Cine e Poliţia Comunitară şi ce vrea ea

Sau mai exact ce vrem noi de la ea. Eu unul nu vreau nimic. Defapt vreau să nu mai existe poliţia asta comunitară. E o cheltuială din banii mei şi ai tăi care nu foloseşte la nimic. Descentralizarea poliţiei nu foloseşte la nimic şi oricum ăştia nu sînt poliţişti. Poliţia comunitară este doar un alt nume pentru foştii gardieni publici. Defapt  poliţia asta le-a moştenit atît patrimoniul cît şi obiceiurile. Firme de paznici mascate pe bani publici. Efect zero. Bugete publice pentru sedii, maşini, salarii de şefi etc. Să îi numească paznici de primărie, nu poliţie. Să le dea să facă exact ce ştiu, să stea pe scăunele în faţa muzeelor, nu patrulare inexistentă prin oraş. Paznici de parcuri. Nişte pinguini.

Dacă mie care sînt cetăţean respectabil, cap de familie, manager la prăvălia mogulului şi cu cazier alb ca neaua această poliţie comunitară nu îmi spune nimic şi nu îmi inspiră niciun gram de respect, fiind  inutilă complet, atunci cu siguranţă că unui cetăţean certat cu legea (ce limbă de lemn) nu îi inspiră absolut nimic. Cu această ocazie numele de poliţie nu le întăreşte poziţia, ba chiar o subminează pe aceea a poliţiei adevărate.

Singura mea amintire despre gardienii publici (care acum probabil sînt poliţisti comunitari) e reprezentată de către o pereche de imbecili care a venit la mine mai demult să îmi spună să nu mai stau cu curul pe arteziană la Unirii. M-am abţinut din greu să nu îi înjur pe imbecili. I-am întrebat de ce şi mi-ai zis că nu e voie. Nişte cretini, şi ei şi şefii lor. Am rămas aşezat acolo şi le-am arătat doi aurolaci care ţineau blocate locuri de parcare ca să le  închirieze pe bani. Cică aia nu era treaba lor. Da, au pistoale. Mare brînză.  Să nu uit, mai ţin minte şi un poliţist comunitar care dirija circulaţia împreună cu un poliţist de la rutieră. Circulaţia se desfăşura oricum după culorile semaforului. Probabil că dacă un papagal de ăsta mă trage pe dreapta îi comunic că nu îi recunosc autoritatea şi plec mai departe. Chiar aşa, ce autoritate au păcălicii ăştia?

De ce naiba cheltuim bani pe gardienii ăştia rebotezaţi în caralii comunitari? Aveţi vreun răspuns?

Vizita delegatului străin la Palatul Victoria

Şi uite aşa merge delegatul străin la Palatul Victoria. Cum? Cu maşina dinspre Otopeni, dacă nu e bulgar să vină de la Ruse. Treabă bună face delegatul străin la Palatul Victoria, dă mîna cu ăla micu de îl plătim noi să fie prim ministru, negociază una alta, semnează acordul despre şosetele flauşate pe următorii cinci ani, mai dă mîna cu ăla micu la plecare, se urcă în maşină şi pleacă la aeroport. Doar că maşina circulă pe la piaţa Charles de Gaulle de unde, indiferent dacă o ia spre Arcul de Triumf sau spre Bordei, e plin de gropi, deci delegatu’ îşi muşcă limba cînd circulă maşina prin şleaurile ălea din piatra cubică. Moment în care hotărăşte că este cel mai mare dobitoc şi că a semnat un căcăt de acord, e clar că putea negocia de trei ori mai bine. Doar a negociat cu guvernul care are doi, da, DOI miniştri specialişti în afaceri cu caroaie, pietroaie, pavaje, pavele, borduri, pietre şi bolovani. Miniştri care nu sînt capabili să găsească o cale să repare cel mai important şi circulat  bulevard al Bucureştiului. Miniştri care nu sînt luaţi la rangă şi nu au fost linşaţi de cetăţenii lor nici cînd păstoreau primăria Bucureştiului şi nu au reparat drumul ăla, ba chiar au fost promovaţi peste întreaga ţară. Nişte indivizi cărora nu le pasă că se rup maşinile lîngă ditamai simbolul numit Arcul de Triumf.

Concluzie: Măi dragă Videanu şi Pogea, băi doctore Oprescule, piticule, Băsescule, ministrule al Culturii ăla tînăru’ care eşti, Chilimane care eşti primar vigilent de mult timp, guvernărilor toate care aţi fost, deputaţilor, senatorilor, pivoţii şi amortizoarele de la maşina mea şi de la maşina de serviciu care aparţine mogulului meu ziceau să le sugeţi şuruburile. Aud că ar fi o chestie generală, şi alte maşini vă urează numai de bine. Aşa ziceau pivoţii, dar şi amortizoarele. Iar eu care circul pe acolo zilnic nu pot decît să fiu de acord şi să vă mulţumesc pentru tot. Penibililor. De ani de zile e aşa. Mă doare la motoretă că cineva ăşi închipuie că piatra aia cubică ar fi vreun monument şi trebuie reparată de către pictorii de biserici. Sînteţi praf. Praf. Nesimţire este puţin spus…

Hai să vedem pe ce dăm banii

Hai să vedem pe ce dăm banii şi pe urmă să ne încuiem în casă. De aia.

Ajung şi eu acasă vineri seara pe lumină. Adică trec cu maşina pe la Romană şi în timp ce mă mişcam cuminţel în trafic beleam ochii de colo colo. În dreptul kafeceului si a dedeoteveului (Leonida - Casata pour les connaisseurs) se zărea o labă mare din sticle de plastic goale, probabil ceva în genul rahaturilor văzute de arhi la metrou.

Ăştia cu organizaţiile lor de făcut ecologie pe la intersecţii sînt cele mai mari onanisme pentru că se freacă de peturi şi stins lumina odată pe an şi habar nu au sau nu vor să aibă despre adevăratele probleme. Vreţi probleme adevărate? Citiţi un contract oarecare cu cea mai primitoare groapă de gunoi a Capitalei, aia unde ajunge tot molozul şi tot gunoiul menajer, veţi descoperi că lista materialelor interzise este destul de interesantă. OK, acele materiale sînt interzise acolo, dar unde mama naibii este locul unde nu sînt interzise? Unde e afişat? Unde? Unde sînt opţiunile? Nu vorbesc de locul unde se aruncă culturi de bacterii sau bombe neexplodate (normal că neexplodate, că dacă erau explodate nu mai erau bombe, apropo de ziariştii care relatează uneori pe la tv despre cum a găsit un ţăran din comuna Ţărănoaia o bombă *neexplodată* în curte cînd săpa să îşi facă beci). Unde aruncăm sau cum procedăm cu azbestul, ca să dau un mic exemplu, că e plin oraşul de el? Altă afacere pentru anumite firme care se oferă să gestioneze problema care nu este defapt o problemă. Sanchi unii colectează electronice. Dacă o să auziţi că extrag tot felul de chestii din ele nu o să vi se mai pară doar o faptă bună. Programul Rabla e cea mai mare tîmpenie. Dacă ai bani de maşină, ai şi mia aia de euro în plus şi zi mersi că ţi-o primeşte la fiare pe aia veche. Ca ce chestie din banii mei îşi cumpără alţii maşini? Dacă maşina aia e jaf nu trece la ITP şi gata, sînt protejat împotriva noxelor. E suficient. Eşti atît de aurolac că îşi lipsesc 1000 de euro să îţi cumperi maşină? Ia tramvaiul şi gata.

