Cum voi vota eu duminică

Duminică mă voi scula de dimineaţă. Mă voi pregăti să mă duc la nişte cursuri în care să învăţ să maximizez utilizarea resurselor şi deci profitul. Asta pentru ca să fie mai bine pentru întreprindere. Asta pentru ca să fie mai bine pentru mine. Asta pentru ca să fie mai bine pentru mogul. Asta pentru ca să fie mai bine pentru client. Asta pentru ca să fie mai bine pentru echipa mea. Vom ieşi din criză mai buni, mai pregătiţi ca niciodată.

Da’ cînd pula mea ieşim din criza asta din care deja au ieşit toţi, băi nenorociţilor? Da’ de ce pula mea sînt eu iar generaţie de sacrificiu cînd ar fi trebuit să fiu generaţia de aur? Da’ de ce futu-vă-n gură tre să mă pensionez eu la 70 de ani în loc de 65 cînd Ceauşescu m-ar fi pensionat la 55? Dar cum băga-v-aş pule pe gîţi v-aţi gîndit voi că tre să plătesc eu împrumuturi mai multe de cît a muncit tata ca să le plătească pe ale lui Ceauşescu? Dar de ce sîntem mai siguri că sîntem mai bine supravegheaţi decît eram pe vremea lui Ceauşescu? Dar de ce să nu pot prognoza că îi las mai multe copilului meu decît îmi lasă mie tata? Dar cum pişa-v-aş pe ochi v-aţi gîndit voi că vreau eu să trăiesc  ca burghez în clasa de mijloc muncind de 2 ori mai mult decît orice burghez din clasa de mijloc din orice altă ţară din Uniune? De ce  să mănînc mă căcaţilor cartofi, roşii şi castraveţi din import? De ce tre să cîştig eu o poală de bani ca să suplinesc salariul ăla obosit al profesoarei cu care împart viaţa? De ce băi imbecililor tot ce faceţi e o batjocură continuă faţă de munca mea şi de rezultatele ei financiare şi de ce avem acum o ţară unde concursul naţional este de a-ţi bate joc de partenerul de afaceri pentru că foamea de bani este mai mare decît calitatea serviciilor oferite de particular sau de stat? De ce generaţia mea de chiulangii şi beţivi este de cîteva ori mai bine orientată în teren şi profesional decît tot ce aţi educat voi prost în ultimii zece ani, nişte copii care se agită după bani ca să îşi împlinească visurile palide răsărite pe construcţia unor valori false? La ce ne folosesc tinere generaţii care muncesc fără a adăuga valoare şi gîndesc doar prin nori, lipsiţi de targheturi şi de opinii? De ce părinţii noştri pensionari numără fise le cu prea multă atenţie? De ce ne este băi ştifturilor scîrbă de voi şi de tot jegul vostru politic care nu este politic ci doar jeg uman de foarte joasă speţă? De ce vă înconjuraţi de tot felul de mizerii doar pentru a avea senzaţia de comunitate politică? De ce ridicaţi căcatul la nivel de miză şi vă bazaţi pe mestecarea lui cu gurile pline pentru a pluti deasupra? De ce ne chemaţi şi pe noi în căcatul vostru?

Acesta este motivul pentru care la alegerile de duminică voi vota pentru funcţia de preşedinte şi la referendumul despre parlament astfel încît să îmi fie bine şi să îmi reapară luminiţa de la capătul tunelului. Asta nu conţine membri ai partidului comunist, include două camere ale parlamentului cu numărul maxim de membri (da, la punctul ăsta cu numărul m-am răzgîndit) şi speranţa că Senatul va rămîne partidelor iar Camera Deputaţilor va aparţine vreodată doar oamenilor nealiniaţi politic, aşa cum a fost ea inventată în vechime, ca balans la politica de partid şi la camarilele care se strîng în jurul palatelor.

Ce aş face eu la sfîrşitul dezbaterii?

Are loc marea întîlnire între primii trei candidaţi. Au trecut două ore. Dacă m-aş numi Crin aş spune că plătesc eu sala încă două ore şi că invit pe toată lumea să rămînă pe loc la discuţii libere.

Băi cîrnaţilor, dacă nu vă nimeriţi toţi la teveu

Băi cîrnaţilor, dacă nu vă nimeriţi toţi la teveu măcar încercaţi la radio. Certaţi-vă la telefon, că oricum se înregistrează. Claxonaţi-vă! Faceţi dracului ceva! Că n-are lumea pîine înţelegem, e criză, e lumea amărîtă. Dar nici circ? Tot vă trimiteţi maimuţele să ţopăie de colo colo… Vrem dresură de elefanţi!!!

Interesantă politica lui Băse de a îndepărta oamenii de urne pe ultima sută de metri, foarte interesantă… Şi voi ăştialalţi în loc să faceţi zilnic întîlniri în 2, 3, 5, 7, 8 sau 12  candidaţi, în loc să vă vedeţi de treaba voastră fără Băsescu la toate televiziunile posibile, să plîngă ăla că nu se vede pe sticlă cît voi… Vai de cariciurile voastre, cum vă irosiţi… Cum pierdeţi voturi… De unde vă găsiţi mă sfătuitorii de campanie? Aaaa, tot nişte politicieni…

Doar închipuiţi-vă zilnic o dezbatere de 3 ore Oprescu – Geoană – Antonescu, eventual şi alţii. După o săptămînă nu mai vorbeau despre Băsescu decît talibanii portocalii… Dar nu, voi defapt vă daţi la gioale între voi ca să fiţi siguri că intraţi în turul doi CU Băsescu, ca să strîngeţi toate voturile şi să cîştigaţi. Vă este frică să intraţi fără Băsescu în turul doi. Clar,  sînteţi nişte gogoşari. Trăiţi din sondaje, nu aveţi instinct politic nici cît EBA.

PS: Crinule, cine te-a învăţat mă să le zici tuturor că sînt mincinoşi? Nu aşa mă, nu aşa… Flutură şi o foaie de hîrtie, să creadă lumea că ai dovada… Vezi ce dracu faci ca să nu ajung eu în turul 2 să votez între Băse şi Geoană.

Ştiţi cine a pierdut confruntarea dintre Antonescu şi Băsescu?

Geoană.

