANE, O OPINIE? NE MIŞCĂM ŞI NOI MAI CU TALENT? BĂGĂM UN BUGET 2010 PROFESIONIST CĂ CE AŢI SCOS PE MASĂ PÎNĂ ACUM E MUCI? ŞI DACĂ NU O COMITEŢI, AŞA CUM PREVĂD EU DIN PUŢUL GÎNDIRII MELE, IEŞIŢI VOI CU PENE ÎN NAS? DE CE ÎN NAS? CA SĂ NU VĂ RĂCIŢI…

Asta da performanţă, fraţi români

I-am dat jos pe Ceauşescu şi Leana acum 20 de ani ca să ne conducă Băsescu şi mai ales Boc.

Între timp ne-am luat maşini străine, lecedeuri şi scule wireless, rate fără număr şi vacanţe la Mediterana. Am trăit bine, nu-i aşa?

Eu înţeleg că meritul înlăturării dictatorului trebuie împărţit cu Securitatea care a fost alături de popor şi împreună cu el, dar cu ce i-am supărat frate pe securişti de l-au pus iar pe tristul ăla de Boc? Chiar aşa de joase au ajuns standardele la serviciile de bine? Securiştilor, chiar aşa de rău aţi ajuns? Boc?

Dar de ce nu ar fi Mircea Băsescu prim ministru

Adică eu aşa aş face în locul Luminăţiei Sale, Băsescu Întîiul. L-aş pune pe Mircea prim ministru ca să se antreneze şi să îl cunoască norodul (nărozii). Şi peste cinci ani, ia ghici? Băsescu Preşedinte! Două mandate. Treabă bună. Între timp creşte şi prinţesa moştenitoare suficient încît să pară doamnă bine…

Bonus că aţi fost cuminţi, cu dedicaţie de la Constanţa , că poate nu ştiaţi porecla unei cucoane bine din pedeleu. Porecla din pubertate bineînţeles… Hai, să o dăm în bîrfe, ghici cine era Curuţ prin liceu?

Şi zău aşa, că e lumea supărată că n-a ieşit Mircea Geoană, de ce să nu îi ajutăm cu o soluţie de compromis, anume Mircea Băsescu?

Dacă îmi permiteţi să vă reamintesc

Se cam împlinesc ăia 20 de ani ai lui Brucan.

Păreri?

NostraCosmos nu s-a înşelat nici de data asta…

Vroiaţi să ştiţi cine iese preşedinte? V-am spus-o eu încă de la 1 ianuarie 2009, sau cumva nu mi-aţi citit Pluguşorul… Luaţi de aici să vă minunaţi, că v-aţi agitat degeaba, treaba era clară, cu sau fără vreo coaliţie de vreo parte sau de alta… Era scris negru alb pe blogul ăsta…

Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu fumaţi,
La birou voi v-aşezaţi
Şi cuvîntul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
Pe-un pitic barat,

Cu numele de Boc,
De prin Cluj de loc,
Cu frîu de mătasă,
Cît viţa de groasă.

Şi în scări s-a ridicat
(Prea departe n-a vizat)
Ca s-aleagă-un loc curat
De candidat şi votat.
(Pentru încă un mandat)

Şi-n curînd s-a apucat,
Cîmpul neted de zgîrmat,
În lungiş
Şi-n curmeziş.

S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu optsprezece boi:
Boi bourei
În coadă DeNeA pe ei,
Şi în frunte ţintăţei.
Mînaţi flăcăi: hă, hă!

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a speriat
Şi prin brazde-a simulat
Vot mărunt si vot de vară,
Să dea Domnul să ies iară.

Si când lucrul a sfîrşit
Iată, măre, s-a stîrnit,
Un vînt mare pe pămînt
Şi ploi multe după vînt,

Bugetul de-a răscolit
Şi criza a încolţit
Zi cu zi, la săptămînă
Urlau toţi lupii la lună.

Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă,
De-i alegător lihnit
Si de-i votul aiurit.
Mînaţi flăcăi: hă, hă!

Traian iute s-a întors…
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce e spornic la manglit.

El voios a-ncălecat,
La Licurici (n-)a plecat
Avioane (n-)a cumpărat
Să facă procente mari
Pentru alegătorii tari,
Şi să facă pensii mici
Pentru pensionari voinici.

Şi-a strâns fine
Şi vecine
Şi vreo trei blonde bătrîne,
Care stiu rîndul la pîne;
Şi pe cîmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus,
La lucrul pamântului
În răcoarea vîntului.

Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta mi-l votau
Şi prin lan înaintau
De părea că înotau.
(Ca piraţii ei pluteau)
Mînaţi măi: hă, hă!

Alţii în urmă numărau
Şi procente ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Şi pe toate le cărau
În capul pamîntului,
În bătaia vîntului.

Arie pe loc făceau
Şi votul îl treierau;
Hrebenciuce încărcau
Şi la palat le porneau.
(Guzganii se veseleau)

Şi turnau deasupra-n coş
Vot mărunţel de cel roş,
De sub piatră în covată
Curge-alegerea curată.

Traian mult se bucura,
Zeciuială morii da,
La palat se înturna.

