Toate gazele noastre

1) Deja Transgaz este partener în Nabucco, alternativa care aduce prin sudul Mării Negre gazele din zona Mării Caspice (Iran, Irak etc.)

Sursa hărţii este aici.

Dacă observăm noi bine, această conductă care încă nu există *se chinuie* să intre pe teritoriul României, în traseul care evită Serbia. De notat că Turcia primeşte deja de la ruşi pe fundul Mării Negre gaze prin Blue Stream, Bulgaria are de un an un contract cu Gazprom pentru South Stream iar Ungaria şi Austria pot primi gaze şi din North Stream cu puţin efort. Că cică şi Germania îşi va lua gaze ruseşti pe fundul Mării Baltice, adică n-au vreo jenă să se combine cu ruşii, mai ales că şi UE a reconfirmat sistemul intern de distribuţie a gazelor ce vor împrăştia gazul rusesc prin toată Europa de Vest.

Numai noi ne căcăm atîta că e capcană, că e vrăjeală, că pula mea. Socotim preţuri, debite, contracte actuale şi viitoare, alianţe şi amintiri de la război, totul numai în variantele pesimiste în care sugem pula la ruşi şi ăştia ne dau ţeapă după ţeapă, şi noi defapt o preferăm în cur.

Dragă dobitocilor, că altfel nu ştiu să o spun, scopul nostru este să avem amîndouă opţiunile!

2) Pentru cultura generală a celor care fac urît cînd aud de ruşi, deja construita ţeavă care ajunge la turci este făcută împreună cu italienii de la Eni, alţi membri NATO şi UE şi italienii ăştia…

Practic South Stream aduce gazul direct de la ruşi ca să nu mai vină pe uscat prin Ucraina sau dinspre turcii care deja îl au din două surse. Dacă ne tot căcăm în sus o să ajungă Turcia să aibă monopolul gazului de la Marea Neagră, deşi nu prea îl produce, doar îi păzeşte conductele.

Să vedem traseul South Stream luat de aici:

Hopa. România e ocolită. Noi aşteptăm Nabucco şi pînă atunci preferăm să atîrnăm la cheful unui singur traseu pe uscat dinspre Ucraina, traseu pe care atîrnă toate combinaţiile ălea rele din lipsă de opţiuni.

3) În comparaţie cu alţii noi avem gaze naturale. Nu ne sînt suficiente şi poate am exploata mai mult, dar, pe lîngă că e în interesul multora să şi importăm, e bine să ne mai rămînă atunci cînd alţii le-au terminat pe ale lor.

4) Nouă ne este frică de: a) ruşii care vor proprietatea Gazprom pe instalaţie b) ruşii care oferă contracte pe sistemul că plăteşti toată cantitatea şi te priveşte ce faci cu ea, o consumi, o vinzi, nu o iei deloc, o arzi  sau îi dai drumul în spaţiu c) ruşi aşa, în general, că de la ei avem numai belele precum comunismul şamd, uitînd cu cine ne-am luat independenţa la 1877, că mereu uităm că noi aici în poziţia noastră trebuie să ne folosim permanent de oricine oferă ceva clar în interesul nostru, că de promisiunile tuturor sîntem sătui.

5) Hai să privim în viitor, la marea schemă europeană. Cică există o asociaţie pe nume Eurogas. Cică are membri.

Cică îmi pare că sîntem singurii din partea asta de Mare Neagră, deşi este clar că probabil şi bulgarii şi grecii sînt parteneri, dar ei depind prea tare de gazul rusesc ca să conteze. Cică nea ăla de este şef pe organizaţia asta a zis la Moscova prin noiembrie 2008 pe fondul crizei economice că:

1. The acceptance of Russia as a key partner not only on energy, with a view to broadening and deepening the energy partnership beyond gas supplies; 
2. - The maintaining of the good record of the Russia-EU trade in natural gas in terms of security of supply and reliability;

 şamd. Dar bănuiesc că şi organizaţia asta cu mulţi E.ON şi ENI şi OMV o să ziceţi că este doar o caricatură europeană penetrată de KGB şi nu putem avea încredere, nu?

Uite aici consumurile Europei în 2007, precum şi cum o să crească consumurile, vezi capitolul 5, cică. Dar ăştia mint, că ei doar vor să vîndă gaze, nu? Cică acum Europa importă circa 50% şi peste 10 ani va importa circa 70%, Nişte mincinoşi. Noi aşteptăm Nabucco, că n-avem ce face cu gazele de la ruşi, da?

6) În 2003 marea schemă a viitorului gazelor la noi în cartier arăta aşa:

 

Nabucco intră pe la turci, pe jos trece pe la greci, că de aia Macedonia nu poate fi recunoscută, ar fi traseul prea scurt spre italieni, parcă şi Kosovo e prin cartier pe ramura spre Austria, iar ramura de sus este cam pe unde ar apărea vreodată la noi şi o autostradă făcută de Bechtel. Visuri împrăştiate de americani. Poate se va face. Sper că se va face, dacă tot s-au războit oamenii atîta pentru a pregăti aceste trasee.

Ruşii vin cu propunerea ca traseul albastru care trece pe la ucrainieni să capete o variantă prin Marea Neagră. Ce dracu nu ne convine nu pot pentru ca să pricep, că s-ar putea să cumpărăm gaz rusesc de la turci din Blue Stream şi să pupăm mîna la bulgari dacă ne mai scobim mult între bucile cururilor noastre antisovietice.

Pricepeţi că noi vrem pe teritoriul nostru amîndouă conductele, şi Nabucco, şi South Stream. Nu este o chestiune de sau, este o chestiune de şi.