Despre simboluri – Azi despre zidul Berlinului

Lumea sărbătoreşte cu mic cu mare căderea respectivului simbol. Cei care ştiu şi ce înseamnă punctul de control Charlie se dau profesori de istorie. Mă rog, ăstea sînt obiceiurile la intelectuali, aşa se întîmplă la oamenii care funcţionează pe bază de repere, nu ca tot pinguinul pe bază de instinct.  În plus cifra de 20 de ani care pare rotundă ne freacă ceva mic prin creieraş, de parcă 18 sau 23 ar fi nesemnificative. La noi  la neamul lui Băsescu va urma şi o analiză a celor 20 de ani previzionaţi de rabi Brucan. Asta cu un viitor preşedinte făcut ambasador în sualezia la apelul de seară ca fiu de general de securitate, că atîta putem noi să facem ca să ne mîndrim că îl dăm jos pe pirat. Şi mai vrem respect pentru că la 20 de ani de la căderea zidului Berlinului n-am găsit destulă presiune în instalaţii să dăm nişte ejecturi diverşilor emanaţi.

Zidul Berlinului nu este un simbol. Simbolurile sînt nişte chestii gigea. Zidul Berlinului a fost o construcţie realizată de către tovarăşii din est astfel încît domnii din vest să poată arăta cetăţenilor proprii cît de bine le este acolo în burghezie. Dacă nu făceau redegiştii acest zid găseau americanii altceva, fiţi siguri. Poate chiar îl făceau singuri, mă rog, din reclame la blugi şi cola pe latura dinspre estici. Poate chiar l-au făcut. Reperul e că s-a dus Kennedy la Berlin, a băgat-o pe aia că şi el e berlinez, s-a umezit toată populaţia de peste ocean şi a crescut la maxim cantitatea de betoane cu care îşi făceau ăia buncăre în curte… Ce relansare economică ar mai fi fost anul ăsta dacă mai băga careva o criză a rachetelor în Cuba…

Defapt credeţi că vreau să vă spun ceva? Vă înşelaţi… Pur şi simplu comentez şi mă plîng ca o babă. Germania e stăpînită de reguli. La ăia dacă e criză se face o procedură anticriză pe care o respectă aproape toţi şi se iese din criză instantaneu. Americanii trăiesc şi mai apăsat sub reguli decăt ăştia. Dacă vrei să ai numai imagini minunate în jur atunci poţi visa frumos despre ce este de cealaltă parte a zidului Berlinului. Dar dacă l-ai demolat chiar trebuie să ajungi acolo. Şi noi punem nişte strîmbi să ne conducă. O să ajungem la pulivară. Eu sînt patriot de ăla fanatic şi turbez cînd zice unul ceva de rău de România. Cu excepţia lunilor alegerilor. Atunci ne arătăm valoarea… Mă rog, instinctul.

Din partea lu’ domnu’ Băsescu

Vă transmit un sait:

http://www.televizorulpresedinte.ro/

De la mine luaţi-l şi pe ăsta, că e la fel de bine gîndit:

http://www.razbunareacepei.ro/

Fiecare primar are în servietă stiloul de premier

Sau poate chiar pe cel de preşedinte. Dar între cele două funcţii ar mai trebui să semneze şi o demisie…

Eu unul cînd votez un primar mă aştept ca respectivul să se ocupe de crocodilii din urbe, de panseluţe, de biciclete şi băncuţe, de apa caldă, de ceasul din centru şi de lustruitul statuilor.

Vă jur că atunci cînd votez un primar nu mă gîndesc nici măcar o secundă că respectivul are visuri măreţe. Nu mă gîndesc nicio secundă că rezerva de cadre a partidelor e cheală şi respectivii se transformă din primarii de azi şi devin preşedinţii şi premierii de mîine.

De aceea declar deschise bucile curului meu unde invit pe următorii să mă pupe în rozetă: Băsescu, Oprescu, Boc. Deasemenea au voie să  se aşeze la rînd toţi ceilalţi primari care nu ştiu să spună NU cînd sînt invitaţi la jocurile ăstea. Sau dacă le vine cheful de deputăţeală, senatorisme, ministere şi Cotroceni e aproape OK, asta dacă întîi îşi dau demisiile ălea din funcţiile de primari, funcţii pentru care au mîncat căcat cu polonicul cum că vor face ei şi vor drege pentru fraieri, stradă cu stradă şi alee cu alee. Dacă cutare vrea să fie altceva decît primar atunci a doua zi încep pregătirile de alegeri la el în urbe. Sau poate că vă place vouă că ăştia aleargă mereu la două capete…

Cît despre domnii şefuţi de pe la partide care n-au pe cine împinge în faţă  ca să nu se vadă puzderiile de viruşi din partide, mda.  Cu sacîz.

Şi mai am senzaţia că aleargă cam mulţi epoleţi prin ograda cea mare. Mai răsfiraţi băi, mai moale. Mai lăsaţi şi civilii să facă ce trebuie, pricepeţi că voi pur şi simplu nu ştiţi să faceţi bine lucrurile bune indiferent la cîte informaţii aveţi acces. De ce? Pentru că voi exageraţi pînă şi atunci cînd faceţi bine… dacă faceţi.

Eu sînt de acord cu prim ministrul Negoiţă

Şi deasemenea mai propun ca Boc să devină Paharnic, Blaga să fie numit Vornic, Videanu să primească numirea de Logofăt, Pogea să fie Vistiernic, pe Udrea o punem Postelnic ca să aibă voie să intre neanunţată în iatacul Domnitorului iar de generali pe care să îi facem Hatmani nu ducem lipsă.  Numa’ Boieri, plus Căşuneanu pe post de Meşteru’ Manole.

Să ne trăieşti Măria Ta, Coaie Chiorul, Domnitor a toată suflarea românească din pulă cu satelitu’ şi pînă la marea cea mare!

Chiar aşa de cretini să fiţi încît să nu vă ducă mintea să nu le faceţi atît de pe faţă? Lucraţi băi mai discret, învăţaţi şi voi de la pesedei, de la penelei, dracu’, la voi la portocalii vă strîngeţi numai pe neamuri… Să moară cucul din ceas dacă vă duce mintea. La locale merge să faci combinaţie cu finu’, naşu’, văru’ şi contabilu’ prin primării. La scară naţională tre să faci pe discretu-n morţii măsii… Sau n-are sponsorii bani destui şi v-a luat cu tot neamu’ la superofertă?

Ce îţi iese dacă bagi la campanie

Meseria de activist e foarte importantă. Pînă la urmă nu are timp candidatul să frece pe toată lumea la melodie, trebuie joc om la om. Aici apare activistul. Hai să îi vedem pe ăştia, cine sînt ei şi mai ales de ce.

1) Mogulul – activist de mare fineţe. El nu susţine decît foarte rar un singur candidat, defapt el îi susţine cam pe toţi, dă un apropo colo, un sfat colo, nimic spectaculos. În schimb banii  mogulului circulă. Mogulul e pe banii lui, îşi apără cum ştie interesele economice. Se pune? Nu se pune, nu e activist.