Iară blonde jupînese
Auzeau tocmai din case
Chiotul flăcăilor
Scîrţîitul carelor.
Mînaţi măi: hă, hă!

Colaci mari ele făceau
La flăcăi le împărţeau.
Cu ce fise rămîneau
Colaci mici ele făceau.

Colaci mari împărţeau cinci,
La flăcăii cei voinici
Şi-mpărţeau trei colăcei
La opt mii de prichindei.
Mînaţi măi: hă, hă!

Cum va da Dumnezeu an,
Holde mîndre lui Traian,
Asfel să dea şi la voi
Ca s-avem parte şi noi.
(Ei cu ei şi noi cu voi)

Să vă fie casa, casă.
Să vă fie masa, masă.
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi,

Ca omul bun şi ca merii,
Ca pomul copt şi ca perii,
În mijlocul verii,
Şi ca patru trandafiri
În toamna cu amintiri.
Hă, hă!

La începutul anului v-am spus că Traian se foloseşte de criză ca să îşi asigure cît mai multe voturi de dependenţă economică. V-am spus că ia voturile roşii ale Hrebenciucului la palat şi le transformă în marfă curată. V-am spus că toamna asta se termină cu patru trandafiri, adică nici unul, nici trei.

Ceea ce n-am precizat este diferenţa de vreo 70 000 de voturi pe care voi credeţi că au fost date de diaspora iar eu cred că sînt ale lui Cernea din turul unu, că prea aţi început să exageraţi ca la Florida.

Apropo Băse, ori nu ştii să te fereşti de provocări, ori eşti prost şi chiar arestezi şi anchetezi studenţi.

Studenţii au voie să se cace în poarta ta la Cotroceni chiar şi dacă sînt toţi drogaţi şi plini de dolari pesedişti şi fac căcări neautorizate şi împrăştiate şi orice s-ar mai putea întîmpla. Studenţii au voie, pricepi? De aia sînt ei studenţi, să aibă voie! Şi faptul că te-ai dat la studenţi înseamnă ori că nici sepepeul nu te-a ferit de provocare, ori înseamnă că te-ai dilit complet. Complet. Una e să dai şuturi imaginare în cururi de moguli şi alta e să scuturi studenţi. Dar e bine, data viitoare vor fi mai mulţi…

Amorurile Buratinei – SERIE NOUA!!!

Tineti aproape!!!

Incepe seria a treia.

Primele doua serii in linkul de sub titlul blogului.

Submarinul intergalactic românesc îşi continua aventurile. La fel si Buratina, precum şi preferaţii ei, Ion şi Traian. Flocii Buratinei sînt bine, Caracatiţa combină mai departe, totul printre dinţii aroganţilor crocodili interstelari şi perpendicular pe mogulii spaţiului!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dacă doriţi să revedeţi din primele serii…

Seria 1, episodul 1

…

Ion: Apropo, ţi-am povestit cînd am avut eu submarinul acela numit România?

Horohito: Mi-ai povestit. Tot n-am înţeles cum de l-ai scufundat.

Ion: Pe naiba l-am scufundat. Ăla nu se scufundă nici dacă îl găureşti din metru în metru. Doar i s-a blocat cîrma.

Horohito: La stînga sau la dreapta?

Ion: În jos, mă, în jos.

…

Buratina: Şi era aşa de portocaliu… şi aşa frumos făcea din toţi ochii ăia… l-am uitat pe Ion pe loc şi am plecat cu Traian.

…

Horohito: Bine mă, şi ce-ai făcut?

Ion: L-am întors invers ca să stea cu cîrma blocată în sus.

Horohito: Tu faci mişto de mine, cine a mai pomenit să meargă ceva cu susu-n jos şi josu-n sus, aşa ceva nu există.

Ion: Ba bine că nu, bineînţeles că există, e România. Vouă, că sînteţi fraieri, vi se pare că s-a scufundat, dar submarinul ăla merge bine mersi tot înainte şi în sus.

…

Seria 2, episodul 1

…

Caracatiţa: Traian e, Adi e, Ion e, Mircea e, Călin… unde e Călin? Deci nu mai e. Deci aşa. Voi veţi face plici prin submarin pănă iese Traian, da? Acolo în spate, dublurile, marionetele, zvonerii, răspîndacii, Emil, se aude? Băgaţi bine la cap că n-am prea mult timp pentru voi, anul ăsta avem griji mari, universale, extragalactice, probleme în submarinul american care este cel mai mare submarin care fleoşcăie printre galaxii, nu mai trebuie să vă explic. …

Toţi (fără Traian): Daaaa!

Traian: Dar n-ar fi mai bine să fiu doar eu ca să nu mai pierdem timpul?

Caracatiţa (nervoasă): “¤¤¤¤”¤6567//&, de cîte ori să îţi mai explic, cretinule, aici eşti pe un submarin intergalactic, nu pe vaporul tău nenorocit! Aici este DEMOCRAŢIE!

…

Din negura galaxiilor Buratina se întoarce… Traian are ochii mai aburitori ca oricînd… Caracatiţa se mişcă natural… Vine seria a treia !!!!!!!!!