Bonus, că afacerile sînt pe bani, deşi fiecare hartă are alt traseu viitor al Nabucco, ba pe la Tecuci, ba pe la Mizil, Ba pe la Răcari,  ba pe la Vînju Mare, să nu uităm nici de petrol. Schema asta de la Inogate, care e un fel de prăvălie unde se visează cum se bagă carburant în Europa, ne cam ocoleşte cu petrolul caspic pentru nordiştii de la Marea Baltică tocmai prin Ucraina, adică eu înţeleg că e doar o liniuţă pe harta Mării Negre, dar dacă liniuţa aia ar trece doar pe la Constanţa parcă ar fi mai bine.

Evident că noi murim de grija a diverşi petrolişti şi a altor combinatori să nu cumva să se îmbogăţească, uitînd că noi ăştia micii mîncăm mai bine dacă mai vopsim şi noi mai multe conducte. Pînă să intre Ucraina în NATO şi UE, chestiune care îmi face bine la lanţul de la bicicletă, idem şi Moldova, să mi se ungă şi pedalele, eu zic să avem cît mai multe ţevi, conducte, pompe şi rezervoare pe teritoriu, că şi ele, indiferent ale cui or fi, au gărduleţe care trebuie vopsite, beculeţe care trebuie schimbate, ălea ălea, mai mănîncă gura la vreo doi amărîţi pe lîngă miliardarii care este, mai creşte PIB-ul, mai creşte importanţa strategică, mai avem motive să ne băgăm în seamă,  chestii.

7) Eu ştiu că tot mapamondul e cu nasul în vînt spre Washington ca să verifice cum miroase prima băşină a lui Obama. Obama e democrat, vine cu aparatul democrat care a făcut muci Balcanii înainte să vină Bush jr. Democraţilor, faţă de republicani,  li se rupe pula de Europa, mai ales că acum e criza aia care o să îi ocupe niţel şi o să îi lipsească de scrupule.

Eu ştiu că Putin profită de conjunctură, dar după toată aşteptarea asta spre Usalezia sper să nu rămîneţi cu gura căscată. Băştinaşul ăla american din Kenia crescut în Indonezia şi la Honolulu va face în Balcani ce îi spun alţii, nu ce vrea el, că el nu ştie. Nu a zis nimeni că dacă am fost primiţi în NATO şi UE nu avem voie să ne combinăm la treburi pe bani cu ruşii, adică să fim mai proşti decît italienii sau nemţii.

Tot stau şi mă întreb de ce tot presupunem noi asta. Mă rog, unii dintre noi…

Piratule, să te văd!

Touchdown Rusia. De două ori.

http://www.ziare.com/Osetia_de_Sud_ii_va_cere_Rusiei_sa_i_recunoasca_independenta-390767.html

http://www.ziare.com/Abhazia_cere_Rusiei_recunoasterea_independentei-390765.html

Băi sualezilor, şi v-a rugat Rusia să nu daţi independenţă către Kosovo. Uite acum ce griji a căpătat din cauza voastră, trebuie să le satisfacă nevoia de independenţă tuturor republicilor separatiste cu populaţie rusă din jurul său. Bieţii ruşi, ce probleme au căpătat din cauza voastră… Şi doar v-au rugat…

Acum trebuie redesenate conductele… Hai, la treabă! Europei cît mai multe gaze! Şi unii, şi alţii!

Rusia, din nou duşmanul planetar

Rusia, din nou duşmanul planetar, SUA, ca de obicei, apărătorul ordinei şi disciplinei la locurile noastre de muncă.

De aproape două decenii SUA, în lipsa unui oponent real, practică jandarmeria mondială şi au fost nevoite să îşi măsoare forţele cu micile incidente gen Kuweit, Iugoslavia şi Irak, plus hide&seek cu teroriştii, încît ajunseseră de rîsul curcilor, devenind nu prea întîmplător o copie nefericită a lui Louis de Funes cu ai săi jandarmi şi peripeţiile lor caricaturale.

Rabdătoare, SUA au aşteptat ca Rusia să îşi revină din buimăceala de după Gorbaciov şi Elţîn şi, în lipsa unui element ideologic de antagonie, aşa cum eram obişnuiţi, să se creeze un alt motiv bun pentru un război rece, nou, proaspăt şi, speră toate părţile implicate, de lungă durată.

Nu există acum pe pămînt politicieni şi miliardari mai fericiţi decît în SUA şi cîteva state NATO. Triunghiul de aur Medvedev, Putin, Zubkov a reuşit să facă din nou Rusia să pară un bau bau mondial, nu cel care anihila libertatea a la Stalin, ăla a murit, ci unul nou, cu trei capete, fiecare cap fiind o fiară în sine. Fiara energetică, naţionalistă şi post kaghebistă. Fiară care este călărită de această dată nu de către întregul popor rus socialist şi garant al viitorului luminos ci tot de către o brigadă capitalistă completă de aceeaşi orientare politică şi mai ales economică cu mega mogulii americani şi europeni.

Vă daţi seama prin ce perioade penibile au trecut bieţii politicieni ai SUA în ultimii ani? Au eliberat Kuweitul şi nu l-au eliminat şi pe Saddam din prima pentru că ar fi urmat o plictiseală imensă zece ani mai tîrziu. Au fărămiţat biata Iugoslavie în cît de multe bucăţele puteau să încapă la ştiri unele lîngă altele, de ziceai că sînt vreo douăzeci de războaie într-unul singur. L-au alergat pe Osama atît de mult că deja ne întrebăm dacă chiar există un Osama. Au scos din program pacea dintre evrei şi palestinieni pentru că fără incindentele de acolo ar fi transmis la ştiri poporului american plătitor de taxe şi impozite doar imagini şocante cu violuri în grup la pinguini şi caracatiţe. Au primit cu plăcere să facă un război în Afganistan, ceva ce seamănă în linii mari cu zborul pe lună, aşa de interesantă e viaţa pe acolo. Cît s-a chinuit biata administraţie americană să justifice poporului american că trebuie să plătească bugetul ăla mare al apărării, cînd duşmanii cei mari erau toţi într-un somn adînc şi vesel.