Dar ce contează, că doar am coş de gunoi în faţa blocului, doar că are fundul ruginit şi rupt şi tot ce pui acolo cade pe jos spre deliciul cîinilor. Cîinii hrăniţi de deosebiţii de la parter, ditamai Inspecţia de Stat în Construcţii. N-au nici măcar scrumiere la intrări.

Te duci la autoritatea de mediu la Ciurel şi ajungi într-o clădire absolut urîtă lipită de o clădire neterminată şi părăsită. Pe pereţi sînt afişe despre orice chestie care nu te poate interesa. Eşti convocat la 10:00 şi nu intri să fii frecat la melodie nici la 12:00. Acolo povesteşti cum afacerea ta protejează natura mai ceva ca Amazonul.

Ai făcut cumpărăturile? Păi cică acum pungile sînt pe bani. Eu oricum folosesc pungile, nu umblu cu sacoşa după mine, şi la cît cumpăr ar trebui să le primesc gratis. Doar că acum costă bani şi sînt mai mici şi mai proaste. Cică o anumită taxă ar ajunge la autoritatea pentru numărat pungile. Păi magazinele cred că încasează mai mult. Fac şi ei socoteli, deh. Un milion de pungi x 0,1 Ron = o sută de mii bănişori. Asta ca să ştiţi cine susţine campania cu plata pungilor. Tot fomistul de hypermarket. Salvaţi pe dracu planeta dacă nu mai daţi pungi. Fără pungile de la magazin tot cumpăr altele ca să arunc gunoiul. Biodegradabile? Păi voi chiar nu aţi calculat că în punga de plastic plină cu cumpărături sînt alte zece ambalaje NEbiodegradabile? Ne mai minţim mult singuri? Vă duceţi cu plasa la cumpărături şi cumpăraţi o grămadă de ambalaje dar aţi salvat planeta cu punga aia economisită. Gunoiul cum îl aruncaţi? Îl ţineţi în coş fără pungă de plastic? Scîrboşilor.

Pe urmă seara poate ai scoate  familia în parc (în centru sînt monumente şi statui din gunoaie), dar doar pe alei, fără biciclete sau căţei, Badea ştie mai bine. Că cică din banii noştri se plantează iarba şi tot pe banii noştri triştii din Consiliul Municipal au hotărît că prin parcuri nu e voie cu biciclete, cîini sau să calci pe iarbă, iar şomerii numiţi poliţişti comunitari te amendează, că doar le plăteşti salariu.

Doar atît vă zic. În casă e bine. Închideţi uşile. Lăsaţi-i să se facă mai departe că le pasă. Nu, nu le daţi 2%. Nu le daţi taxe. Care puteţi, cum puteţi. Nu le merită. Şi dacă nu le daţi lasă că fac ei în numele vostru împrumuturi de peste mări şi ţări. Staţi în casă şi economisiţi. Aveţi de plătit o grămadă.

 

Cum să nu vinzi o canapea

Există mai multe metode prin care să ai magazin de canapele şi să nu vinzi canapele. Iată cîteva dintre ele:

Închizi magazinul sîmbăta la ora două, că doar ăia care au bani au timp să îţi viziteze prăvălia marţea şi joia de dimineaţă.

Dacă totuşi îl ţii deschis atunci pui pe toate canapele vestitul anunţ *Vă rugăm NU vă aşezaţi* deoarece canapelele se cumpără doar funcţie de aspectul exterior, în nici un caz după cît de moi şi confortabile sînt. Evident că ăia care vînd maşini şi oferă drive test sînt nişte fraieri.

Dacă totuşi ţii deschis şi nu pui anunţul, atunci maschezi criza cu mare grijă şi te dai al doilea producător din Europa, adică ceva cu nume italian de provenienţă germană şi fabricat în Polonia, ca să cadă clientul pe spate. După ce clientul îşi revine, fiind criză, vorbeşti la telefon, explici la încă un client prezent prin zonă cum e cu canapelele şi mai ales nu mai ai pe lîngă tine şi alţi vînzători pentru aburirea clienţilor, deci clientul Cosmos pleacă după ce al doilea producător din Europa nu poate face o canapea cu o anumită cerinţă tehnică, cerinţă care cu siguranţă e incomodă dacă vrei să îţi prezinţi stocurile pe post de mari creaţii ale primăverii în curs. Mai ales dacă clientul caută o anumită canapea văzută pe site şi tu îi arăţi albumul cu stocuri…

În şase luni o să vă văd în intersecţii împărţind fluturaşi, drăgălaşilor…

Da, ştiu, pînă şi marile lanţuri de hypermarketuri îşi vînd stocurile, de nu mai găseşti un deodorant la fel cum foloseai anul trecut pentru că ăla s-a vîndut demult şi acum stau jegurile pe rafturi. Dar nici ălea nu se vînd…

Săptămîna armelor

Cică s-au ciordit nişte puşcoace de la un UM din Ciorogîrla. Cică un nea a împuşcat la Braşov nişte oameni. Evenimente fără legătură într ele. Oare?

O spun răspicat pe româneşte: Să vă scot toată dantura, să vă fut în gură, pe urmă să vă bag cu capu-n sobă şi să vă sparg cururile şi pe urmă să mă piş pe voi să vă sting pe toţi ăia care aţi cerut, susţinut, aprobat, acceptat şi legiferat portul de armă de orice fel în Republică, de la praştii foc cu foc, răgălii de tras după broaşte şi rahaturi cu aer comprimat pînă la versiunile sanchi modificate pentru vînătoare a tuturor armelor de mare putere şi calibru.

Arme ar trebui să aibă doar caraliii, militarii, securiştii, procurorii, vînătorii statului şi sepepiştii, nu toţi paznicii de colivii, figuranţii cu sacoşe de bani şi bodigarzii de vipuri răsuflate. Arme ar trebui să aibă doar angajaţii statului, niciun alt cofetar particoler. Şi ăia care sînteţi pasionaţi de vînătoare vă puteţi cumpăra arc cu săgeţi, să vă daţi cu adevărat meseriaşi, obosiţilor. Aşa cum este legea acum, orice cocalar visează la un revolver sub bancheta maşinii şi orice infractor potenţial poate fi acum un posesor legal de 7,62. Nici măcar nu ar trebui să viseze un infractor că ar putea exista o modalitate legală de a avea armă. Puşcărie fără număr dacă a folosit cineva vreodată o armă şi nu era angajat al statului în exerciţiul funcţiunii. Eu încă îmi închpui că dacă ar scoate careva o armă la mine ăla sigur, dar sigur 100% este poliţist, nu un boschetar ajuns fiţos precum un muşchetar în călduri.

