NENEA COSMOS ARE ŞI EL BLOG

Firma germanwings.com s-a hotărît să îşi facă cunoscută oferta sa fîlfîl în cutia mea de scrisori. Toate bune, eu de mic copil îmi doream să zbor pînă la Munchen prin Koln. Şi aici avîntul meu a paralizat pentru că preţurile sînt de la 19 euro. De banii ăştia ori decolează de pe groapă de la Glina, ori mă paraşutează, dar fără paraşută, ori pilotează maimuţa din reclamă, ori se fac acum avioane pe vapor. Să zicem că sînt eu cîrcotaş şi că condiţiile sînt absolut minunate, ca la flugtag. Moment în care citesc ce scrie jos, cu litere mici, vestitul disclaimer unde de obicei descoperi că tot ce scrie mare în reclamă este fals. Cică preţul este în funcţie de rută, inclusiv impozite, taxe şi costul aferent locului. Normal. Deci 19 euro e preţul pe kilometru, preţul depinde de taxe şi impozite iar faptul că se pomeneşte ceva de loc mă face să mă întreb dacă acum e la modă să mergi cu avionul în picioare. Tot e ceva, că nu mai legi centura de siguranţă la decolare. Îţi legi numai şireturile. De ale ăluia din faţă. Mai scrie o chestie gravă. Cică este cu număr limitat de locuri pe zbor. La faza asta care ar trebui să mă facă să mă grăbesc să îmi cumpăr bilet pînă nu se termină locurile eu mă simt lezat rău de tot. Păi cum mă, ce germani sînteţi voi, boschetarilor, adică avioanele voastre nu sînt fără număr, fără număr? Adică ce, targhetul vostru este format din retarzii care îşi închipuie că într-un avion încap şase miliarde de pasageri? De ce aveţi număr limitat de locuri, escrocilor? Şi ca să mă lămuresc că firma este de mare viitor mai citesc o chiftea tradusă de un bun cunoscător al limbi franceze. Cică ne rezervăm dreptul vînzării între timp. Atît. De 19 euro ce vroiaţi, să înţelegeţi ceva?

Adică găsesc eu în cutia poştală un carton despre echipa PDL din sectorul 4. Ce-am găsit e al meu, deci fac ce vreau.

Pe carton scrie elegant că *Încrederea ta este forţa noastră*. Oamenii e cinstiţi, ei e corecţi. Adică dacă eu, prostu’ din sectoru’ 4, am încredere în ei, atunci probabil îi votez, deci ei au forţă.

Hai să îi cunoaştem mai profund.

Cristian Ilie este deputat. Are un apartament în Belgia de vreo 400 000 euro. Bravo lui. Felicitări sincere!  Îl doare la banană de sectorul 4? Da! A luat odată şi cuvîntul în parlament, e mare.

Radu Silaghi, actualul viceprimar, probabil candidatul pedeleului la sectorul 4, născut în Satu Mare. Nişte tamtam pentru numiri peste rînd la direcţia taxe şi impozite şi la ordine publică, mă rog, se ceartă şi ei ca fetele în fosta alianţă. Eu cu ale mele damblale. Ce ştie ăsta despre sectorul 4? Cum iubeşte el sectorul ăsta că mie unul nu prea îmi pasă de Satu Mare, Satu Mare no ofence. Fomică? Coincidenţă că noul şef de la taxe e băiatul lui nenea care îl îndrumă pe viceprimar la doctorat? La ce vă trebuie nene doctorate?

Horaţiu Ţica, consilier general. Sef al comisiei de urbanism formata din consilierii locali ai capitalei. Muci. Orice comentariu este de prisos, că altfel scriu o carte.  Adică un economist din Arad ştie el ce e bine la mine în oraş. Arad, no ofence.

Liviu Codîrlă. Deputat. Peremist pînă în septembrie 2007. O mare achiziţie pentru PDL. Să fie la ei.

Sorin Paveliu. Deputat. Penelist pînă în decembrie 2006. Are 4 proprietăţi în Bucureşti. Bravo lui. Niciuna în sectorul 4.

Restul sînt vedete mai mici, poate chiar pe treaba lor, care pe la consiliul local, care pe la spital, care fost pe la îmbunăţăţiri funciare.

Totuşi echipa tocmai a ratat încrederea mea. Hai pa.

Da, da, a început. A început frecţia electorală. Au apărut fluturaşii, flatulaţiile, petardele şi minciunile electorale. Ce îmi spune Piedone pe un A4? Ca şi mine el vrea să nu îşi mai rupă maşina în gropi. Păi el are un jipan mare mare, cam greu să îşi rupă maşina aşa cum mi-aş rupe-o eu. Ca şi mine el nu mai vrea să vadă munţi de gunoaie pe stradă. Eu pe stradă nu am văzut niciodată munţi de gunoaie. Munţii de gunoaie zac pe spaţiile virane. Ca şi mine el nu mai vrea să facă ore întregi pînă la serviciu. La faza asta m-a spart. De două ori. Prima că nu văd ce rol are primarul de sector în fluidizarea traficului şi doi la mînă că eu chiar îl înţeleg, de unde stă el pînă la primăria sectorului 4 face pe jos 15 minute şi cu maşina maxim 5 minute. Ba mai şi spune că soarta a făcut ca să lucreze pentru protecţia cetăţeanului în alte sectoare, ghinion de neşansă. Ăsta da candidat cinstit. O spune pe faţă, vrea să ajungă repede la serviciu.

Notă: Prefer să îl votez pe Piedone decît pe Inimăroiu, asta ca să nu se creeze vreo confuzie cît de mică.

Da dragilor, se inaugurează o nouă categorie de imbecilităţi. Sursa este la îndemînă. În cutia poştală. Tîmpenii. Fără număr. Le veţi afla cu toţii. Ei mi le-au băgat în cutia poştală. Fără să le cer. Cutia poştală este a mea. Am orice drept vreau eu asupra a orice tîmpenie băgată în cutia mea poştală.

Prima imbecilitate:

Martorii lui Iehova mă invită la o întrunire. OK. Fac şi ei prozelitism. Nu dezvolt subiectul despre cît succes au cu metoda asta. E treaba lor. E greu totuşi să mototoleşti şi să arunci la gunoi o fotografie cu chipul lui Isus. Pusă în cutie cu chipul în jos, ca atunci cînd o apuci să o roteşti şi să vezi spinii. Treabă gîndită. Deci o citeşti. Scrie acolo despre cea mai mare iubire. Retoric ei se întreabă despre cine şi cum a dovedit-o. Cică răspunsul la această întrebare este foarte important. Finalul este total. Vă invităm să aflaţi de ce. Adică nu mă cheamă să îmi zică care este răspunsul ci pentru a îmi spune de ce este important răspunsul. Logic, nu? Mă uit pe partea cealaltă. Mă simt targhetat direct, mai ales că acolo este o poză în care un pastor se adresează martorilor, în primul rînd fiind aşezaţi un negru şi un asiatic. Direct targhetat, nu altceva. Bla bla foarte interesant cu final apoteotic. Sînt invitat şi la cuvîntarea biblică specială despre *Cine este capabil să guverneze omenirea*. Asta da treabă bună, nu?