A venit momentul să culeagă roadele. Dacă ruşii au resurse în Siberia atunci americanii au luat o poziţie clară în Orientul Mijlociu. Trebuia o relansare a economiei americane, după atîţia ani de inutilitate strategică reală pe plan mondial. Cu paşi mici SUA au reuşit să se implementeze mai bine decît acum 20 de ani acolo unde se vor extrage ultimii barili în viitorii 50 de ani, şi s-au înfipt bine, controlînd acceptabil o parte onorabilă din zona aia crepusculară unde se extrage petrol, de la Marea Caspică la Golful Persic. Zona de unde vor cumpăra Europa, India şi mai ales China barilii următoarelor decenii.

Pe baza acestei noi poziţionări trebuie justificate următoarele afaceri cu armament, dacă se poate cît mai mari. Şi nu este senator american mai fericit decît ăla care se duce în statul pe care îl reprezintă şi le povesteşte ălora că vor avea de muncă din nou, că trebuie iar avioane şi tancuri, că nu a fost votat degeaba, că le-a adus de muncă. Hai să clarificăm, jumătate dintre familiile americane au venituri dinspre industria de armament sau din apărare. Dacă există comenzi de armament ne dăm cu toţii seama că angajatul de la Boeing are de muncă. Industria asta pe orizontală se duce atît de departe în economie, încît oţelarul şi cu văcarul nici nu îşi dau seama de ce o duc mai bine, dar o duc clar mai bine. Şi ştim cu toţii că economia americană scîrţîie exact unde nu trebuie, la creditele ălea pe termen lung, unde cetăţeanul de rînd munceşte din liceu şi pînă la pensie să mănînce şi să plătească o casă, the american dream. Ce poate fi mai pe termen lung decît un nou război rece care să mobilizeze iar industria americană?

Hai să mai definim încă o dată ce este acela un război rece. Doi elefanţi din două jungle diferite, situate la distanţă mare între ele şi despărţite de cel mai mare fluviu îşi întind trompele spre cer şi trompăie tare de tot, de să se scuture junglele. Toate animalele din cele două jungle îl aud pe celălalt elefant şi mai ales pe cel de la ele din junglă şi se cacă pe dînsele de frică. Fac provizii, îşi ascut ghearele, îşi fac vizuini mai adînci, se zbat să îşi pregătească supravieţuirea.

Polonia aşteaptă nerăbdătoare să aibă scut antirachetă. Rusia va instala clar un contra răspuns. Ucraina pune la dispoziţia NATO facilităţile radar pe care pînă nu de mult le folosea împreună cu Rusia. Ucraina vrea să dea afară Rusia din Marea Neagră. Ţările baltice ţipă că îi mănîncă ursul. Georgia este sub armistiţiu, dar sub un armistiţiu în care nu este specificat cînd se vor retrage ruşii. Toate într-o săptămînă. Noul front s-a mutat pe linia Irak, Turcia, Marea Neagră, Crimeea, Kiev, Marea Baltică iar în sud şi vest întreaga regiune de la Marea Caspică este o frămîntare interesantă. Foarte interesante sînt capetele de pod ale Rusiei. În Transnistria care deja ţipă că vrea asigurări dinspe Chişinău, Kaliningradul are o poziţie superbă, jumătate din Ucraina este rusească, Belarus e Belarus, în sud toate Osetiile şi Abhaziile există şi vor mai exista.

Acest tablou reprezintă frontul viitorului război rece, unul naţionalist şi capitalist, lipsit de ideologii politice care să motiveze întregul efort al părţilor pentru o viaţă mai bună, este un război rece cinstit, pe faţă, care va dura cît timp va mai exista suficient petrol. Semnificaţia prezenţei lui Bush la Neptun şi la Soci este clară. Capul de pod al NATO pe care visează Băsescu că îl reprezintă România în Marea Neagră este real dar evident că nu este singurul, toţi pe aici prin zonă sîntem numai capete de pod. Uşor pătrate de multe ori.

Ajungem la cel mai bănos aspect al problemei. Absolut toţi politicienii din toate ţările implicate sînt fericiţi pentru că toţi oamenii de afaceri din spatele lor sînt fericiţi. Abia aşteptau cu toţii un motiv plauzibil cu care să îşi mintă cetăţenii că trebuie cheltuiţi o grămadă de bani pe înarmare. Fericiţi fie şi cei ce vînd, şi cei ce cumpără, de pe ambele părţi ale frontului rece, banul circulă, produce plus valoare şi deci profit şi nişte comision pentru slugile politice. În plus este de muncă pentru cetăţean, acum acestuia îi trebuie mai mulţi bani, oferta bunurilor de consum este de vreo zece ori mai mare decît acum 30 de ani. Totul legal, absolut necesar întregii lumi. Aştept cu interes o revigorare a industriei noastre de armament, e tot ce mai avem de făcut. Vom cumpăra avioane şi vaporaşe din vest, nu din est, măcar nişte tănculeţe să mai facem şi noi…

Abia acum a fost cîştigat primul război rece. Credeţi că a contat pentru americani că nu am mai cumpărat miguri în ultimii ani? Dacă nu am cumpărat avioane americane în schimb, tot degeaba. Acum avem de ce. A venit momentul să cheltuim banii. Important este să producem ceva în schimb, să fim o părticică în mecanism, nu doar un consumator. Evident, putem să ieşim în stradă la miting şi să ţipăm că vrem pace. Păi pacea tocmai că cu arme multe se ţine… Aşa e modelul.