2) Membrul de partid cu funcţie politică importantă. E normal să joace tare, la partid trebuie să funcţioneze *toţi pentru unul şi ăla pentru toţi*. E activist profesionist cu patalama, de obicei deja bogat, are şi un mandat de parlamentar, eventual şi ceva jocuri la ministere. E de înţeles că face politică. E peştele în apă.

3) Membrul de partid cu serviciu bun la stat, şi aici se includ toate direcţiile, inspecţiile, consiliile şi ocoalele. Ăsta deja joacă la nivel inferior. Serviciul lui cu sau fără combinaţii paralele depinde de partid. E clar că valoarea sa profesională e discutabilă, deşi există şi nişte excepţii care confirmă regula, nişte fanatici dedicaţi profesional şi meşteri pe felia lor indiferent de salariile ălea mizere. Domnii ăştia sînt în situaţia în care lasă de înţeles oricui intră în contact cu ei că dacă rămîne X la putere sau vine Y atunci va fi bine. Nu se jenează să spună asta oricui, de la femeia de serviciu la oricine îi intră cu treabă pe uşa biroului. Aici se petrece corupţia aia jegoasă. Ei fără partid nu există. Ei ştiu să treacă la alt partid dacă e nevoie. Ei ştiu să ameninţe pe toţi cei care le cad în mînă. Cei mai nesuferiţi. Pe ei se bazează partidele cel mai mult, Ei  sînt talibanii care fac prezenţa de bază la vot.

4) Apevistul. Nu îi plac schimbările. Vrea stabilitate. Îi vrea pe cei vechi. Ăia au păcate ce pot fi utilizate. Vorbim de servicii, poliţii şamd. Se descurcă cu oricine dar preferă să nu mai aştepte pînă greşesc cei noi. Specialişti în căutarea prin dulapuri. Discreţi. Scapă doar zvonuri seci. Ei crează fumul care presupune şi existenţa unui foc. E greu să treacă o figură nouă de ei. Dacă e curată nu are nicio şansă. Oamenii corecţi le pun greu la încercare situaţia pentru că pot lua decizii necontrolabile. Apevistul nu e activist dar…

5) Tînărul membru de partid. Membru la organizaţia de tineret. Lipeşte afişe cu pasiune. Umple cutii poştale cu scrisori către alegători. Poartă cu mîndrie însemnele partidului. Încearcă să impresioneze fetele cu poveşti de la miting, cînd el precum un erou  a lipit afişul exact pe fruntea statuii şi s-a văzut la televizor. Gata de bătaie în gaşcă cu cei din partidul celălalt. Fără argumente, doar cu trupuri.

6) Fanaticul politic. El crede în personajul politic fără drept de apel. Nu există argumente, doar istorii. Personajul politic are caracter de legendă. Fanaticul e enervant. Nu cîştigă nimic personal dar vede tot ca pe o victorie personală sau ca pe un dezastru naţional. Dă semeseuri în ziua votului.

7) Preşedintele de asociaţie de locatari. Pensionar. Face politică în mod natural. Ştiai că cutare…? Ştie tot. Răspîndac profesionist. Poţi crede că o face de plăcere, că nu îi iese nimic. Greşit. Fiul său a primit de la partid o autorizaţie de tarabă fix la intrarea în piaţă.

8) Blogărul, forumistul, praful de pe net. Scrie nişte tîmpenii.  I le citesc maxim o mie de oameni. Se laudă în cîrciumă despre victoriile sale sau mai grav, nici acolo. Doarme liniştit. Crede în rahaturi utopice. E cu capul în nori.

9) Profesorul de la ţară. E de datoria lui să dea soluţii, doar e intelectual. Sfîrşeşte între trei partide, dezamăgit că filialele judeţene nu au nicio legătură cu doctrinele.

10) Şoferul de taxi. Poate schimba şase partide într-o zi, funcţie de clientul care s-a urcat în maşină. Face politică pe orice canal şi culoare, susţine sau îngroapă orice candidat. E rasolul politic în persoană. În ziua votului e plecat la grătare.

11) Studentul român. Dispărut din 1996 din viaţa politică a României. Răzleţ face parte din categoriile 5) sau 8 ). În ziua votului nu dă nici bipuri.

12) Vînzătorul de vot. Caută cea mai bună ofertă electorală. Socoteşte că i se cuvine pomana electorală şi o caută la toate partidele. În ziua votului face ce i se spune din capul satului. Dacă i-a ieşit ceva face multă propagandă electorală între săracii lui, dar după ziua votului cînd nu mai contează. Compară cu ce i-a ieşit la alegerile trecute. Dacă i-a ieşit bine vorbeşte frumos despre acel partid ca să îşi motiveze votul.

13) Scîrbitul. Nu participă la viaţa politică. Are dreptate. Dacă cumva votează o face împrăştiat, aruncă votul la necunoscuţi. Face propagandă politică fără să vrea îmbrăcînd tricouri de culoare greşită în ziua votului.

14) Şopîrla de cartier. Ştie tot. E capabil să te dea în primire că ai ocupat un loc de parcare. Îi place ordinea. Nu ştie ce înseamnă asta. Ţine cu partidul care are un consilier local pe stradă. Îi face reclamă cu argumente de tabloid. Se simte ca înainte de a fi fost disponibilizat, cînd era gestionar la magazia întreprinderii. Îi schimbi convingerile politice cît timp îl cinsteşti cu o bere. El te trage de limbă şi raportează a doua zi încă un duşman în cartier. Trăieşte din intermedierea de reparaţii la planetare vechi şi chiuvete înfundate.

15) Trompeta de miting. Între 35 şi 50 de ani. Patron de butic sau de cearceaf în tîrg. Merge pînă în pînzele albe cu partidul care îl scapă de controale. Are un văr important şi doi vecini la inspecţie. Dă tonul la galerie. Ştie să se uite urît la duşmanii politici. Face orice îi cere partidul. Oferă doar muncă fizică.

16) Impresarul. Cunoaşte sate la care se ajunge doar pe drumuri neasfaltate. Aduce muncitori necalificaţi pe şantiere sau la munca cîmpului şi dacă e nevoie la miting şi la vot. Pentru bani poate strînge două sute de braţe pentru orice e nevoie.

17) Tonomatul. Bagă la ziar şi la teveu. Pentru necunoscători e o mare diferenţă între Naşul şi Gîdea. Pentru cunoscători nu. Joacă cu pasiune dar se simte cum trag aţele într-o anumită direcţie. Cei declaraţi pe o anumită direcţie sînt respectaţi profesional. Pe cei imparţiali precum Tatulici nu dă nimeni doi bani. Un tonomat bun are argumente corecte. Acela îşi merită banii.