Patriotismul din telecomandă

CNA a comis-o din nou. Face planul la încasări, veghează! Aflăm de aici despre nişte amenzi:

• amendă în cuantum de 5.000 lei postului Radio ZU pentru încălcarea prevederilor art. 39, alin. 2 şi art. 3, alin. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi ale art. 89 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual. În emisiunea “Morning ZU”, ediţiile din 12.01.2009 şi 15.01.2009, realizatorii au abordat teme (o farsă cu conotaţii obscene, respectiv parodierea unor poezii ale poetului Mihai Eminescu) ce nu ţineau cont de protecţia copiilor şi de obligaţia de a asigura “informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului”, precum şi reflectarea “diversităţii culturale, în respectul identităţii naţionale şi europene”.

• amendă în cuantum de 5.000 lei postului Radio 21, pentru că, în emisiunea matinală “Fabrica Dementă” din 15.01.2009, la rubrica “Ştirea zilei” a fost difuzată o parodie cu text vulgar după poezia “Luceafărul” de Mihai Eminescu, fiind încălcate prevederile art. 39, alin. 2 şi ale art. 3, alin. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum şi ale art. 89 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual;

Subsemnatul Nenea Cosmos declar că cei de la CNA sînt proşti, deşi ei luaţi aşa, fiecare în parte, par a fi extrem de deştepţi. Au un chitanţier şi scriu prostii pe el.

Să explic de ce. Mă bucur nespus că CNA a amendat pe Radoi ZU pentru *o farsă cu conotaţii obscene* şi pe Radio 21 pentru *o parodie cu text vulgar*. Să le fie ruşine realizatorilor pentru că umblă cu golăneli şi dume de autobază dimineaţa cînd copilaşii patriei sînt toţi cu urechile ciulite la radiourile cu glume (mă rog, şi restul poporului ascultă manele instructive, să moară toţi duşmanii mei că n-au valoarea mea!). Trăiască CNA, apărătorul bunului simţ şi al celor şapte ani de acasă. (Nu am auzit nici farsa, nici parodia, doar presupun că glumele erau naşpa, că perverteau gîndirea viitorului ţării etc. Eu mă bazez pe CNA, că de aia îi plătesc!)

Ceea ce nu înţeleg şi de aceea declar că cei de la CNA sînt proşti este legătura cu Eminescu. Nu e voie să fac glume cu sau despre sau pe baza unor texte aparţinînd lui Eminescu aşa, în general? N-am voie doar la aniversarea lui? Are vreo legătură cu nou inventata Zi a Culturii Române, ultimul vînt scăpat de ramolismul etern al Academiei Române? (Chiar aşa, nu este în fiecare zi o Zi a Culturii Române?)

Cu o zi înainte de 15 ianuarie şi la o zi după 15 ianuarie cele două posturi de radio nu au mai făcut farse obscene şi parodii vulgare?

Bă cretinilor, voi aţi amendat obscenul, vulgaritatea sau v-a deranjat că era vorba de Eminescu? N-aveţi voi treabă cu Eminescu, nu apăraţi voi valorile culturale, nu sînteţi voi nici la hotarele neamului românesc şi nici nu purtaţi stindardul culturii milenare. Sînteţi nişte simpli funcţionari care, pe banii mei, vegheaţi ca să nu se difuzeze cînd nu trebuie chestiuni vulgare şi obscene. Atît.

Fuck Eminescu! Am dreptul să zic asta de cîte ori vreau! Nu e treaba CNA-ului nici măcar să se întrebe de ce am acest drept şi cum am ajuns la această concluzie, treaba lor este să nu zic pula la radio, nu contează dacă pula este sau nu în aceeaşi propoziţie cu ceva eminescian!

Nea Oprescu, faci ceva cu ţigănia asta?

E în buricul oraşului, pe Moşilor, o ştie toată lumea. O putreziciune de clădiri şi oameni lăsaţi aşa să viermuiască la nesfîrşit.

Ing suge pixu’

În calitate de client al Ing, cu asigurări, cont, card, puii mei, de toate, îmi permit respectuos să le zic că sînt nişte mincinoşi notorii.

Vrei un credit de nevoi personale de la Ing?

Ia de aici de pe google superoferta cu 14,95% dobîndă…

Acum dai click, că deh, e *legătură sponsorizată*:

Şi uite aşa 14,95% a devenit 17,50%. Ţac pac. Marş mă…

Magazinul de case

Eu Sînt de acord că lumea face comerţ şi că e permis orice. Cică intri pe un www oarecare, fie el magazinul de case. Aici pun ei o capcană la huseni. Cică păstrează în baza de date o casă ieftină deja vîndută, doar aşa, ca să compare fraierii cu ălea scumpe aflate la vînzare.

Schema e clară şi de înţeles, dar anumite poze sînt de mare angajament, şi dacă le zici că au o afacere de căcat nu te prea pot contrazice domniile lor.

Cum îţi respecţi afacerea dacă ai pus vreodată aşa ceva la vînzare?

De ce sîntem plătiţi fără dobînzi

Unii lucrează la firme mici şi au ocazia să îşi aleagă banca şi contul în care să le intre salariul.

Alţii lucrează la stat sau la firme mari unde alegerea unei bănci prin care să se plătească pe card salariile se face căutînd o bancă cu mulţi bani prin conturi, cu operarea rapidă a salariilor şi cu condiţii favorabile pentru firmele plătitoare.

Totul pare a avea o logică pînă ne aducem aminte că din momentul în care serviciul salarizare a stabilit statele de plată sumele respective se numesc salarii şi aparţin angajaţilor.

Şi atunci de ce dracu alegeţi băi bulangiilor bănci de chitroşi precum BCR şi mai ales  BRD? Dacă salariul nu se mai plăteşte cash şi se introduce direct în sistemul bancar (că aşa povestiţi voi că ar fi mai bine) pentru a fi folosit toată luna la diverse plăţi atunci daţi dracului şi o dobîndă civilizată, ciufuli-v-aş la toate penele de imbecili.

Păi la mine în casă intră banii exact prin chitroşii ăştia, astfel încît prima grijă cînd primesc salariul este să golesc cardul şi să depun banii unde trebuie. Şi dacă eu am un salariu mai măricel şi veţi spune că mă scobesc pentru mărunţiş, că mai mult alerg decît să produc, ia să socotim ce face un om cu 1000 RON pe lună şi cum i-ar sta lui cu o dobîndă cinstită la banii din cont de 10% pe an, adică vreo 8 RON pe lună. Prea multe operaţii bancare pentru doi bani? Aşa, şi? Dar de ce să îl încurajezi pe amărăştean să îşi ţină banii în cont, mai bine îl încurajezi să golească repede contul şi să îi iei comisionul de retragere, eventual să facă plăţi doar la hypermarket (mare dragoste între BRD şi hypermarketuri, cred că aţi văzut), că la buticul din colţ n-are cititor de carduri şi nici nu va avea prea curînd, că doar nu tragi ţeavă de net să ţi se achite cu cardul hîrtia igienică şi berea la pet.