Cum bine zicea Nixon în 1969: Trăiască prietenia româno – americană!

De ce a venit Nixon în 1969 aici? Păi a văzut că părea să fie loc de întors… În 1968 Nea Nicu zicea: …Pătrunderea celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală, o primejdie pentru pacea în Europa…

Să revenim în actualitate. Georgia Şi Ucraina au primit la summitul NATO de la Bucureşti garanţia voinţei NATO de a le primi in alianţă şi probabilitatea ca pînă în decembrie 2008 să li se facă invitaţia. Ce ocazie fericită este conflictul din Caucaz… Acelaşi summit a validat importanţa strategică a Mării Negre. Ce surpriză! Şi în timp ce Băsescu, cel mai credibil preşedinte din şedinţa aia (doar l-am votat cu toţii, a plîns aşa de frumos lîngă Stolojan…) vorbea despre scutul antirachetă iată că exact atunci Putin ieşea din Palatul Parlamentului, adică teritoriul fusese deja împărţit şi Putin ştia deja că trebuie să reacţioneze în consecinţă. Nu poţi primi în NATO o Georgie cu trupe ruseşti în teritoriu şi dacă pe aceeaşi listă e şi Ucraina, poţi să te fuţi în ea de listă. Se supără cineva că nu o să intre ăştia în NATO sau dacă intră poate că o să fie cu tam tam? Nu! Deja afacerile au pornit pentru înarmarea actualei graniţe, cu ţările baltice, Polonia, noi şi bulgarii, că Turcia oricum se înarmează permanent iar irakienii încă nu au primit şi grija asta.

Apropo, parcă nu s-a mai scumpit barilul în ultimul timp… Ba chiar s-a ieftinit niţel în ultima săptămînă. Dolarul s-a întărit un pic. Nu e cam ciudat, dat fiind că americanii tocmai s-au făcut de rahat cînd Rusia a intrat cu tancurile într-un viitor stat NATO? Nicidecum, dacă aţi citit tot ce scrie mai sus.

Pasul următor? China şi-a luat nasul la purtare, e prea pe val. În concluzie trebuie să aibă o problemă în Tibet…

Apropo, cînd să citesc şi eu despre pacea din Georgia…

 

Între inerţia Rusiei şi agilitatea NATO

Spre sfîrşitul celui de-al doilea război mondial trupele aliate din vest au frecat-o cu talent în înaintarea lor spre Berlin ocupînd orice se putea ocupa, numai să nu angajeze cucerirea Berlinului înaintea ruşilor. De ce să moară soldaţi aliaţi cînd Stalin era aşa dornic de măcel şi avea resursele umane necesare? Este adevărat că în acea perioadă americanii aveau de jucat şi partida din Pacific unde ruşii şi japonezii s-au ocolit cu o pricepere demnă de o cauză mai bună. Colaborarea dintre ruşi şi americani este de lungă durată, ei fiind specialişti în a-şi ascunde adevăratele interese în spatele războaielor de orice fel. Interese care sînt cam aşa: îi facem pe fraieri să se ferească de unul dintre noi ca să cumpere aspirine de la celălalt. Adevărata ceartă dintre ei este la cîte piedici îşi pot pune reciproc în împărţirea zonelor de influenţă, dar se aşteaptă ca fiecare să aibă un minim necesar de influenţă, altfel nu ar mai exista un bau bau în faţa celor mai mici. În WWII forţele aliate puteau cuceri toată Germania înainte ca ruşii să termine cu Budapesta şi Varşovia. Nu s-a întîmplat aşa pentru că au negociat zonele de influenţă, aveau nevoie unii de alţii.

Războaiele din Coreea şi Vietnam, poveştile cu pac pac din Africa şi America Latină, toate au fost nişte ocazii minunate în care noi credeam că marile ideologii ale secolului îşi măsoară forţele şi cînd colo toţi care se simţeau capabili testau şi vindeau pe rupte armament, băgînd adrenalină în industriile proprii. Pînă şi noi, sub îndrumarea genială a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR şi candidat permanent la premiul Nobel pentru pace, secţia organizare manifestaţii populare antinucleare, am vîndut direct şi mai ales prin nişte intermediari care mai de care ba un blindat, ba nişte grenade, cît să mai cîrpăcim datoria externă. Nea Nicu s-a ales cu gîtul pe butuc doar pentru că îşi băgase degeţelele în noua ordine mondială, dădea el împrumuturi în ţări unde FMI şi Banca Mondială jucau jocul clasic, vindea el ce nu trebuie cui nu trebuie fără să îşi tragă marii consultanţi şi intermediari partea, ba chiar făcea pe pacifistul acolo unde nu trebuia prea multă pace, şi oricum aia care apărea cîteodată trebuia semnată la Casa Albă, nu la vila de la Snagov.

Marile economii mondiale se bazează permanent pe exportul de tehnologie iar armamentul rămîne ramură de vîrf în domeniu. În 1989 nu a căzut comunismul, asta este povestea ideologică de faţadă. În 1989 a dispărut orice motiv real pentru ca URSS şi SUA să mai desfăşoare activităţi militare şi evident comerţ militar pe teritoriul european. Teoretic mai mult a pierdut SUA la afacerea asta, tocmai cînd tejgheaua era mai plină de sateliţi, rachete cu rază extraordinar de mare de acţiune şi poveşti antirachetă.

