Amorurile Buratinei seria 3 ep. 1

Veniţi de luaţi lumină de criză!

(scena 1)

(Pe coridoarele submarinului galactic România se desfăşoară un protest spontan organizat din timp, cu bătăi cu perne şi cu tras de floci. Buratina în calitate de Masă de manevră se tot înmulţeşte cu Acceleraţia ca să iasă Forţa)

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc are masă redusă şi acceleraţie mare de tip Traian şi noi avem masă mare şi acceleraţie mică de tip Victor, dacă unghiul de incidenţă al forţelor este de 0°, atunci  să mi se deseneze rezultanta impactului ca să ştiu cum să o iau, sus sau jos.

Buratina: Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

Buratina (în sinea ei proprie): Dacă Boc nu iese atunci nu are loc impactul, caz în care noi o luăm tot înainte pînă dam cu capul de vreun perete, deci o să o iau sus.

Buratina (răcnind): Ieşi afară, masă moleculară! Ieşi afară, masă moleculară!

(scena 2)

(Pupitrul de comandă al submarinului, discuţie între manete, butoane şi Piratul galactic)

Maneta de guvernare: Băi butoanelor, ăştia nu sînt mai mult de 10 000. 10 000 x 100 kg = 1000 tone. 1000 tone x acceleraţia tip Victor  = 0. Zero.

Butonul de aruncat cu sacîz: Da bre Boc, de data asta nici măcar nu trebuie să te oboseşti să pari mai înalt.

Piratul (fredonînd): La viaţa mea, am o dambla, să dau la toţi la toţi să bea, Ba un coniac, ba o cafea… (se opreşte şi zice tare) Băi Boc, pişa-m-aş în calculele tale, ai uitat că acceleraţia de tip Victor este nulă doar în weekend, în timpul săptămînii e aproape 20% din acceleraţia mea, refă calculele imediat. Ce să le mai refaci, lasă că apăs eu repede pe butoanele de anulat acceleraţia ăstuia. Boc, cînd o să fii comandant de submarin peste 4 ani iar eu voi ajunge ca Ion, ce dracu te faci singur, ajungi ca Victor, o să ai susţinerea care este?

Maneta de guvernare: Voi purta cureaua lată.

Piratul: Ca să te lase caracatiţa să te dai cu submarinul trebuie ceva mai mult, trebuie talent. Stai că îţi mai arăt o şmecherie. Uite, apăs pe butonul religios, să vezi ce se liniştesc ăştia…

(scena 1)

(Spre ieşirea din sala mare a submarinului înapoi pe coridoare. Buratina şi-a băgat o mînă în chiloţi şi îşi numără flocii)

Buratina: Traian nu mă mai iubeşte, mi-a dat cu sacîz pe salariu, Boc n-a ieşit ca să facem impact, Victor nu e sexi, n-are zîmbetul lui Ion. Cred că mă voi pensiona. Aşa cred eu, ca să devin cea mai bună Masă de manevră.

Coridorul: Buratino, nemernico, căieşte-te! Buratino, nemernico, plîngi! Buratino, nemernico, vino la Mine, căci Ion şi Traian sînt trecători dar caracatiţa m-a lăsat pe Mine să fiu veşnic! Buratino, Eu te iubesc! Păcătoaso!

Buratina (lipită instantaneu de pereţii coridorului): Şi mă iartă pe mine că mi-a păsat doar de flocii mei, şi mă iartă că i-am iubit pe Ion şi Traian!

Coridorul (absorbind-o pe Buratina în pereţii săi): Şi facă-se voia Mea! Şi iertăm Noi greşiţilor Noştri! Şi cei fără de păcat nu există! Şi uite aşa am mai adăugat o bucăţică în structura submarinului! Căci nu există submarin fără de Coridor tot aşa cum nici Coridor fără de submarin nu esteeee! Şi să  dau sănătate şi fericire celor care zac în pereţii Mei! Şi să dau sănătate şi fericire conducătorilor C0ridorului şi ai submarinului! Şi să existe Coridorul veşnic, că n-are decît intrare, ieşire nu e, doar speranţă şi linişte! Linişte pentru toţi!

Buratina (ca parte în peretele Coridorului): Nu vedeţi niciunul luminiţa de la capătul Coridorului? Nu-i bai! Veniţi la mine de luaţi luminăăăă!

(scena 2)

(Piratul a luat mîna de pe manetă şi a lăsat submarinul să navigheze singur, ca de obicei, întors pe dos cu cîrma în jos şi cu direcţia în sus)

Butonul de ieşire din criză: Bre, şefu’! Păi matale stai jos pe plafon şi calci pe becurile ălea şi eu sînt aici sus şi n-ajunge nimeni la mine să mă apese. Maneta, deh, se vede cu orice ochi liber, fie el O aparţinînd intervalului (1, ∞), e prea scurtă, n-ajunge la mine…

Piratul: E clar, ne trebuie nişte FeMeI!

(va urma)