Dacă există card de debit la care unele bănci oferă circa 10% dobîndă anuală, cum naiba vă prezentaţi voi ca mari bănci cu dobînzi la vedere între 0,15% şi zero? În continuare vi se pare că aveţi prea mulţi clienţi, ei depinzînd de voi şi nu invers? Ce avantaje financiare oferiţi firmelor plătitoare vă priveşte, dar nu vă mai comportaţi ca nişte deosebiţi pentru că nu sînteţi, şi în loc să oferiţi ceva civilizat celor cărora le-a dat sfîntul duh cont la voi iată că  banii se retrag cash şi ajung prin conturile altor bănci, că nu or fi toate salariile minime pe economie, să scuture toţi cardurile la maxim. Ba chiar există oameni care nu apelează la cardurile de credit, oricît vi se pare vouă că e plin de atîrnache la raioanele de credite cu buletinul prin magazine. În loc să oferiţi ceva oneros ca să fidelizaţi clienţii voi îi fugăriţi de cum le daţi banii în cont.

Auzi dobîndă la BCR (ăştia măcar au afişat-o):

La BRD am căutat dobînda la disponibilul din card vreo 10 minute şi m-am plicitisit, dar s-ar putea ca răspunsul să fie ăsta:

Treabă bună băi fraierilor. Dacă fac o economie de 100 de lei e nasol, nu o să stea la voi. Sînteţi siguri că nu vă trebuie? Mira-m-aş…

Eu sînt de altă părere

Balonul imobiliar zice că nu este o criză a băncilor, este o criză a sistemului imobiliar.

Eu zic că nu.

Eu zic că nu este criză imobiliară, este criză financiară şi bancară. Criza imobiliară este efectul crizei financiare. Sistemul financiar, girat de sistemul bancar, a căutat metode de investire în scopul obţinerii profitului. Investiţiile în imobiliare au fost soluţia prin care atît sistemul financiar CÎT ŞI SISTEMUL BANCAR au scos bani din economie şi i-au repus în circulaţie cu costuri mari pentru consumatori.

Să nu uităm că majoritatea investiţilor imobiliare de anvergură s-a realizat întîi într-un procent semnificativ pe banii băncilor şi fondurilor de investiţii, în general fonduri de investiţii cu acţionariat bancar sau bănci distribuitoare şi garante ale fondurilor, ca să nu pun la socoteală că unele bănci sînt deţinute de fonduri. După vînzarea investiţiilor către clienţi plăţile s-au făcut prin credite suportate de bănci pe care le achită cumpărătorii finali.

Practic băncile au împrumutat şi investitorii şi cumpărătorii. Greşeala aparţine băncilor atunci cînd în speranţa unor dobînzi rapide au dat credite pentru investiţii şi apoi a fost necesară şi creditarea cumpărătorilor finali, dar pe termen lung şi cu costuri prea mari pentru aceştia. Sistemul bancar suferă pe propriile greseli.

Cel mai grav, acum îi este frică să dea credite inclusiv pe investiţii în producţie primară şi de consum, oferă doar dobînzi mari pentru atragerea de bani din economie şi investeşte banii în obligaţiuni şi împrumuturi pe termen scurt. Sistemul bancar ar trebui să adopte o politică de supravieţuire, să renunţe la orice profit, să coboare plusvaloarea pe circulaţia banilor pînă la adaosuri de avarie şi să arunce banii în economie, doar prin circulaţia lor rapidă avînd o şansă să cîştige ceva.

Exemplu concret. Băncile oferă acum dobînzi de peste 10% la depuneri. Din obligaţiuni nu poate plăti această dobîndă. Ori provoacă cu bună ştiinţă inflaţia, ori oferă credite cu dobînzi mai mari, ori pe amîndouă. Dobînzile mai mari nu atrag clienţi la împrumuturi, deci frîna dezvoltării economice exact în acest moment sînt chiar băncile. În loc să înveţe să deosebească clienţii valoroşi şi ideile bune, grilele băncilor caută doar clienţii disperaţi să ia un credit. Cît timp plătesc dublu ceva dacă folosesc un credit pe termen lung prefer să mă abţin. Aici au greşit băncile, nu au avut şi un produs pentru cei care chiar puteau să ducă un credit dar nu doreau să cheltuiască dublu. Găsesc o mie de exemple prin care băncile au făcut prea multe tîmpenii. Norocul unor bănci mai serioase că au făcut şi chestii cu cap…

O altă greşeală a băncilor, mai ales a celor care aveau un anumit profit exagerat provenit din imobiliare, a fost să dea banii oricui pentru achiziţionarea de bunuri de necesitate secundară, cu dobînzi mari şi pachet de clauze delirant. În acest moment o bancă oarecare are şansa să îşi ia înapoi vile, maşini şi telefoane mobile neplătite pe care nu are cui să le vîndă.

Mai exact acum unele bănci au o problemă. Nu au respectat clienţii, doar s-au folosit de ei. Acum nu pot avea alţii, iar cei folosiţi nu mai pot produce suficient.

Cine este criza economică mondială şi ce vrea ea

Sînt convins că cei care chiar sînt interesaţi de acest fenomen au citit chestii tratate ştiinţific şi şi-au format o părere pertinentă. Sînt convins că cei care au tratat cu dezinteres această poveste au în realitate propria părere pe marginea subiectului. Mai sînt convins că unii chiar au simţit că li se întîmplă nişte chestii neplăcute şi ca principală explicaţie a fost exact criza economică mondială. Cel mai important, adevăraţii cunoscători îşi bat capul cum să profite de pe urma ei.

Totuşi această criză economică mondială despre care şi cu care se pare că ne cam confruntăm trebuie să aibă nişte explicaţii, cu atît mai mult cu cît lucrurile ne sînt prezentate penibil de către sursele obişnuite de informaţii, surse care în realitate participă nemijlocit la perpetuarea acestei stări de nesiguranţă.

În primul rînd trebuie notată o chestiune fundamentală. Nu este vorba despre o criză economică. Cel mult despre una financiar bancară. Nici măcar ca efect al crizei financiar bancare nu se poate vorbi despre o criză economică. O criză economică ar putea fi dacă ar dispărea resursele materiale, resursele tehnologice, resursele umane, pieţele de desfacere sau planeta cu totul. Să încerce să mă contrazică şi un profesor universitar şi nu va reuşi.

Sistemul financiar bancar este o verigă extrem de importantă în procesul economic dar este singurul element fără de care se poate trăi. Ştiu, cam prost, omul sădeşte morcovi, îi dă la troc pe copane de pui, din chestia asta mănîncă echilibrat şi trăieşte pînă la adînci bătrîneţi cu acumulări mici, eventual cu coliba sa proprie realizată din crengi ecologice. Economic sistemul funţionează perfect şi exact aşa trăieşte şi acum peste jumătate din populaţia globului. Acea jumătate despre care vă garantez că nici măcar nu a auzit despre criza economică mondială pentru că acestă criză nici măcar nu există, nici la nivelul lor, nici altfel.