Pentru SUA este absolut necesar să existe din nou un bau bau rusesc la porţile Europei, este absolut necesar ca piţigoii ăia din ţările baltice să se plîngă că se pişă pe ei de frică cu rusul alături, este absolut necesar ca jocul ambiguu al ţărilor dintre NATO şi Rusia să creeze incertitudini şi mai este absolut necesar ca următorul val NATO să apară abia după ce actualul val NATO a cheltuit la maxim cu securizarea anti nucleară, anti insecte, anti extraterestră, anti iepuraşi, anti tanc şi mai ales anti rusă.

Este de la sine înţeles că agresiunea rusă în Georgia vine ca o mănuşă exportatorilor de armament. Asta pentru că Rusia este agresorul, aşa a fost prezentat şi aşa rămîne. Ăla mare e cel rău, nu? Parcă văd schemele de doi lei ale lui Condo Rice cînd l-a ameţit pe preşedintele Georgiei cu vreo lună în urmă că are tot sprijinul în problema osetină, bla bla. Acum ascultăm un bullshit despre integritatea teritorială a Georgiei dar jocurile sînt făcute, avem ÎN SFÎRŞIT un bun motiv să ne înarmăm puternic la marginea Europei, acolo unde ruşii papă copiii mici şi fac buba la fetiţele neastîmpărate.

Ce face românul între două scobiri în cur şi un scobit la nară? Face bine. Primul ministru bagă plajă în Pula, preşedintele îşi vede de inundaţii şi politică de Cotroceni, mai adunăm şi noi un CSAT de sanchi, să nu zică lumea că nu avem activitate. Reacţia pe care o aşteaptă aliaţii noştri este să ne căcăm pe noi de frică şi să ne cumpărăm o panoplie de rachete, antirachete, submarine şi praştii de ultimă generaţie second hand, îngroziţi că monstrul rus s-a băşit. Reacţia noastră este bună, ne este bună, nu ne doare nici la şosete de toată harababura asta. Felicitări politicii externe pe problema Georgiei! Bravo! Nu facem nimic! Felicitări! Păi noi, ca membri NATO ce sîntem, avem chiar o experienţă adevărată împotriva ruşilor. Nu ne speriem aşa uşor dacă ursul se bese niţel. Mai ales că ştim că am ales să intrăm în UE şi NATO ca să avem buletin de Paris, rude la Milano şi vecini la Londra, nu de frica ruşilor. Ăia te fut şi aşa, şi aşa,dacă li se scoală. Ciocu mic, că gazu-i scump! Şi nu o să ne facă americanii rost de altul mai ieftin.

Acum cîteva luni se întîlnea Putin cu Bush la Soci, la cîteva zeci de kilometri de zona conflictului. Abia acum am aflat ce au discutat. Au hotărît să se mai certe şi ei niţel că uite, începuse lumea să nu îi mai bage în seamă. Aşa mai uită lumea de agresorul american din orientul mijlociu, mai exersează şi rusul pe terenul de pac pac, se mai polarizează treburile.

În plus schema petrolistă are combinaţiile ei nebănuite. Nişte pace pariziană chiar prinde bine, mai ales că următorul summit NATO o să fie la graniţa dintre Franţa şi Germania. Nu doar aşii au valoare, şi trei decari contează enorm. Poate patru.

 

De ce NATO are viitor

Hai să vedem ce zone importante controlează NATO, zone de interes pentru resurse, transport şi desfacere.

Temă pentru acasă:

1) Cît de fraieri ar trebui să fie ruşii.

2) Cît petrol şi cîte gaze cumpără India şi mai ales China.

La ce este bună Osetia

Ăia mai roşii de pe graniţă înşiraţi de la un cap la altul se zice că ar fi munţii Caucaz. Cică sînt înalţi, nu de alta dar Elbrus are vreo 5500 m înălţime, este cel mai înalt din Europa, asta dacă acceptăm că zona aia e în Europa şi ne mai dăm şi rotunzi că sîntem în Europa Centrală. Elbrus e în Rusia, ceva mai la NV de Osetia. Totuşi munţii aştia sînt o graniţă naturală continuă între Rusia şi Georgia. Parcă e bine să îi poţi traversa fără griji. Strică oare Rusiei un loc pe unde să poată controla cum trece conducta peste munţi? A stricat oare americanilor că pe undeva prin Kosovo va trece orice conductă care vrea să ajungă în Italia şi poate în Franţa şi Spania? Strică României vreo conductă care vine din sud şi care urmăreşte DN1 şi trece munţii pe la Braşov? Strică Europei peste 200 000 km de conducte de gaz  de înaltă presiune în funcţiune şi cît mai multe opţiuni pentru a şi le umple?

De ce americanii vor susţine integritatea teritorială a Georgiei? De aia, ca să le vină greu ruşilor să prezinte un program de transport al gazelor şi petrolului dinspre sudul Mării Caspice şi pe la nordul Mării Negre dinspe Irak şi Iran.

Sîntem ţară NATO şi ţinem cu americanii orice ar fi? Chiar dacă ar controla doar ei energia către Europa? Chiar dacă prin jocurile lor geopolitice s-au scumpit carburanţii suficient de mult încît acei euro pe care îi plătim noi la pompă să se transforme apoi în dolari prin modul în care ţările extractoare îşi cheltuiesc cîştigul cu investiţii duse la capăt de companii americane?