18 ) Oengistul. Greu de descris. Oarecum intelectual. Aşteaptă sponsori. Onorează comenzile corect. Nu foarte vizibil.

19) Intelectualul dovedit. Cuvîntul lui are greutate între alţii care se cred intelectuali. Mişcă 0,1% dintre voturi. O investiţie proastă şi ieftină. Decor electoral pentru citate celebre date de candidaţi la diverse ocazii.

Continuaţi…

Pentru fetele care nu acceptă decît pufosul perfect

Le ştiţi pe fete? Fetele cărora le place pufosul…

Hai să vedem dacă găsim pufosul perfect…

Ce ziceţi, e pufos?

Daaaaaaaaaaaaaa, e pufos! E pufosul perfect!

Voi n-aveţi pufos cum au ele…

A început alegirili!

Adecă sa dat drumu la grătane să manîncă şi gura noastră ceva, să ascultă şi urechea noastră un concert moca, să vadă şi ochiu nostru pă candidaţii care este.

Eu nu sînt de acord cu prostiile ălea de reguli prin care cică nu s-ar face campanie electorala DECÎT din data în care se dă drumul la campanie, la fel cum nu dau doi bani pe faptul că cică nu se face campanie în acele ultime 48 de ore înainte de alegeri. Dacă vorbim de exerciţiul politic atunci politicienii sînt permanent în campanie şi trebuie să se comporte ca atare.

Conform acestor reguli retarde a doua zi după alegeri candidatul ales NU mai este în campanie. Gata, i-a trecut răspunderea faţă de ţugulan. Şi atunci ce îl responsabilizează pe dumnealui să îşi facă treaba cu talent şi abnegaţie? Jurămîntul depus pe Biblie şi Constituţie? Eu nu sînt Biblie, eu nu sînt Constituţie. Cît de mult mă reprezintă pe mine Biblia şi Constituţia ca instrumente intermediare între un politruc şi propria mea persoană?

De ce să mă extrag din ecuaţie şi să las în locul meu două cărţi, fie ele chiar Biblia şi Constituţia cu semnificaţiile lor adînci sau înalte? Acele instrumente sînt puse la dispoziţia preşedintelui de către mine, dar sînt doar nişte proceduri de lucru. Preşedintele nu are voie să vîndă judeţul Vaslui ca să îmi dea mie bomboane. Preşedintele nu are voie să omoare pensionarii ca să mă scape pe mine de taxe. Preşedintele însă răspunde în faţa mea pentru lipsa de bomboane şi pentru taxele mari. Pentru că el numeşte miniştri. La propunerea cui vreţi voi.

Nu doamnelor şi domnilor, campania electorală trebuie să fie permanentă. Permanentă. Minut cu minut aleşii au o responsabilitate directă în faţa alegătorilor. Se cacă preşedintele? E cu gîndul la mine. Se fute preşedintele? E cu gîndul la mine. Stă de vorbă cu licuriciul sau doar cu băieţii? E cu gîndul la mine. Respiră preşedintele? E cu gîndul la mine. Tot ce face preşedintele cît timp îndrăzneşte să fie instituţie prezidenţială se întîmplă relaţionat la mine, la eu, la je. Nu doar la două cărţi şi la prinţipiile ălea, care or fi ele, ci prin ele. În plus cînd doarme sau e în concediu are mare grijă să nu facă ceva împotriva mea.

Da, ştiu, îmi veţi spune că parlamentul este ăla care verifică ce mişcă preşedintele. Fals. Eu nu îl suport pe Băsescu de niciun fel dar am votat pentru Băsescu atunci cînd parlamentul a vrut să îl dea jos. De ce? Pentru că nici parlamentul nu reuşeşte să fie mai breaz în ceea ce mă priveşte.  Din 1990 încoace legislativul doar îmi ia, nu îmi dă nimic. Dacă Băsescu a fost votat de oameni atunci rămîne cum au stabilit ei, punct. (Şi da, parlamentul trebuie să rămînă bicameral)

O să îmi spuneţi că există Curtea Constituţională şi tot felul de alte Curţi. Mă lasă rece, eu stau la bloc. (Adică nu mă încălzesc pe mine rahaturile şi chiţibuşurile juridice, parol)

Singurul mod în care preşedintele răspunde în faţa mea poate fi doar faptul că se găseşte permanent în campanie electorală.

Cum gîndeşte un preşedinte bun? -Băi, zice el, am o problemă cu Nenea Cosmos. Nu pot să îl omor că nu mă lasă Biblia. Nu pot să îl reneg că nu mă lasă Constituţia. Nu pot nici să omor pe alţii sau să îi reneg pe alţii ca să îl rezolv pe Nenea Cosmos pentru că nu mă lasă cărţile ălea. Ce mă fac? Nu pot să dorm că sînt mereu cu gîndul la el. A, da! Mă pun pe treabă! Nenea Cosmos e băiat bun, mi-a dat palat, maşină cu girofar, buget şi cinci ani să rezolv nişte chestii. Cu cine fac treaba? Păi o fac cu ăia de la mine din partid cărora li se rupe pula de Nenea Cosmos pentru că ei au alte griji. Şi atunci Cosmosu’ iar e nemulţumit şi mă înjură… Cum să fac ca ăia să îşi vadă şi de treabă? Păi o primă mutare ar fi să aleg unii care nu sînt deloc parlamentari. Să nu amestec executivul cu legislativul. Să nu îl aud pe Boc spunînd “-Ei, palamentarii”, de parcă el cu guvernul lui sînt floricele. A doua mutare ar fi să aleg unii care par români. Poate chiar unii care sînt români. Nu că ar fi vreo problemă dacă îi cheamă Istvan, Hans, Ivan sau Abdul. Dar un om care a lucrat la FMI poate fi cel mult un expert în schemă, nu managerul schemei. Pentru că proprietarul schemei adică Nenea Cosmos se prinde că un om care a lucrat la FMI nu poate negocia cu FMI. Tot de aia nu pun un aeromodelist la agricultură. Măcar că nu am chef să facă Cosmosu’ mişto de mine. Dar dacă mi s-ar rupe şi mie pula de Nenea Cosmos? Şi dacă nu îi mai place lui de mine de mîine încolo ce mare lucru?

- Băi, Cosmose! Ia mai du-te tu dracului!

