Amorurile Buratinei – seria 2, ep.3 (9)

Capra cu trei iezi

(scena 1)

(Nişte politicieni micuţi discută pe coridoarele vestitului submarin intergalactic, într-o seară de aprilie, despre una, despre alta)

Micuţul 1: – Nu ştiu cum se face că oriunde ne-am duce, orice am face, călcăm pe becuri.

Micuţul 2: – Bă tîmpitule, tu ai citit istoria submarinului?

Micuţul 1: – Bineînţeles! Evident! Normal!

Micuţul 3: – N-ai citit-o! Sau dacă ai citit-o n-ai priceput nimic!

Micuţul 1: – Ce-aveţi? Aţi luat-o razna? Despre ce e vorba?

Micuţul 2: – În episodul 1, boule, scrie clar, negru pe alb, că pe vremurile cînd pilota Ion acest submarin era cîrma blocată în jos şi tot aşa se ducea şi submarinul, omul ce să facă, genial, l-a întors cu susu-n jos şi uite aşa plutim noi în sus, da’ invers. Citeşte dracu istoria, boule, mergi pe plafoane, cum naiba să nu calci pe becuri?

Micuţul 3: – Şi în definitiv ce dacă calci pe becuri? Le schimbăm, că de aia sîntem noi ăştia micii aici, doar nu vom aştepta să se ardă… Dacă mergea submarinul normal schimbai bordurile, boule, aşa schimbi becurile, ce te tot fute grija?

(scena 2)

(Buratina duce gunoiul galactic la lada galactică de gunoi galactic, folosind sisteme galactice de transportat gunoiul galactic într-o pungă de la hypermarket)

Lada galactică de gunoi: – Stimată doamnă, bine aţi venit, vă mulţumim pentru gunoi!

Buratina: – Ietete, acum sînt stimată doamnă, ălea ălea…

Lada galactică de gunoi: – Cu acest prilej minunat dorim să vă aducem spre ştiinţă complexa noastră ofertă electorală de gestiune a gunoiului galactic, aplicată succint şi pertinent exact în ghena dumneavoastră, o ocazie majoră de modernizare a spaţiului.

Buratina (în sinei ei): – Pînă acum două zile eram ştoarfa aia de la 5, acum sînt o doamnă. Flocii îmi tresaltă visători în dezmierdările ghe(e)nei.

Lada galactică de gunoi: – Special pentru dumneavoastră şi pentru flocii dumneavoastră impresionanţi am realizat un concept absolut nou, de mare angajament şi strălucire, de aceea, stimată doamnă, permiteţi-mi să vă prezint, special pentru dumneavoastră, în premieră absolută, iată: GHENA DE GUNOI CU 20 DE LOCURI DE PARCARE, LOC DE JOACĂ PENTRU COPII ŞI BĂTĂTOR DE COVOARE, TOATE ASAMBLATE ÎMPREUNĂ, ASIMILATE PENTRU A VENI ÎN ÎNTÎMPI(na)REA DUMNEAVOASTRĂ. Ne votezi fă? Hai, ca să vină tot gunoiu’ la noi!

Buratina: – Mă mai gîndesc, că uşa de la intarea în bloc a promis că pune băncuţe în lift iar acoperişul mă lasă să fac plajă pe terasă…

(scena 1)

Micuţul 1: – Păi bine mă, şi de ce naiba nu întoarcem submarinul ăla invers, de ce nu îi reparăm cîrma, de ce să nu fim şi noi ca restul submarinelor?

Micuţul 2: – Tîmpitule, păi aşa ar şti toată lumea să piloteze submarinul. Ce, nu ţi-e bine aşa, ba pe lîngă Traian, ba pe lîngă Ion?

Micuţul 3: – De unde apar oare toate creaturile ăstea… toţi imbecilii…

Micuţul 2: – Lasă-l mă, că-i şi el tînăr. Mai bine hai să repetăm împreună: Trei iezi cucuiaţi / tot pe nenea să-l votaţi / că nenea v-aduce vouă / miere, euro şi ouă. Lalalalala, lalalala, lalala.

Anunțuri

One response to “Amorurile Buratinei – seria 2, ep.3 (9)

  1. Curatina, sor’sa geamănă intră în scenă, iese pe geam şi începe să strecoare prin maldărul de maşini care de anul trecut ajuns la etajul şapte, vocea ăluia de a rămas în trafic de anul trecut încă se ami aude de undeva din dreptul etajului cinci. Ce draq o mânca?, şobolanul! se întreabă Curatina, hotărâtă să ajungă la gura de metrou. Dăştăpt o fost Borohito când a privatizat metroul ca să să-l folosescă numai ca transport de marfa pentru Hypermarket, Curatina mai ţinea minte cum a venit Borohito cu Caracatiţa şi a convins populaţia că metroul nu e necesar .
    Curatina se uită sus şi văzu un falus care naviga cu curul în sus, iar o dau ăştia de gard, îşi spuse.Poate ar trebui să se mai vadă cu Buratina, dar de când ştoarfa avusese boala aia ruşinoasă cu ciuperci, de ieşeau toţi comandanţii de submarin cu ea pe stradă ca să vadă lumea centura verde, Buratina nu o mai băga în seamă, iar de cănd Caracatiţa i-a repartizat locuinţa nouă nu mai răspundea nici măcar la telefon. Şi oricum Curatina n-avea nici un chef să meargă în hidoşenia aia de castel făcut din Borduri reciclate de Adriean al Treilea.

scrie apăsat, dă tot din tine, fii deschis

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s