Departe de mine că aş simpatiza Rusia dar parcă nici pe americani nu i-aş ridica în slăvi. Prefer investiţii ale UE împreună cu ţările din jurul Mării Negre şi Mării Caspice inclusiv Rusia, cu alternative suficiente de extracţie şi transport. În nici un caz nu văd ca pe o soluţie convenabilă un viitor monopol american.

Un litru de benzină la pompă costă de două ori mai mult în Europa decît în USA. La americani 70% din preţ vine de la petrolul brut iar restul de 30% sînt rafinarea, distribuţia şi taxele. În Europa, sanchi cică pentru descurajarea arderii de combustibili fosili se taxează şi cu 6 USD pe galon, adică practic diferenţa dintre preţurile la pompă de pe cele două maluri ale Atlanticului este o mare taxă europeană pe care guvernele europene o bagă la bugete. Creşte preţul petrolului? Sanchi se dau guvernanţii nemulţumiţi dar pe partea cealaltă miniştri finanţelor din Europa îşi freacă mîinile. Să zicem că între timp se mai şi descurajează consumul de combustibili, cu banii din taxe se mai face vreo investiţie, se mai dă o pensie, un fursec. Totuşi europenii plătesc din proprie iniţiativă mai mult decît americanii cînd fac plinul.

Totuşi şi guvernul american vrea bani. De ce nu face aceeaşi schemă? Păi în primul rînd e o schemă puturoasă, ăia sînt mai liberali, doi la mînă ei au companii cu care fac para-ndărăt direct de la locul extracţiei prin tot felul de contracte, deci la ei schema este că trebuie să bage neapărat degetul în plăcintă direct lîngă sondă, să vîndă şi ei acolo un hamburger, o măslină, o tehnologie, o consultanţă, un zgîrie nori, una alta.

Cu cît au mai mult teritoriu de influenţă cu atît americanii pot scoate profit mai mare. Europenii cu accizele şi cu companiile lor care fac acelaşi lucru ca şi cele americane vor să halească dublu, pun japca şi overseas şi în teritoriu. Rusia e cu spatele la zid. Vorba vine, adică nu reuşeşte să joace deloc în deplasare şi simte nevoia. Osetia poate fi poarta ruşilor spre sud aşa cum Kosovo a fost poarta americanilor în Europa.

Cum e mai bine? Să aşteptăm ca niciodată să nu scadă taxele europene? Să aşteptăm ca americanii să pună monopol pe toată Marea Caspică şi să înceapă să controleze preţul? Să aşteptăm ca transportul resurselor din acea direcţie să vină pe triplă cheltuială cu plata efectivă a resursei, transportul controlat unilateral şi taxele europene de rigoare? Să renunţăm la o sursă alternativă rusească? Măcar în ceea ce priveşte transportul pentru că în rest nu avem scăpare?

Cel mai bine e să începem de mîine o afacere legată de petrol, gaze şi consumatorii direcţi. Aia e cel mai bine. La asta mă voi gîndi pînă mă va lua somnul. Dormim liniştiţi, petroliştii veghează.

Cum funcţionează aparatul de făcut război

Prima condiţie ca să pornească un război este să curgă sînge civil aiurea. În acel moment este DE DATORIA tuturor forţelor armate şi înarmabile să intervină. Din toate părţile. Cui foloseşte un război este clar. Cine îşi rupe gîtul în război este iar clar. Cum se termină un război iar se poate bănui.

Trecem la chestiuni concrete:

A) Rusia nu a mai avut un război de mult timp. Nu îi strică. Cine joacă jocul cu pac pac se cheamă că participă la facerea lumii, iar americanii ar cam trebui să se plictisească singuri în afacerea asta. Oricum nu îşi permite nimeni să scuture nici măcar o găină rusească fără să se aştepte la un răspuns supradimensionat. Rusia nu vrea război, dar dacă e musai…

B) Unde e Georgia asta, ce e Osetia, de ce Georgia ar bombarda un oraş fără a ţine cont de civili, acestea sînt întrebările. Georgia este între nord şi sud. Înţelegeţi şi singuri ce este nordul şi ce este sudul, că doar vorbim despre resurse, despre gaz şi petrol, nu despre iepuraşi. Osetia este o zonă simetrică cu Albania & Kosovo dacă privesc de sus Marea Neagră, cum îmi este obiceiul de aici din cosmos. De ce au început georgienii la scară mare războiul? De proşti. Cel mai cunoscut georgian? Stalin.

Desen pentru copii mici:

Temă pentru acasă:

Pentru încălzire desenaţi multe conducte şi trasee maritime pentru transportul de petrol şi gaze.

Ipoteză:

1) Se presupune că eşti rus adică eşti Putin, adică fostul preşedinte şi actualul prim ministru sau Medvedev, fostul şef Gazprom şi actualul preşedinte sau Zubkov, fostul prim ministru şi actualul şef Gazprom.

2) Deşi ca rus ai avertizat că independenţa Kosovo crează un precedent şi te-ai opus cu toată îndîrjirea, acum occidentul nu poate comenta (nu ar trebui să comenteze) dacă bieţii oseţi din sud vor şi ei nişte independenţă de la Georgia ca să se unească cu oseţii din nord.

3) Eşti Rusia, ai cu ce.

4) Trebuie să vinzi petrol şi mai ales gaze occidentului, deci ai sursa, o conductă şi pînă mai ieri aveai monopolul.

5) Îţi plac lucrurile simetrice.

6) Iubeşti cetăţenii ruşi şi îi aperi prin orice mijloace.

7) Oricum ai făcut bara bara cu Bush piaţa din jurul Mării Negre, deci ai dreptul şi tu la o mutare.