Dacă Băsescu m-ar pune pe mine prim ministru

Eu încă nu mă consider suficient de deştept ca să conduc o ţară, dar absolut suficient de deştept ca să conduc un guvern. Măcar că eu chiar trăiesc în România spre diferenţă de mulţi alţii ca de exemplu Boc. Ca să conduci un guvern trebuie să ai voinţă politică la conferinţele de presă că de detalii se ocupă tehnocraţii, oricum pe ei dai vina cînd chiar trebuie să o dai, trebuie să minţi frumos de 18 ori pe zi, iar dacă ştii şi engleză cît un supozitor şi ai pulovere frumoase te-ai scos. Ba chiar am suficienţi prieteni şi cunoştinte ca să o pun de un guvern  de mare angajament. La sfîrşit îmi asum guvernarea şi gata, mare brînză. Ba chiar aş scoate şi ţara din criză, am metode. Prima ar fi să îmi pese, restul vine de la sine.

Mai exact eu aş avea încredere în mine să mă pun prim ministru. Chiar dacă încă nu mint suficient de bine am destulă imaginaţie. Ba chiar mă consider că aş putea fi un prim ministru de succes.

Dacă m-ar pune Băsescu prim ministru n-aş mai avea încredere în mine nici 5 minute. Ar fi un semnal de alarmă foarte puternic.  Înseamnă că m-am stricat rău de tot şi încă nu am aflat.

Viitorul preşedinte e pe vine

Să presupunem că au loc alegeri în bloc la domnia voastră. Propuneri sînt multe, deci vecinii discută pe larg despre candidaţi.

Unul ar fi nea Traian de la şase, om la casa lui, cu fetele aranjate în viaţă.  Defapt el este actualul preşedinte al asociaţiei de proprietari. Altul ar fi  diliul de Vadim de la ultimul etaj, dar pe ăla nu prea îl vrea lumea, s-au săturat toţi de porumbeii lui. Nea Gigi nu s-ar da la o parte, dar e mai mult plecat, nu prea îl vede lumea cu zilele şi cînd vine acasă se face multă gălăgie în bloc, îşi aduce toate neamurile ca să sărbătorească cîte ceva.

Se pare că baza e la etajul patru. Acolo stau nea Mircea care a fost ambasador, om plimbat prin lume, ştie multe, ştie şi unde e Măgurele. Mai e nea Crin, om cuminte, profesor de istorie, cu mult timp liber şi  mai e şi nea doctorul, adică nea Sorin. Ăştia de la patru şi-au pus în cap să îl schimbe pe nea Traian.

Au argumente serioase. Blocul nu a mai fost zugrăvit de zeci de ani (nu că alte blocuri ar fi fost zugrăvite), în beci şi-au făcut culcuş nişte aurolaci la grămadă cu şobolanii şi în general toată lumea ştie că nea Traian a cam dat-o pe şpriţ, e plecat weekendurile prin ţară, ce să mai, zice lumea că nu se mai ocupă de bloc.

Problema este că ăştia de la patru nu s-au înţeles între ei care să candideze, deci candidează toţi. Nea Mircea tot mătură prin faţa blocului şi pune panseluţe ca să îi atragă pe cei de la etajele inferioare, nea Crin se ocupă de revizia liftului ca să îi atragă pe cei de la ultimele etaje.  Nea Sorin strînge bani de la toată lumea pentru reparat ghena de gunoi, ştie el o echipă de meseriaşi, oameni de treabă.

În timpul ăsta nea Traian se plimbă tacticos pe la fiecare apartament ca să strîngă banii de întreţinere. Mai schimbă o vorbă cu fiecare locatar în parte, mai dă un sfat, mai aruncă un ochi la ţevile de gaze, mai discută despre fondul de rulment. Locatarii se plîng că vine iarna şi e încălzirea scumpă. Nea Traian le citeşte contoarele atent şi le promite că o să vorbească el cu ăia de la RADET ca să pună contoare de ălea noi, mai bune. Plus că deja a vorbit cu sectoristul să gonească aurolacii din beci, să nu cumva să mai umble ăia la ţevi.

Şi uite aşa a venit ziua alegerilor. Dintre locatarii din bloc s-au strîns mai puţin de jumătate. S-a votat democratic, aşa că fiecare candidat a strîns cîte două trei voturi. După toate astea nea Traian a scos lista cu ceilalţi locatari care semnaseră deja pentru el de săptămîna trecută, de cînd strînsese întreţinerea.

Post politic scris sub influenţa alcoolului

2004. Toamna. Pe un deal din Coteşti tocmai s-au copt strugurii. Toţi. Fetească neagră. Demidulce.

2004. Toamna. Băsescu devenea Băsedintele…

2009. Toamna. Adică azi. Nenea Cosmos a programat un week end în familie. Cumpărăturile executate la prînz, imediat după plecarea de la slujbă. Somnicul de după amiază realizat corespunzător. O cină de ora 19:00 cu ceafă şi muşchi la grătar, cartofi prăjiţi şi salată de ceapă. Salată de ceapă cu ulei de măsline şi oţet balsamic.

Şpriţ.

Încă un spriţ.

Al treilea şpriţ.

Şpriţ, online gaming şi ştiri.

Şpriţ şi ştiri.

Băsedintele candidează.

Urmează două luni în care noi avem poziţia fericită de a fi cu voie sau fără voie, de la vlădică la opincă, de la mogul la slugă, de la stînga la dreapta, nimeni altcineva decît Alegătorii. Nu orice fel de alegători ci fericiţii posesori ai brandurilor Milogul 2009 SRL, Pomana Română SA şi Săru’mîna boierule PFA.

Aseară am fost la o petrecere. Colega din bancă  din liceu (una dintre ele defapt) a împlinit 40 de ani (bănuiesc că şi celelalte au păţit la fel). 40 de ani. I’m fucked. Am dansat cu toţii  nişte rahaturi 80′ aka moonwalk pe billie jean precum şi dansul pinguinului. Nişte pinguini. Cam ca la metrou…

La petrecerile ăstea cu purii există însă şi un alt avantaj. Ţîţele sînt mai mari, se vede altfel la HOP HOP HOP.

Da, la petreceri de ăstea te dai mare cu rahatul pe care l-ai realizat în viaţă. Dar nu erau discuţii director versus strungar. Caz în care defapt nu mai puteai să scoţi puţa din pantaloni de atîţia directori, patroni şi alte categorii de viteji, fiecare în domeniul lui. Oameni care s-au cam plictisit de ceea ce fac,  transformîndu-se în ultimul an din rachete în frîne, oameni care nu au timp suficient pentru familii, care ştiu să compare stresul de azi cu cel de ieri sau de alaltăieri, care aşteaptă să treacă criza în căutarea unor noi oportunităţi. Cu brandurile de la masa aia deschideai o mini bursă. România de la nivelul ăsta managerial stă binişor, cu calificări una peste alta, experienţe şi cunoştinţe acumulate binişor. Oameni care pentru un salariu de ministru în varianta Boc nici nu se dau jos din pat. Există deci oamenii care să mişte lucrurile. O ştim cu toţii. Capitalurile sînt pe mîini bune.

