Deci (aşa se începe o discuţie, cu deci) săptămîna asta am fost stresat. Cu capu’. Aşa de stresat am fost că în drum spre serviciu cît mai ales la întoarcere acasă am ascultat la radioul maşinii doar muzică clasică. Ca primă observaţie mie mi se pare că conduc mai puţin agresiv deşi cred că e fals, tot atît timp îmi ia ca să parcurg traseul. Ajung şi la politică, aveţi răbdare…
Asta cu muzica clasică la un semidoct e gravă, că ascult şi habar n-am ce ascult. De exemplu ştiam eu ceva despre nişte Anotimpuri ale lui Verdi (patru la număr) dar cică are şi Haydn un album scos pe chestia asta. Ăştia care au compus bucăţi clasice sînt praf. Pînă şi Guţă cu Salam au grijă să scoată hiturile cu nume diferite, unul o scoate pe aia cu Fratele meu e barosan şi celălalt pe aia cu Fratele tău e barosan. Ca să fie clară diferenţa. Nu. Ăştia cu clasica trebuie să te ameţească. În primul rînd că la ăştia e cu Opus. Opus X. Nu înţeleg ce e ăla Opus nici să mă pici. Stau aşa şi ascult Opus 40 şi mă gîndesc cum dracu o fi în Opus 39 sau 41. A doua escrocherie e aia că cică asculţi simfonia în Re Minor. Aşa, şi? Eu sînt şi semidoct şi afon, nici nu ştiu care e diferenţa între Re şi La şi ăştia se pierd în amănunte. A treia mare bălărie e că cică contează cine interpretează. Cum dracu să conteze, că nu cîntă nimeni din gură. Dacă ar cînta din gură era clar, unul e Dolănescu şi altul Sinulescu. Aşa pierdem timpul. Plus că cică a dirijat cutare. Păi n-a dirijat bre după partitură? Sună ca şi cum ar fi mînărit ce a scris compozitorul.
Cea mai tare fază e alta. Aveţi naibii răbdare, că ajung şi la politică. Deci fiţi atenţi. Ascultam eu o piesă aşa gigea, mă credeam un burghez înstărit prin pădure care o fute pe una belea, toată numai voaluri şi cu ţîţe mari, că hop se opreşte piesa şi se aude un cretin: - Desigur că aţi recunoscut Concertul pentru două oboaie şi orchestră al lui Vivaldi în interpretarea filarmonicii din Cutare loc, la baghetă cu maestru Gogu… De unde dracu mă să recunosc eu ca ţărănoi ce sînt cît avea la pantof ăla care a dirijat toată adunarea aia? Şi care naiba sînt oboaiele, că se auzeau tot felul de sunete în difuzoarele Loganului? Părerea mea e că ăştia care se pricep la muzici de ăstea clasice se cam dau mari. Ştiu ei de opuşi, de bemoli, de ălea ălea şi pe toţi ţambalagiii şi suflătorii din branşă, dar în rest sînt praf. Cum susţin afirmaţia asta? Păi simplu, dacă îi pun pe toţi tipii de la toate filarmonicile să cînte o bucată anume, fraierii ăştia nu pot să recunoască cine cîntă, cel mult ce cîntă. Adică se dau deştepţi la radio cu coperta albumului în faţă. Nişte fiţoşi. Auzi: - Desigur recunoaşteţi… în interpretarea… Marş mă!
O mică observaţie. Nu e nicio mare diferenţă între un BMW şi Loganul pe care mi l-a dat mogulul meu să mă plimb. Unul lîngă altul la semafor. Au cîte patru roţi, se deplasează încet şi rectiliniu iar eu stau în Logan ca în tractor. Plus că eu ascultam o bucată de asta clasică şi brusc m-am ridicat într-un balon deasupra oraşului şi am plutit spre casă pe autostrada suspendată a lui Oprescu (care nu e o utopie, numai să nu facă lucrarea cu chinezii). I-am făcut cu mîna ăluia cu BMW-ul. Pa. Se uita la mine ca la un cretin. Ce să ştie el de Studiul 18 Opus 25 de Chopin, eee?
Stai aşa că acuşica o dau pe politică. Cum stăteam eu la semafoare bagă ăştia o bucată care cică era muzică de cameră. Adevărul e că m-am prins repede că era de cameră, erau numai vreo trei patru instrumente, încăpeau toţi într-o garsonieră. Am zis mersi că nu au inventat ăştia şi muzica de două camere, de trei camere şamd, că mă ameţeau complet. Clar. Pe vremurile cînd trăiau compozitorii ăştia care au inventat muzica clasică nu exista radio, nu exista internet. Ori îţi cînta careva live, ori zăceai în linişte. Mă rog, şi în beznă, că n-aveau electricitate. Nişte înapoiaţi. Deci muzica clasică e pentru înapoiaţi.