8 ) Occidentul nu vrea ca americanii să aibă un cuvînt foarte puternic de spus în această zonă, pentru ei două oferte aproximativ egale sînt de preferat.

9) Imbecilii de georgieni sînt suficient de provocaţi, suficient de ameţiţi că ar avea sprijin internaţional şi suficient de proşti ca să se comporte ca Miloşevici în Yugoslavia.

10) Ultimul summit NATO a fost lîngă Marea Neagră, s-a discutat despre Georgia şi Ucraina, doar s-a discutat, cît despre consumul de gaz în Europa, ce să mai zici, ei vor, adică VOR, adică Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa, Olanda, Spania consumă peste 500 miliarde metri cubi anual. Miliarde.

Concluzie: Unde te opreşti?

Cum se vede geopolitica din Cosmos

Păi să vă explice nenea care-i treaba, că la ştiri ăia filmează coborîri pe treptele avioanelor şi alte frecţii de primplanuri iar tonomatele bagă la maxim, ăla cu laptopu’ de pe antenă mai are niţel şi se sparge, vă spun eu, domnule Gîdea, mai are niţel şi îl trezeşte şi pe Cristoiu.

Declaraţiile oamenilor politici nu contează în aceste cazuri. Adică la summitu’ NATO. Deloc. Contează doar ciornele. Ciornele cu care au venit delegaţii. Pe ciornele ălea totul costă. Banii. Bănuţii. Bănişorii. Despre asta este NATO. Despre bani. E cu grupurile de interese. Parol. Care să fie oare interesele? Păi carburantul. Petrolul. Gazele naturale. Hai să dăm un search pe google. Să găsim o hartă, nu?

http://www.gie.eu.com/download/organisation/GIE_Members.ppt#1

Cine este preşedintele Rusiei? Medvedev. Fostul şef al Gazprom, evident rămas cu toate sforile la dispoziţie. Europa are vreo 200 000 km de conducte de gaz care trebuie umplute. Şi alte mii de kilometri în lucru. Europei îi plac gazele naturale. Într-un viitor destul de apropiat aproape totul va veni din afara continentului. Cam de unde? Că uite aici http://www.gassco.no/sw4772.asp cîte miliarde de metri cubi halesc unii… Caz în care americanii ar dori să intermedieze şi ei nişte gaz din foste republici sovietice şi nu numai ca să cîştige şi ei un bănuţ cinstit. Comerţ. Problema este că integrarea anumitor ţări estice în NATO şi crearea unui circuit paralel de comerţ cu gaz crează concurenţă Rusiei. Ori Ucraina în NATO înseamnă control american pe ţevile cu carburanţi, adică mîna americană aşezată pe orice intră în Europa, ori asta înseamnă încă un nou intermediar între sursa de combustibili şi ţările UE, să nu zic monopol.

Aici http://www.inogate.org/en/images/maps/gas_map_big.gif se văd nişte viitoare dungi albastre. Incredibil cum trec unele prin Georgia, prin Ucraina, prin Macedonia, prin Kosovo, prin Muntenegru, ce chestii… Cum iniţiativa acestor conducte era supravegheată iniţial de Rusia şi cum NATO încearcă să preia controlul… Adică fazele cu scuturi antirachetă, invitaţiile în NATO, vine Putin, nu vine Putin, viitoarea întîlnire Putin – Bush la Soci unde se vor vedea şi cu Medvedev, toate ăstea sînt despre gaze naturale. GAZE NATURALE. CONDUCTE. REZERVOARE. COMERŢ. BANI. Ce ne convine nouă? Păi prin preşedintele nostru ne dăm cocoşi la ursul rus. De ce? Păi alte conducte care să mai treacă cu gaz rusesc pe la noi nu o să mai vedem, ce există deja e tot, pînă jos la greci, dar ne-ar plăcea să avem şi nişte conducte din sursa acum NATO/americană, că doar se pare că ăştia vor controla acest job prin sud. Păi ăstea vor trece mai mult pe sub Dunăre şi prin Ucraina, că de aia trebuie să intre Ucraina în NATO. Şi atunci susţinem cauza NATO pentru ca să prindem şi conducta mediană care, aşa cum v-am mai explicat, trece cam pe unde ne coim să facem autostrada cu Bechtel, că o să dăm noi bani să meargă treaba bine la autostradă cînd o să se facă conducta, nu mai devreme, şi este corect aşa. Grecii nu recunosc Macedonia şi pentru că tare şi-ar dori ca drumul cel mai scurt spre sudul Europei să treacă pe la ei, nu mai sus. În clipa în care Ucraina intră în NATO draga noastră alianţă va trebui să fie capabilă să asigure şi Ucrainei nişte gaz în caz că îi apucă pe ruşi dorul de preţuri mari şi de caterincă în general. Şi toată coiala asta se cheamă summit NATO iar la Soci se întîlnesc rusul cu americanul şi pe şest hotărăsc să intermedieze amîndoi gaz spre Europa, dar la ce preţ vrea muşchiul lor comun, că de aia sînt ei şmecherii lumii şi de aia moare Putin de oftică, acum trebuie să îl lase pe american cu degetul în plăcintă. Sanchi unul o să dea superofertă unora, celălalt altora, ca la telefonie, bagă minute incluse după miezul nopţii şi în weekend, mare brînză şi nişte minereu. Fiecare ţară NATO are în ciornă nişte detalii anume, că poate unii vînd biscuiţi şi alţii ciorapi unuia sau altuia dintre cei doi şerifi, sau poate sînt cumetri, chestii. De aici iese disensiunea între ţările UE, nu neapărat împărţite în est şi vest. Coiala asta europeană are un scop precis, să îi ţină pe american şi pe rus uşor în şah, vorba aia, clienţi nehotărîţi, alea alea, mai lăsaţi şi voi la preţ. Dar în timpul ăsta gazul fuge pe conducte…