Eu am o mare problemă cu proprietarii capitalurilor. Cei care bagă bani în politică pentru a îşi susţine interesele economice. Dragilor, credeţi-mă, în noi ăştia cu munca aţi investit bine, dar în politicieni aţi investit prost. Caz în care ne cam piere cheful. Sincer. Susţinînd labagiii care plutesc acum în balta politicii nu faceţi decît să ne închideţi orizontul. Capitalul vostru rămîne pe mîini bune, dar cam atît. Vă ajunge? Nu prea cred…

Şpriţ.

Susţineţi-i pe Băsescu şi Geoană. Pentru interesele obosite de peste două luni risipiţi-vă şansele de peste doi ani. Sînt banii voştri. Sînt prieteniile voastre. Fără noi nu se mişcă banii ăia. Şi noi am cam obosit. Şi poate nu mai avem chef să trecem peste aspectul ăsta. Există şi cîţiva oameni OK în PSD. În PDL nu prea cred, dar cine ştie… Voi daţi bani pentru Băsescu şi Geoană. Succes…

Şpriţ.

Şi în final dedicaţie specială de la Doru Necunoscutu din Crevedia de Giurgiu pentru toţi ăia care muncesc.

Să votaţi bine!

M-am hotărît cu cine votez

După derularea evenimentelor din ultimele două zile am reuşit să iau măreaţa decizie. Da. Acum ştiu că voi vota şi cu cine voi vota la alegerile pentru Cotroceni… Dar să o luăm cu începutul…

Mă simt fraged şi neprihănit precum Alba ca Zăpada după prea mult timp petrecut cu ăia micii. Am fugit cu 20 de ani în urmă de Tovarăşa Elena şi am luat-o la goană prin pădurea întunecoasă a tranziţiei pînă cînd cu mulţi ani în urmă am ajuns la casa piticilor. Cum dracu de era şi Pinochio acolo prin ogradă nu mai contează. Cum nu contează nici faptul că după ce s-a transformat într-un măgar alcolist s-a hotărît să rămînă aşa.

După cum ştiţi cu siguranţă, principala preocupare a piticilor este să o fută pe Alba ca Zăpada. Şi m-au futut ei la melodie grupa mare, unul cîte unul sau toţii deodată, în coaliţie. De dimineaţa pînă seara. Doc, Morocănosul, Voiosul, Somnorosul, Ruşinosul, Hapciu şi Mutulică. Hai mă, nu ştiţi cine sînt ăştia? Cum naiba? Pe voi v-au futut la melodie pe întuneric? Sau nu i-aţi deosebit de restul javrelor?

Toate bune şi frumoase dar măgarul ăla de Pinochio a reuşit să ne mintă mai tare ca oricare, cum că face el ordine în pădure şi pune piticii la treabă să îşi taie unghiile şi să îşi spele farfuriile, chestii socoteli, motiv pentru care, îndrăgostiţi de nasul său lung şi de chelia sa ambiguă, noi Albele ca Zăpezile l-am pus uber alles, preşedintele pădurii.

S-a luptat el ostentativ cu trei crengi  mai putrezite, de ne-a mers la inimă. Doar că nu ălea trei crengi reprezentau adevărata problemă a pădurii. Şi pentru că lupta cu cele trei crengi trebuia să pară o adevărată epopee, măgarul ăla de Pinochio l-a adus în scenă în ultimul act pe cel mai mic mare mic mare pitic, numit Boc.

Ceilalţi pitici s-au baricadat pentru că ei aveau în căsuţa din pădure doar 7 pătuţuri şi nu mai era loc, nu vroiau să împartă prea multe. Aşadar piticul Boc a dormit doar cu măgarul. Cum dormea el zilnic cu măgarul ăla de Pinochio, se scula dimineaţa şi începea să mintă natural, ca un om mare. Piticii minţeau şi ei în căsuţă, ca să participe şi ei la jocul politic. Defapt se mai întîlneau cu toţii pe potecă după tufişuri şi mai dădeau pe găt un şnaps împreună, dar Alba ca Zăpada nu vedea nimic din cauză de pîclă. Care pîclă? Pîcla, mă!

De la atîta abureală de pitici, şi de la ăia şapte, şi de la piticul Boc, era  permanent ceaţă în căsuţă şi la fel de multă ceaţă şi în pădure, de nu o tăiai nici cu nasul lui Pinochio. Alba ca Zăpada bîjbîia ca o  ameţită, se împiedica şi cădea în freză continuu, plus că de la atîta ceaţă  nu o găsea  nici maştera cu mărul otrăvit dar nici prinţul cel gădilicios.

Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

Băi, pe scurt. N-am făcut revoluţie (aşa scrie în manualul de istorie) acum 20 de ani ca să votez tot un Băsescu, un Geoană sau un Oprescu. Nişte comunişti, şi ştiu foarte bine ce spun. Doar comuniştii îşi ating scopurile prin abureală, fără să facă nimic concret.

Cît penibil am văzut în ultimele două zile  pe post de joc politic sper să nu mai văd prea curînd. PSDiştii inventează o declaraţie cu autobuze care să îi facă pe PDLişti să  aibă motiv să îi scoată de la guvernare înainte de alegeri, ca să dea bine în sondaje. PDL le dă convocare la şedinţă. Ăia se doresc invitaţi. Pe urmă se dă cu demisiile în plen. Aproape toţi. Nu au convins pe nimeni, nici unii, nici alţii, deşi intenţiile erau măreţe de ambele părţi. Defapt nu e nimic clar. Defapt nu se doreşte să fie clar. N-ai cu cine… Iar Oprescu e doar un zvon în jocurile sondajelor. Pocher cu o mînă moartă şi două cacialmale. Potul sîntem noi.

Crinule, ai votul meu care nu este pentru tine, este împotriva lor.

Leagea salarizării unice – comunism reloaded

Dacă am înţeles eu bine scopul şi durata acestei legi, atunci ideea este că fiecare cetăţean plătit de la buget primeşte un multiplu de Ţ, unde Ţ este o cifră fixată an de an de la buget şi mai ales în anul cu alegeri de către prefericiţii din capul satului pe baza disponibilului din buget. Orice Gogu ştie că dacă e matematician atunci primeşte 3,14 x Ţ sau chiar 7,62 x Ţ dacă trage cu  AKM-ul. Totul stă în Ţ. Contabil e absolut minunat.

Prefer să trec peste micile amănunte prin care consul = preot paroh = conferenţiar = maior şi alte scheme de biliard infantil. Da, părinte, nu putem să îţi creştem salariul, ar trebui să îl creştem şi la consuli şi consule, mulţumeşte-te în smerenie cu coliva aia.