În acest caz să reanalizăm ce face sistemul financiar bancar. Acest sistem introduce în circuitul economic două tipuri principale de resurse.

Prima resursă este moneda ca mijloc de schimb, cu caracteristica proprie de a fi transformabilă oricînd atît în morcovi cît şi în copane de pui. Avantajul este că poţi păstra valoarea morcovilor nealterată pînă cresc puii, reprezintă un transfer de valoare în timp. Pe înţelesul tuturor vinzi morcovi doar vara şi îţi cumperi pui tot anul, nu trebuie să păstrezi morcovii pentru a efectua trocul în ianuarie.

A doua resursă este cuvîntul de onoare al sistemului. Pe cuvîntul de onoare al sistemului bancar că moneda nu mai trebuie să fie de aur pentru a îşi păstra valoarea nealterată. Pe cuvîntul de onoare al sistemului valoarea morcovilor transformaţi în cuvinte de onoare din hîrtie se va păstra, ba mai mult, va creşte din vară pînă în ianuarie.

Nu este prima dată cînd un sistem financiar bancar face plici şi cuvîntul său de onoare este zero. Nu mă refer la cazurile cînd un anume sistem economic s-a frînt din motive de resurse şi a tras în jos sistemul, acolo se stricaseră morcovii şi muriseră puii, este cu totul altceva, moneda nu mai avea ce să acopere. Vorbesc de cazul în care morcovii cresc şi se cheamă zgîrie nori, puii cresc şi se cheamă avioane, cei care vînd zgîrie nori vor ca cu banii obţinuţi să îşi cumpere avioane şi reciproc. Aici apare sistemul, mai mult cu funcţia financiară şi sanchi garantînd cu funcţia bancară că promite el sistemul că are o pompă fermecată cu care umflă moneda încît orice persoană care ia două monede de la sistem şi face cu ele un zgîrie nori îşi va putea păstra un avion după ce dă înapoi patru monede. Dacă nu aşa funcţionează toate mecanismele financiare clasice şi derivate să mă scuipaţi. Care este avantajul sistemului financiar bancar şi al utilizatorilor lui? Păi el se bagă intermediar în trocul de morcovi pentru pui cu două monede şi ia înapoi patru, adică ia ori morcovii, ori puii, ori şi pe unii şi pe alţii, iar cei care efectiv fac morcovii şi puii devin chiriaşi pe morcovi şi pui, se satură din pipăit.

Este adevărat, sună ca şi cum sistemul este duşmanul poporului şi eu fac aici apologia dezrobirii de sub jugul asupritor. Fals. Sistemul este totuşi atractiv pentru că orice fabricant de morcovi, pui, zgîrie nori sau avioane îşi poate introduce propria centimă de monedă în sistem aşteptînd să ia dublu înapoi împreună cu sistemul însuşi. Nu doar tu munceşti pentru tine, şi banii tăi muncesc la rîndul lor pentru tine. Absolut adevărat, capitalist, real şi binevenit. Garanţia acestei tranzacţii este sistemul financiar bancar ca sistem. Dacă el poate atunci putem toţi.

Ceea ce se uită este că în sistem există tot oameni, sistemul nu este un robot oarecare. Oamenii, de la primul mamut pus la afumat şi pînă în prezent nu fac altceva decît să îşi maximizeze permanent profitul. Este în natura omului şi este binevenit. Atunci însă cînd oamenii maximizează prea mult ei derivează prea puternic produsele financiare pentru a previziona profituri maximizate pe baza unei viitoare producţii de morcovi şi pui, deci ei exagerează cumplit. De ce? Pentru că forţează să apară un anumit număr de morcovi şi un anumit număr de pui conform aşteptărilor financiare, nu conform necesarului real. Orice dobitoc trebuie să aibă telefon mobil de 500 coco. Aşa s-a previzionat, deci exact atîţia bani trebuie să circule, exact x% din ei se cheltuie pe fabrici, exact y% pe promovarea produsului pînă pricepe orice fraier că îi trebuie telefon de 800 coco la supeofertă de 500 coco, exact z% va reveni sub formă de profit. Ştiu, dau vina pe consumerism. Fals. Consumerismul este o oarecare consecinţă. Cauza este declinul cuvîntului de onoare al sistemului financiar bancar care pur şi simplu mi-a promis mie că îmi dublează centima, eu habar nu am cum o va face şi sistemul crează sanchi oportunităţi în economie. Cine vrea să se bage la oportunităţi? Ăla care vrea să acumuleze centime ca la rîndul lui să le bage în sistem. În realitate sistemul roteşte monezile de la mine la tine cît mai repede pînă cînd ameţim amîndoi şi în final descoperim că am muncit ca să facem morcovi şi pui dar ne-am ales cu telefoane mobile de 500 coco. Nu este clar dacă le-am plătit dar de acest amănunt se ocupă exact sistemul financiar bancar.

Pînă aici pare ok dar sistemul financiar bancar ar dori ceva în plus. Să controleze sistemul economic cu totul. Perfect posibil. S-a şi petrecut. A funcţionat. Doar că acum eu am telefon de 500 coco, tu ai telefon de 500 coco, sistemul vrea banii înapoi şi noi îi dăm morcovi şi pui. Ar mai fi şi muie, dar n-are întotdeauna valoare de piaţă.

Cum se apără sistemul? Păi s-ar bucura dacă centima aia a mea i-ar rămîne lui. Eu nu vreau să i-o dau, ba mai mult, am pretenţia să îmi dea înapoi dublu. Sistemul financiar zice că sistemul bancar mi-o dă înapoi. Sistemul bancar zice că sistemul financiar mi-o dă înapoi. Adică sistemul financiar bancar o dă în diverse. În timpul ăsta oamenii fac în continuare morcovi şi pui şi totul este ok. Ăla care a făcut telefoanele mobile de 500 coco rămîne cu buza umflată pentru că ce face el pentru moment nu se mai caută, ba mai mult, el nu mai are ce da în schimb pentru morcovi şi pui.

Mai exact economia funcţionează în continuare, eu dacă făceam morcovi sau pui mănînc în continuare bine, dacă se supără alţii pe mine le dau telefonul de 500 coco să şi-l bage în cur, că se poate şi fără el. La schema asta s-ar putea să pierd centima băgată în sistem. Nu-i nimic, o să mă chinui să fac un morcov în plus la anul.