Hai că vă explic eu exact ce a discutat Băsescu cu Bush între patru ochi, după ce au trimis nevestele la croşetat. Băsescu i-a arătat lui Bush Neptunu’, adică tot un fel de Soci, dar pe malul ăsta. Bush a zis că da, cică ne dă nouă Marea Neagră. Pentru că petrolul trebuie adus cu pluta, nu vine aşa uşor pe conductă cum e cu gazul. Şi noi vrem să ne băgăm tare mult în seamă la capitolul ăsta. Cică o să îl descărcăm bine!

Cică cine are noroc, are. Cine n-are, n-are.

Iar următorul summit NATO va fi la Strasbourg şi Kehl, la frontiera franco-germană. De ce? Păi acolo se va trage linia. Sau nu aţi priceput cine cumpără cel mai mult petrol şi cele mai multe gaze?

Afaceri cu petrol în Ţinutul Secuiesc

Încă de la începutul secolului XX orice război are în spate o afacere cu cărbuni sau petrol. După WWII petrolul a luat supremaţia cărbunilor iar din anii ‘70 a început lupta pe faţă pentru orice resursă de petrol existentă. Cine nu mă crede n-are decît să studieze traseele circulaţiei, rafinării, vînzării şi utilizării produselor din petrol şi gaze naturale sau a produselor consumatoare de energie, de la brichete la rachete. Cine are şi dă energie poate cere orice în schimb. Acum au loc ultimile mari afaceri cu petrol şi gaze naturale. Ultimile, mai ales în ceea ce priveşte Europa, o imensă concentraţie de consumatori de energie. În mod ostentativ SUA a acţionat global pentru controlul resurselor de energie, avînd inclusiv preşedinţi care proveneau din mediul de afaceri cu petrol, totul combinat cu activităţile serviciilor secrete americane. Lumea avea senzaţia că hulpavii americani nu vedeau în faţa ochilor decît petrol, pe cînd sovieticii îşi vedeau de bunăstarea popoarelor iar europenii de infăptuirea social democraţiei pe pămînt. Nimic mai fals. Servicile secrete sovietice şi partidul comunist erau în tot şi în toate, dar mai ales în subiectele energetice. Europenii nu au stat locului niciodată. Orice confruntare de după Vietnam a avut şi are loc pentru energie. Începînd de astăzi Rusia iese la rampă în stil american, pe faţă, schimbă preşedintele care provine din serviciile secrete şi din partid cu preşedintele care este stăpînul resurselor. Atît americanii cît şi ruşii controlează sau luptă pentru controlul resurselor de energie. Atunci cînd undeva prin vreo regiune *trebuie* democraţie înseamnă că pe acolo pe undeva este petrol, trece petrol sau se rafinează petrol. Doar dacă acel petrol va ajunge în Europa se vor implica şi europenii în cunoscutul stil dezbinat care îi împacă pe toţi ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care Rusia nu acceptă independenţa Kosovo, acesta este motivul pentru care americanii dau asigurări României că situaţia din Kosovo nu seamănă deloc cu cea din Covasna şi Harghita. Pentru că nu trebuie nimănui balamuc într-o ţară care, o să zîmbiţi, reuşeşte să împace şi capra şi varza. Poziţia României în ceea ce priveşte independenţa Kosovo seamănă cu cea a ruşilor cît timp România nu controlează (nu este traversată) de circulaţia energiei pe care americanii vor să o dea Europei stînd călare pe robinet. Ce ne dorim noi, aici, la gurile Dunării, între Carpaţi, între Prut şi Tisa, despre gaze naturale? Vrem cîte un robinet european şi la ţeava rusească, şi la ţeava americană. Cît timp ţeava americană (controlată de către americani de la baza lor din Kosovo) este un concept proiectat prin sudul Dunării iar proiectul care traversează România (ţară NATO şi UE) este de-a lungul autostrăzii pe care americanii de la Bechtel nu o mai termină pentru că îi tot găsim noi frîne (pe bună dreptate – întîi să înceapă conducta, nu?), avem în continuare motive suficiente să jucăm biliboaca cu licuricii cei mari. Şi asta pentru că vrem şi noi o mînă pe robinet. Ce vedem la ţeava cu petrol? Vedem că va trece pe la noi insuficient spre sudul Europei în timp ce Odessa va avea robinetul nordului. Şi aici vrem o mînă pe robinet, dar pe un robinet mai mare.

Conductele vin spre Europa pe la nordul şi pe la sudul României. Le vrem în teritoriu ca să le mai vopsim din cînd în cînd, să mai luăm şi noi un ban cinstit. O parte din resurse sînt controlate de americani, altele de ruşi. Noi nu vrem să le controlăm, nu în adevăratul sens al cuvăntului, noi vrem să le îngrijim. Europa va plăti pentru energie şi va plăti bine, aşa cum a făcut-o şi pînă acum. We only want to pimp your pipes, daddy!

Întîi se desenează hărţile cu conducte. Abia apoi, acolo unde este nevoie, se redesenează harta lumii. Ţinutul Secuiesc nu face parte din calculele nimănui, este doar o fisă la masa verde, în micile cacialmale din cartier. Vorba lui Nea Nicu. Staţi liniştiţi la locurile voastre. Cu toţii. Nu se întîmplă nimic. Nici, nici.