Această lege, indiferent dacă are cea mai mică porţie de social democraţie în opinia unora, este cea mai comunistă drăcie inventată de guvernările noastre sublime din vremea împuşcatului încoace.

De cînd Pingelică a întinat idealurile socialismului nu am mai auzit asemenea porcărie. Culmea, promovată de o guvernare cu prim ministru de dreapta. Micuţ el aşa, dar cică de dreapta. Cu un ministru de finanţe care a gustat din capitalism pe la uşa ministrului economiei, şi ăla capitalist sadea. Cu un ministru al muncii care a terminat dreptul, deci n-a bătut în viaţa lui un cui cu mîna sau cu capul pentru salariu, mai ales că a fost sindicalist la industria lemnului şi la CNSLR după revoluţie şi a trecut în barca politică la fel cum au făcut şi Mitrea sau Ciorbea. Ăştia cică ştiu ei cum e cu munca. Bănuiesc că Ţ provine din porcăria aia numită calculul coşului zilnic. Restul coeficienţilor au ieşit ca la loto, că nu e pe lume logică pentru aşa ceva.

Bă pulelor, că altfel nu ştiu să vă zic, plata unei munci, remuneraţia, salariul, banii ăia pe care îi dai unuia ca să presteze o muncă, retribuţia este REGLATĂ DE PIAŢA MUNCII. DE CERERE ŞI OFERTĂ. Nu de lege, fazanilor. Cum vă permiteţi voi să interveniţi pe piaţa muncii cu fixarea unor baremuri? Nici FMI nu poate să ceară aşa ceva, în niciun caz sub forma asta. Nimeni nu poate să ceară aşa ceva dacă nu şi-a făcut studiile în Coreea de Nord.

Poate anul ăsta se caută traducătorii. Profesorii de limbi străine pleacă din sistem şi sistemul nu poate reacţiona pentru că ar trebui să mărească salariile în încă 5 ministere. Poate la anul nu mai vrea niciun sergent să plece în Afganistan pentru banii ăia. Trebuie să măreşti şi salariul la grefieri şi şoferi? Musai. Poate peste doi ani se umple lumea de fochişti şi atunci ar trebui să scadă retribuţia fochistului de la guvern şi de la creşă. Nu se poate pentru că atunci ar trebui să scadă şi retribuţia brancardierului din spital.

Ori e asta invenţia diavolului, ori chiar Băselu în persoană a copt aberaţia asta. Guvernarea PDL (cu PSD inclus) se dovedeşte din ce în ce mai nocivă. Ei îşi închipuie că dacă FMI aprobă un asemenea plan atunci există legitimitate. Băsedintele se ştie, este fanul zicalei divide et impera. Bă, da ce sperietoare ai găsit tu să arăţi la bugetari ca să te voteze… Şi zi aşa, o să refuzi să promulgi legea asta exact cu o săptămînă înainte de alegeri, o să bagi nişte texte cu inegalitatea socială şi gata, te pupă toţi în pulă.

Dacă ăştia nu ies în stradă îşi merită soarta, deşi soarta lor e pe taxele plătite din munca mea. Dar tot nu sînt de acord cu porcăria asta pentru că principiul este aberant. Culmea, vor exista şi patroni care îşi vor alinia programele de salarizare la coeficienţii ăştia. Surpriza lor va fi că şi munca primită în schimb va fi cuprinsă în intervalul (ciuciu, etepula).

Întreg sistemul propus de legea asta împinge la lene. Abia de ne-am desprins de comunism cînd erau o grămadă de băieţi muncitori şi de fete silitoare dar luau salariu şi toate poamele. Deja am învăţat ce înseamnă să munceşti pe bani într-un sistem concurenţial că iată, pune Boc frînă. Nişte cretini. Statul poate juca în calitate de client pe piaţa muncii pînă se satură dar nu poate da indicaţii precise, doar orientări de principiu.

O ştiţi pe aia cu punctele de pensie? Acum luaţi şi puncte de salariu, plus un muc de la mine, că vă cunosc.

Guvernare de dreapta pe dracu. PDL partid de dreapta pe dracu, e la fel de roşu ca şi PSD, amîndouă fiind acum cele mai mari bube de pe curul României. QED.

Mă piş pe legea voastră de salarizat. Defapt ea nu e unică prin raportarea la acel Ţ, e unică prin oligofrenia instituţională pe care o va promova.

Ghiocel şi Brebenel

Să revenim niţel la borîtura politică. Voma revoluţiei de acum 20 de ani, expectorată carismatic sub oblăduirea Iliescului şi a securiştilor de rang inferior, îşi scurge ultimii stropi pe obrazul patriei. Ce frază deontoloagă am scos, să moară vaca mov şi trei marmote.

Adevărul e că urmează cele mai funny trei luni din viaţa politică a ţărişoarei noastre scumpe.  Să reanalizăm evenimentele. Alegerile parlamentiste din noiembrie 2008. Guvernarea Boc face ochişori. Băsescu cu Boc spun toate imbecilităţile posibile în prime time, reuşind să sperie definitiv consumul. Economia se îndreaptă spre hazna, sau cel puţin stă în echilibru pe marginea gropii. Facem împrumut la FMI. Guvernul împrumută bani de la bănci. Băncilor li se rupe de creditele către economie. Boc îşi pierde timpul cu salariile notarilor, pensiile şmecherilor şi alte găselniţe populiste. Schema funcţionează. Deşi nu se vede, e un fel de iarnă. Tot românul stă în gura sobei, aşteaptă lemnele  şi îşi numără chibriturile, de la slugă la patron.

E iarnă deşi iarna nu-i ca vara.

Aşteptăm să iasă floricelele. Vor ieşi. Au ieşit deja. Se numesc Băsescu şi Boc. Ghiocel şi Brebenel. Ei au soluţii pentru orice. Doar că au acele soluţii care să îndepărteze cît mai mult electoratul de ştampilă. Ascultaţi la mine care vă sînt Nene. Asta e tactica şi se repetă. Trebuie votat Piratul. Îl vor vota talibanii din pedeleu. Pe pesedişti i-a luat parteneri în ciufulirea neamului, deci Geonelu nu poate fi o alternativă. Antonescu nu scoate suficient pentru că n-are încă stofă de preşedinte. Poate peste cinci ani. Poate. Alde Becali, Vadim, Nati şi Duda retrasul fac parte din mediul ambiant, fiecare monopolizează electoratul sedus şi sedat cu ce ştie fiecare mai bine, deci are loc împrăştierea voturilor în turul 1. Tot aud de Oprescu. Dacă candidează atunci Bucureştiul nu se mai duce la urne, ceea ce pentru Băsescu e bine.