Ce face statul? Păi statul este principalul beneficiar al sistemului financiar bancar. Dacă impozitează prea tare morcovii şi puii atunci o suge cu interes pentru că eu mă vă obligat de către arivismul meu nativ să îi ţin ascunşi. Cît de bine pot. El trebuie să impoziteze telefoanele mobile de 500 coco, de acolo cîştigă. Bun. Uite aşa vine statul din urmă şi sanchi ajută sistemul economic dar în realitate ajută doar sistemul financiar bancar căruia îi dă cîteva tone de hîrtie şi cîteva cifre într-un calculator. În realitate îi împrumută din cuvîntul de onoare al statului, cam asta face. Păi astfel îi dă din cuvîntul meu de onoare pentru că statul sînt şi eu. La fel şi tu. Uite aşa pe cuvintele noastre de onoare că cică e bine şi o să fie şi mai bine. Escrocii din sistemul financiar bancar iau miliardele de la stat iar eu şi cu tine nu pierdem nimic că nici n-am văzut vreodată miliardele ăstea, ele există doar pe hărtie, dacă ar fi existat în realitate aveam pe stradă coşuri de gunoi din aur. Ce se gîndeşte sistemul financiar bancar? Ca să nu piardă mai mult, că deja îl dor fălcile de cîtă muie a încasat, ar dori să cumpere de la stat obligaţiuni, adică să plimbe statul banii în locul lui ca să îmi păstreze intactă centima aia, adică fărîma de încredere în sistem. Statul îl fute în gură pe sistem şi îl pune să bage banii în economie ca să continue povestea ca şi pînă acum.

Bun aşa. Deci tragem concluzia că statul este defapt instigatorul sistemului financiar bancar. Absolut corect. Fără controlul limbajului contabil şi al celui avocăţesc nu ar mai exista stat ci doar o adunătură. Statul încurajează existenţa limbajelor codificate din finanţe şi legislaţie pentru că prin ele controlează comunist, liberal sau socialist populaţia, adică eu te controlez pe tine şi tu pe mine. În concluzie economia nu are nici pe dracu, doar statul s-a proptit prea tare pe sistemul financiar bancar şi a călcat din greşeală pe un pui cînd vorbea la telefonul de 500 coco. A căzut niţel pe morcov, dar îi facem o chirurgie estetică şi e ca nou.

Bun aşa. Dar cine este statul? Păi statul sînt eu, eşti tu şi în plus statul este mai ales un grup de interese, bubulii, şmecherii, cercurile de masoni, extratereştri, conspiraţioniştii şi alte personaje din cărţile de doi lei, personaje care cică manipulează treburile încît să îmi fure mie şi ţie centimele. Nimic mai fals. Statul sîntem doar eu şi cu tine. Noi doi, indiferent de mijloace, vrem să îi facem la urechi pe vecini şi să avem noi morcovii mai mari şi puii mai cu pene. În acest caz sîntem dispuşi să lăsăm lucrurile pe mîna unor tipi pricepuţi astfel încît să ni se pară că o ducem mai bine decît vecinii. În traducere completă din cosmică în engleză dacă nu ar fi toată combinaţia iudeo masonică ruso americană franco germană bubulă britanică conspirativă petrolistă ălea ălea pe care o tot criticăm din lipsă de ocupaţie social democrată atunci noi am cultiva orez cu pălăriile pe cap şi toţi chinezii s-ar mîndri cu nivelul lor şi cu ecologia lor şi cu companiile lor şi cu cele mai multe frigidere, fotocelule şi biscuiţi la mia de locuitori. Poate şi indienii. Poate şi alţii. (Da. ştiu, bum-ul economic chinez. Poate pentru o sută de milioane. Restul de un miliard fac ce făceau şi cu o sută de ani în urmă.)

În concluzie nu este criză economică, este doar o criză financiar bancară despre care Nenea Cosmos vă spune că pînă în martie 2009 trece, că este doar o mică deplasare a axei Moscova Bruxelles Washington, că reprezintă o repolarizare a capitalurilor după un time out şi că problema devine dureroasă doar pentru cel care împrumutase bani mai mult decît îi trebuia ca să îşi facă moţ  la moţ avînd pretenţia să îl plătească la loc făcînd origami cu contul din bancă. Nu poţi să ai de toate sau dacă ai de toate nu le poţi avea permanent. Aici includ şi realitatea, şi visurile.

 

Europa, colţ cu Cantemir şi Mărăşeşti

Ghici cîte sectoare sînt în Europa?

Sper că nu sînteţi atît de proşti

Sper că nu sînteţi atît de proşti încît să vă cumpăraţi apartament de la unul ca ăsta. Odată că e plin de apartamente scumpe pe toate drumurile, doi că genul ăsta de oameni ţin preţurile sus aiurea, neadăugînd absolut niciun serviciu suplimentar clientului. O afacere care adaugă plusvaloare fără a adăuga nimic în plus produsului este tot o afacere, dar nu o oportunitate pentru consumatorul final. Concluzia este că nu trebuie să îi mai înjuraţi doar pe constructori, ăştia chiar trag pentru banii lor, în timp de dezvoltatorii iau grosul pentru idee şi risc, dar merită,  asta e jobul lor de dezvoltatori. Însă ca să îi mai hrăniţi şi pe speculanţii care cumpără en gros apartamente doar pentru că dezvoltatorului nu îi strică o pungă de bani la începerea investiţiei mi se pare absurd. Un tip de ăsta care cumpără multe apartamente la începutul investiţiei se substituie parţial băncii finanţatoare, dar la finalizarea investiţiei poate forţa preţurile mult mai sus decît preţul care ar exista pe piaţă ţinînd cont de jocul cerere + ofertă pe baza unei finanţări strict bancare, care, cu toată nesimţirea băncilor, are şi ea o limită. Ajungeţi ca pentru fiecare leu efectiv plătit pentru apartament să mai daţi un leu dezvoltatorului pentru teren, idee, proiect şi zîmbet, un sfert de leu intermediarului şi apoi toată suma încă o dată băncii care v-a dat propriul credit, pe post de dobîndă. Părerea mea. Genul ăsta de combinatori cresc preţul final cu circa 25%. Banii investiţi de un combinator la începutul investiţiei nu ţin seama de un grafic de finanţare crescător, sînt o sumă cheltuită integral la un moment x care un an şi ceva nu generează nici un fel de dobîndă. În mod normal aceşti bani în momentul recuperării investiţiei trebuie să genereze o dobîndă totală de circa 25% ca să acopere lipsa de dobîndă de peste un an, riscul şi profitul. La o investiţie imobiliară doar terenul, proiectul, autorizarea şi avansul către constructor sînt (în majoritatea cazurilor) bani cheltuiţi brusc la începerea construcţiei, restul vin treptat de la bancă, deci nu toţi banii băgaţi în casă sînt cheltuiţi la momentul iniţial. De multe ori proprietarul terenului este plătit în cotă parte din construcţie, dar terenul lui abia astfel capătă valoare, gol nu era decît o oportunitate, nu îl compar cu investitorul de ocazie. Banii vărsaţi de către un strateg de ăsta la începerea construcţiei devin un bolovan financiar pentru cumpărătorul final. Deasemenea, şi aici vroiam să ajung, dacă tot plătiţi ca nebunii dobînzi la bănci cîte 20 de ani şi aveţi bani de cheltuit, gîndiţi-vă cine vă face cu adevărat casa, pe al cui teren şi cu ce idei. Bani cu care să se facă toate acestea se găsesc dacă dezvoltatorul pare onorabil, în final bancile cîştigă de două ori, odată cu dobînzile din finanţarea proiectelor, doi cu dobînzile de la voi. Dacă vreţi voi să mai hrăniţi şi investitorii strategici speculanţii… Dar ce spun eu… Canadianul ăsta a investit 130 milioane din care 25 ale sale şi restul de la bănci. Se aşteaptă la un profit de minim 20%, adică 20% după ce plăteşte datoria băncii, evident cu dobîndă cu tot. Intermediar de bani de la bancă la dezvoltator. Asta ca să ştiţi că băncile dau bani aiurea oricui, oricum voi plătiţi dobînzile… Pe toate.