Acum e clar că un împărat avea bani de ditamai filarmonica şi avea şi ditamai hambarul de palat, avea unde să îi pună pe ăia să cînte. Unul mai amărît, deh, burghez scăpătat, unul care n-avea intrare la palatul împăratului sau era plecat la casa de la ţară ce să facă şi el seara cînd se plictisea? Ce? N-avea mă internet, nu pricepeţi? Aducea şi el patru lăutari burghezi şi îi băga la el în cameră, să îi cînte de nani nani. Normal că trebuia compusă şi muzica asta de cameră, ceva să sune bine doar din cîteva instrumente. Nu, nu se inventase nici rockul, nimic. Nu mai insistaţi. Erau vai mama lor burghejii ăia. Pînă şi un ţăran cu stare îşi putea lua cu o damingeană de vin şi cinci gologani ce taraf vroia el şi mai şi umbla prin tot satul cu ăia după el, să dea muzică în localitate, să fie DJ. Mda.
Cei mai amărîţi dintre burghezi n-aveau bani nici de muzica de cameră. Ăştia ori aveau pian, dar degeaba că şi-a bătut joc Chopin de ei, şi să fi vrut să îşi cînte singuri că tot nu puteau, ori vreo vioară, dar şi aici s-a găsit un Paganini să compună ceva de nerepetat.
Aş mai adăuga că cei mai săraci dintre săraci, săraci dar cu coada pe sus, mă-nţelegi, ca să se audă şi de la ei din odaie ceva gălăgie, mă-nţelegi, să nu creadă vecinii că sînt chiar aşa de praf, mă-nţelegi, luau o slujnică mai isteaţă şi nerăguşită şi o puneau să cînte lieduri. E, la asta cu liedurile eu m-am oprit, că îmi venea sîngele în cap, ori eu ascultam muzică clasică ca să mă liniştesc, mă-nţelegi.
Şi deodată începe la radio să dea speechul lui nea ministrul dă cultură. Ăla micu’ de e ministru dă cultură îl tot mozolea pe unul (nu ştiu cine) la zambilă, că ce chestie că există ăla, că ce lucru minunat e că a scris ăla o bazaconie cultă despre sau pentru Festivalul George Enescu, se întindea ăla micu’ cu linguşeala ca mucii de aurolac între două semafoare, ce să mai, m-a scîrbit. Şi mi-am adus aminte de politică. Brusc. Mi s-a spart balonul şi am aterizat exact lîngă ăla cu BMW-ul. Eu tot în Logan. Ca-n tractor. 1,6 cu 16 valve, asta ca să nu credeţi că sînt cel mai prost dintre ţăranii cu Logan. Plec primul de la semafor dacă am unde…
Acum că a venit vorba de politică… Deşi nu am căutat să aflu amănunte, înţeleg că Băsedintele susţine prin anumite mijloace prezidenţiale şi pe baza unor cercetări excepţionale cum că să se legalizeze şi consumul dă droguri, şi curvili. Eu acum ştiu că ăsta chel cu ochii vriaşte caută voturi şi-n canal, dar să nu insiste prea tare în prag de alegeri, că îşi ia mumu.
Să emitem acum părerea cosmică a subsemnatului. Părere care nu se doreşte comună cu contextul politic al piratului.
Case de toleranţă DA. Că uite, am un prieten, munceşte toată ziua, seara tărziu pleacă de la muncă transpirat şi iritat, cum naiba să agaţe şi ăsta ceva cînd pe ştrase bîntuie bugetarii de la 15:30? Se duce şi el la bordel, pîrîie o motoretă, se descarcă ca tot omul. Trebuie şi bordeluri pentru femei, că unele sînt dudui drăgălaşe la suflet şi curăţele, dar urîte cu spume. De ce să se lase futute doar de şoferi de basculantă beţi de peste 55 de ani cînd pot şi ele să se mozolească cu unul mai fraged şi care mai nimereşte gaura şi singur? Bordeluri trebuie. DA. Şi toţi ăia care sar că nu trebuie sînt nişte cutare şi cutare. Iar violatorii şi violatoarele devin doar nişte perverşi sexuali cărora le place să ia la japcă, nu nişte nefericiţi needucaţi proşti zombi care n-au ce fute. Deci mai puţini. Măcar teoretic.
Droguri NU. Ţigările, cafeaua, alcoolul şi ceaiul de sunătoare sînt suficiente. Niciun fel de alt drog, greu sau uşor. Părerea mea. Viaţa e grea şi e urît să chiuleşti din viaţă pe bază de drog. Nu mă, nici iarba. Că nu vreau eu. Aveam treabă cu un imbecil şi ăla rîdea ca un cretin în telefon.
Cam atît pe ziua de azi.