Băsescu ştie că dacă lumea merge la vot atunci voturile sînt împotriva lui. Preferă să stăm acasă pentru că ne este şi ne va fi scîrbă. S-a ridicat mult taxa pe candidatură, altfel candidam eu, măcar ca să îmi trag mai mulţi unici pe blog ca Arhi, nu că mi-ar trebui.

Turul unu este cîştigat de Ghiocel. În turul doi Ghiocelul va juca împotriva lui Geoană. Sau împotriva lui Antonescu. Sau împotriva lui Oprescu. Să vedeţi atunci lipsă la urne.

Vreţi să dispară tîmpeniile cu legea unică de salarizare, restructurările de la bugetari, durerile de spate ale magistraţilor? Votaţi Băsescu, votaţi Ghiocelul. După cum vedeţi totul e o continuă tragere de timp, Brebenelul aplică tactica cu arătatul sperietorilor de cîteva luni bune fără să se întîmple nimic fantastic, totul e o mare butaforie pedelistă.

Chiorii ăia din parlament pierd timpul cu comisia Udrea în loc să bată teritoriul după voturi contra Băselului. O caută pe aia la perdele în loc să gîndească constructiv.

Dacă va cîştiga Băsedintele atunci ca prin minune vor dispărea toate problemele din economie şi se vor găsi soluţii, bani, finanţări, tot. Nu soluţii magice, dar nici nu va mai fi teatrul ăsta ieftin în care, spre exemplu, pe de o parte concurenţa rămîne mare la admiterea la Academia de Poliţie şi pe partea cealaltă poliţiştii bagă miting pentru chirii în timp ce poliţiile comunitare impun tot atîta respect ca o roată dezumflată.

Totuşi de unde îşi va lua Băselu voturile care să facă diferenţa? Madonna s-a scobit în pleaşcă şi a spus-o pe aia cu discriminarea ţiganilor în Europa de sud est, de parcă publicul o plăteşte să mai facă şi altceva decît să cînte. Faptul că panarama cîntă cu trei ţigani nu face nici cît un tampon utilizat, românii dacă vor concert cu ţigănie faină se duc la Loredana. Plus că aia are şi voce. Şi ne şi place ţigăneala. Trec ţiganii, trec, se duc şi petrec… Minge la fileu pentru Băsedinte. Costeşti. 2009. Clanuri ţigăneşti. Cioabă. The King. Iată milionul de voturi, că la ţigani e disciplină, care are buletin merge la vot, şi de două trei ori dacă se poate. Tu nu contezi. Eu nu contez. Indiferent dacă votăm sau nu.

Mărioară, cît de mult trebuie să îţi doreşti să fii nevastă de preşedinte ca să te distrezi cu banul de aur pus la gît de către unul cu poreclă de mafiot? Păreai o doamnă, nu o recepţioneră. Da, ştiu, să le fie bine la copilaşi, să mănîncă şi gura lor.

Cel mai grav, marii licurici nu au nicio preferinţă anume. Nu va veni niciun semnal extern în favoarea vreunui candidat. Sîntem o piaţă de desfacere pentru UE, asta ar trebui să ne intre bine în cap. Nu atît de mare încît să îşi bată capul mai mult decît trebuie. E toamnă. Struguri din Italia. Piersici din Grecia. Mere din Spania. Pepene galben din Olanda. Roşii din Germania. Castraveţi din Bulgaria. Sper ca măcar gogonelele să fie de la noi, măcar că  încă nu ştiu ăia ce punem noi la murat. Dacă mai punem.

Ghiocel şi Brebenel avem. Doar că vine iarna. Fiţi optimişti. Să vedeţi după.

Mergem la vot? Dacă mergem atunci pe cine votăm împotriva lui Băsescu? Dacă nu mergem atunci cine să voteze împotriva lui? Vot canci? Da. Prefer ca Băsescu să iasă preşedinte cu 2,5 milioane de voturi. Pedeliştii şi ţiganii. Preşedintele tuturor românilor. Şi dacă vi se pare că ţiganii îşi vînd voturile uşor atunci vă înşelaţi. Românii şi le vînd mult mai ieftin. Believe it or not.

Nu vă bucuraţi prea tare

Păi cînd vine vorba de politică eu chiar sînt misogin. Hai să vă explic. Eu cred în puritatea femeii. I believe in magic. În concluzie femeia nu trebuie să se mînjească cu politică. Da, îmi veţi spune că există şi politică curată, ălea ălea. Am mai multe răspunsuri. Niciunul în favoarea voastră. În concluzie eu zic în continuare că femeile n-au ce căuta în politică. Dacă le încearcă pe dînsele pofta de a da cu electrodul sus pe schele sau de a trage cu tunul în tancuri, asta e o chestie care trebuie tratată şi respectată caz cu caz, că dacă e talent, ar fi şi păcat să nu. În politică însă femeile îşi pierd definitiv acea aură, acel je ne sais quoi ce face ca femeia să fie magică. Că femeia se naşte magică şi aşa şi trebuie să rămînă, e clar şi nu mai trebuie argumentat.

Eu aş dori să fiu în culmea bucuriei că păsăricile care ciugulesc fărîmituri la pervazul băsedintelui au început să îşi rupă cioculeţele. Nu era locul lor acolo, ca ariviste de frunte ale societăţii. Dar vai, ce păcat, tot ele femeile cad primele şi în politică, sau poate mai ales în politică. Deh, decor…

Şi nu se învaţă minte… Nu vă bucuraţi prea tare, pînă în toamnă alte păsărele vor ciuguli arivistic şi pedelistic ca să fie băsedintele înconjurat de ţîţe, ăla are un partid care deja a strîns cam toate pizdele fără de  magie.

(ciocu’ mic, da?)

Cum naiba se poate organiza o grevă fiscală?

Altfel nu scăpăm de mizeria asta de clasă politică şi de toţi ţuţării lor… Şi mă refer la toţi din clasa politică, asta ca să nu îmi prezentaţi alternative, că nu există.

Cum fac eu ca să îmi oblig patronul să nu mai dea la stat taxele şi impozitele aferente salariului meu? Că pe el îl fute fiscul, nu pe mine… A da, o singură soluţie, să nu mai produc nimic. Grevă generală… A dracu’ de criză, exact acum cică să tragem toţi mai tare.

Hai, la muncă, avem de plătit salariul lui Boc!

O lege profund creştină

E vorba de chestia asta.

Rezistenţii zic că.

Arhi şi el.

Eu adaug că este o lege profund creştină. Doar cel fără de păcat va mai putea spune că Băsescu e toxic şi mincinos.