Cum o să îmi tunez eu Loganul

Ăştia de la întreprindere mi-au dat un Logan ca maşină de serviciu, caz în care Xsara mea a devenit maşină de weekend. Evident că Loganul e de ăla 1,6 16 valve, că altfel nici nu mă urcam în el. Totuşi, deoarece mă consider mai deştept şi mai valoros decăt un cap de cretă din Poliţie, fie ea rurală, orăşenească sau de care o mai fi, adăugînd că eu sînt contribuabilul, deci merit mai mult decăt un atîrnache care se dă pe roţi pe banii mei, am hotărît să îmi tunez Loganul la maxim, nu de alta dar merit.

Iată referatul meu pe care îl voi depune mîine la întreprindere, şi dacă bogătanii nu o să îmi aprobe referatul n-au decît să îmi cumpere un X6, că mai jos nu mă cobor.

Domnule Director

Subsemnatul Nenea Cosmos, angajat la dumneavoastră la uzină în funcţia de băgător de seamă, şef, arici pogonici şi alte rahaturi manageriale, vă rog respectuos prin prezenta să aprobaţi în regim de urgenţă un buget de circa 80 000 EURO fără TVA pentru tunarea Loganului chel pe care din lipsă de respect mi l-aţi pus la dispoziţie.

Menţionez că bugetul respectiv se va deconta din profitul net al întreprinderii, asta ca să nu vă aud că nu găsiţi resursele necesare, oricum daţi impozite la stat ca să îşi cumpere maşini toţi sectoriştii.

Mai menţionez că această tunare este absolut necesară întrucît stima şi respectul pe care se presupune că le impun atunci cînd reprezint întreprinderea dumneavoastră în relaţiile cu terţii trebuie refăcută urgent, ţinînd seama că în aceste momente cu Loganul din dotare nu mai valorez nici cît un biciclist udat de ploaie, alergat de maidanezi şi călcat de vreo căruţă.

Listă:

Suport pahar cafea – 3 200 EURO
Suport telefon mobil – 2 800 EURO
GPS – ăsta e ieftin, îmi cumpăr singur
Poză cu patronul, ramă aur, format A4 – 12 000 EURO
Manometru roţi cu legătură prin satelit – 6 500 EURO
Oglindă unghi mort, inclusiv parastasul – 4 500 EURO
Huse piele pulă maimuţoi scaune faţă spate – 21 300 EURO
Sistem răcire scaune – 12 700 EURO
Vestă reflectorizantă Armani – 5 200 EURO
Total – 68 200 EURO

Aştept cu interes şi propunerile dumneavoastră suplimentare, cristalele Svarovschi pe numerele de înmatriculare fiind un început promiţător.

 

Vă mulţumesc respectuos

Nenea Cosmos

Domnului Director al întreprinderii cu capital privat care plăteşte ca proasta impozite la stat în loc să îmi dea mie salariu triplu şi măcar un X6 ca maşină de serviciu

Cum să nu faci bani din blogging

E plin pe net cu articole despre metodele prin care se pot face bani din blogging. Oricum, ca în orice domeniu, este vorba despre profesionism, deci nu este accesibil oricui. Mi se pare deja banal să vorbeşti despre bani din blogging, de parcă bloggingul nu este nimic altceva decît o metodă de făcut bani. Cred că este foarte important să facem o listă cu metodele prin care nu se fac bani din blogging.

Ba chiar mă gîndesc să întocmesc un manual (acum că am şi eu un an de blogging, normal, fac manuale, nu?) despre cum să faci şi să dregi pe blog ca să fii sigur că nu ies bani din chestia asta. Mă bazez şi pe ajutorul vostru, evident. Că doar sînteţi o grămădă care nu faceţi bani din blogging, deci o fi vreo chestie…

1) Nu băga adsense pe blog. În primul rînd este extrem de complicat, îţi trebuie cont în bancă, trebuie să declari veniturile la administraţia financiară. Avantaje: Nu îţi mai pasă cum îţi indexează google paginile, nu te mai cenzurezi despre pornache, te doare la bască.

2) Nu face rating mare din poze cu pietoni în traversare, becuri şi porumbei ca nu cumva să te caute vreo firmă cu bannerele ălea pe care dacă le pui pe blog nu ţi se mai vede blogul. Avantaje: scrii cînd vrei, deci cînd ai chef şi crezi că îţi place, nu trebuie să îţi freci creierul să povesteşti nonstop despre gîndăcei şi fotomodele pentru ca să strîngi jdemii de clickuri.

3) Evită să devii vreun VIP. Dacă totuşi ajungi în halul ăsta atunci evită să accepţi să faci reclamă la ceva, rişti să ţi se ceară să pui şi pe blog vreo trăznaie. Pe urmă ajungi ca Ştefan Bănică. Eu cănd mă găndesc la el ajung la detergenţi. Tu vezi să nu faci reclamă de agrafe şi pioneze (piuneze conform unor dicţionare).

4) Fă gratuit reclamă la orice îţi place. În felul ăsta nu poţi fi acuzat că susţii o anumită companie de telefonie mobilă, ba mai mult, nu vei cîştiga nici măcar un bip şi în plus nu vei fi obligat să scrii un articol plin de laude despre un căcat de telefon.

5) Rupe orice legătură dintre venituri şi blog. Avantaj: eşti liber. Bonus: s-ar putea să înveţi şi o meserie…

Pompierii în acţiune

Luni de dimineaţă, la începutul săptămînii, după cum s-a dat şi prin presă, a avut loc un mare eveniment. Nişte stîlpi s-au cam prăbuşit undeva pe Brezoianu sub greutatea cablurilor de net, tv, şi naiba mai ştie ce. Primăria a lua decizia de a debloca traficul şi astfel toate cablurile au fost tăiate la grămadă, adică toate firmele din zonă au dat stop la activităţile online iar cabliştii au intrat direct în cel mai negru coşmar al lor, ăla prin care repararea reţelei nu se mai poate face pentru că nici dracu nu mai ştie ce s-a montat şi de unde cu ani în urmă de către angajaţi care nici nu mai lucrează în firmă. Da, şi astăzi mai găseşti cîte un cablist prin zonă studiind cu mare atenţie cîte o cutie cu legături. Da, mai puţin zona cu stîlpii deja căzuţi, tăiaţi şi evacuaţi, în rest cablurile atîrnă la fel de multe şi stîlpii tot amărîţi se chinuie să le ţină.

Absolut penibil este că primăria, aia care ne tot povesteşte despre spălarea trotuarelor, nu a fost capabilă de luni pînă vineri să ia de pe stradă toate cablurile ălea prăbuşite. Băgaţi mîine un photowalking pe acolo dacă nu mă credeţi, dar vedeţi că dacă veniţi dinspe Dîmboviţă o să vă împidicaţi prin nişte gropi la agenţia CFR. Amenajează ăştia pe dracu pe acolo de astă vară… Sper deasemenea să nu se împiedice vreo babă prin cablurile ălea căzute dincoace de bulevard, că de aspect nici nu mai aduc vorba.

Să revenim la pompieri. Tot respectul pentru muncile ăstea ale lor, sper că şi la noi pompierii devin angajaţi profesionişti respectabili şi este bine că nu se mai bagă în lupta cu problemele tot felul de recruţi speriaţi care mai rău strică decît sting.

Hai totuşi să vedem cu funcţionează trupa de descarcerare la tăiat cabluri de net. Vă rog să observaţi că cel mai malac stă cu mîinile în cap lîngă generator iar cel mai mic abia ajunge să taie cablurile cu scula de descarcerare. Diviziunea muncii, da?

Cum să dai cu advertisingul în fasole

Simplu. Faci o etichetă pentru balsam de rufe. Pe ea scrii că este superparfumat, mai scrii că este o fantezie imaculată şi că este pentru o armonie magică. Eticheta este albă şi are un iepuraş. Dacă cumpăr aşa ceva mi se pare că dezvirginez un pluton de fecioare neprihănite. Bănuiesc că gospodinele nu dorm noaptea dacă nu au dat cu chestia asta pe cearceafuri. Ăsta e manelism ridicat la rang de meserie. Asta ca să nu existe confunzii, să ştie lumea unde sînt cei mai mari cocalari şi cele mai obosite piţipoance. În advertisingul de doi bani. Aţi targhetat pe dracu. Eject.

Large Hadron Collider e doar încă o mică frecţie pe drumul cel lung

Băi fraierilor. Mai mult decît o gaură neagră ce se poate întîmpla? O gaură maro? Terminaţi cu tîmpeniile.

Fără a fi nevoie să demonstrez ceva, vă garantez că orice experiment de acest gen este binevenit. Încă vă mai chinuiţi să credeţi că legea lui Newton guvernează mecanic cosmosul şi că fizica cuantică e greu de înţeles. Păi e greu de înţeles tocmai pentru că tot ce s-a stabilit pînă acum pe Pămînt este o mare listă de cazuri particulare. Principala aplicaţie a unui experiment de acest gen este să mai adauge cîte ceva pe listă. Marea ecuaţie generală nu este accesibilă omului actual pentru că gîndirea lui este limitată în patru dimensiuni. Orice încercare de extrapolare a sistemului de referinţă actual (trei axe plus timpul) fără a se încerca şi dimensiunea pulsatorie în care vibrează aceste patru dimensiuni nu este posibilă. Fără experimentul ăsta pur şi simplu omenirea se opreşte în epoca cuptorului cu microunde şi a telefoniei mobile, adică este jenant. Lăsaţi experimentele să aibă loc!

Hai să vă explic. Pe firul ăla de telefon fix pot vorbi deodată cei doi gagii care se găsesc la capete. Vorbele unuia umblă pe o frecvenţă în acelaşi timp în care vorbele celuilalt umbă pe altă frecvenţă. În acelaşi timp. Pe urmă s-a mai inventat şi ADSL adică aleargă prin firul ăla 5 filme deodată de pe DC++ spre calculatorul vostru. Frecvenţe diferite folosite simultan. În acelaşi timp. În acelaşi timp cad şi două mere din copac. În acelaşi timp. Dar cică la viteza luminii timpul se mişcă şi el altfel. Aici se termină toată cultura tehnică a umanităţii. Stop. Tot ce este în jur sînt aplicaţii ale unor experimente reuşite.

Omenirea ştie să facă multe de tot în acelaşi timp. Chiar dacă timpul ar varia altfel, aşa cum zice nea Einstein, toate ăstea s-ar întîmpla faţă de un anumit sistem de referinţă. Ăla ar fi fix. Este fix. Noi îl considerăm fix. Toate se întîmplă - să zicem - faţă de intersecţia meridianului Greenwich cu ecuatorul. Toate galaxiile le putem măsura în funcţie de fundurile noastre mari. La fel putem număra oule din cuibar şi electronii din atom. Toate faţă de un sistem de referinţă fix. Fix în mintea noastră.

Sistemul ăla de referinţă însă ne reduce opţiunile. Pricepem doar lucrurile care au masă. Pe care *putem să punem mîna*. Lucrurile care *se văd*. Orice ecuaţie de unificare a lucrurilor ştiute pînă în prezent are însă nişte necunoscute. Acţionează mereu ceva *prea uşor* ca să pricepem noi ce. De aici se pleacă în science-fiction. Dacă învăţăm să stricăm masa şi să o recreem la loc devenim dibaci. Ca să atingem nivelul ăsta de dibăcie trebuie să transformăm masa în altceva şi apoi să facem şi transformarea inversă. Despre asta este experimentul. Care gaură neagră? Aia absoarbe masă, nu o strică. Gravitaţia e un caz particular al infinitului.

În toată schema în care avem trei dimensiuni geometrice şi un timp pe care credem că ştim să îl vedem şi altfel decît linear se încearcă introducerea celei de a cincea dimensiuni. Avem masa ca pe o constantă dar se pare nu e chiar aşa. Ba chiar ar fi în avantajul nostru dacă nu ar fi aşa. Masa se tranformă în nişte vibraţii care se transformă înapoi în masă. Un generator de vibraţii face un pachet de vibraţii care se pot apoi transforma în masă. Putem crea orice ca vibraţie şi apoi să îi generăm formă concretă. Star Trek 100%. Voi cum credeţi că ne-a făcut Dumnezeu în şapte zile? Cu dalta şi ciocanul?

Să vă teleportaţi bine!

 

Concurs de înjurat multinaţionale, azi etapa pe judeţ

Cîtă muie, cît sloboz, cîte înjurături nu şi-au luat pe bloguri (şi nu numai) o grămadă de  multinaţionale, bănci şi posturi tv dar nu prea s-au avîntat să reacţioneze pentru că orice fel de feedback şi orice fel de reclamă negativă este binevenită cît timp ăia de prin întreprinderile cele mari mai şi gîndesc. Pentru cei care n-au încă curaj să zică de gîţi şi morţi la alde Coca Cola, Nokia, Vodafone, Orange sau Renault le recomandăm călduros să înceapă de jos, de la locale.

Uite că vă recomand eu o firmă care se cacă în sus pentru că li s-a pomenit uzina lor de termopane într-un blog, şi nu de bine, evident, pişa-m-aş pe plasa lor de ţînţari, cînd dracu o să înveţe şi ăştia cu termopanele că se cîştigă dacă ai acces la sticlă ieftină, nu vînzînd accesorii scumpe. Mă rog, atitudine de garajist, nu de industriaş.

http://deceblog.net/2008/09/hai-sa-tremuram.html/ pentru că pro door.

brrrr…