NENEA COSMOS ARE ŞI EL BLOG

Să o luăm cu începutul. Subiectele. Pe lîngă basme şi motorete s-a nimerit şi cîte ceva din Nichita. Ăsta e greu de înţeles încă de la copertă, dar presupunem că o parte dintre întrebările care îl aveau în vedere erau ălea de nota zece, deci se acceptă.

Să continuăm cu organizarea. Eu plătesc

(more…)

http://agendaluiliviu.hi5.com

Serviciile secrete există. Ele acţionează cu străşnicie pentru nimicirea duşmanului de clasă. De clasa a X-a sau a XI-a, după caz. Sub deviza *Cine mişcă nu mai mişcă. Cine mişcă, mişcă mort!* patria noastră străbună este străjuită 24/24 de către paznici. Paznicii din şcoli sînt probabil cei mai buni dintre toţi, nu ca ăia ai mei de pe şantier, care notează toţi în vreo trei caiete aceeaşi basculantă sau nu o notează niciunul. Paznicii de şcoli sînt paznicii care au grijă de viitorul patriei. Cum au ei grijă de viitorul patriei? Păi au grijă ca viitorul patriei să nu

(more…)

Acu’ aflai şi eu că Videanu nu ştie să scrie corect. Cică a băgat o liniuţă în plus, cică “PD-L, prin V.Blaga, v-a câştiga PMB!”. Deşi vă aşteptaţi să aduc aminte şi de ultima ispravă a junioarei lui Băsescu în care *Boc editează perfect cîteva fraze* (na c-am făcut-o!) eu o să mă refer la numele mic al lui Videanu. Adriean. Şi dacă îmi aduc aminte şi cum îl cheamă pe Vanghelie, adică Marean, nu pot trage decît o singură concluzie, că unii sînt analfabeţi cu acte. Asta e viaţa. Dacă a fost analfabet ăla de le-a scris certificatele de naştere, ce mai contează ce credem noi, e totul trecut în cartea de identitate. Şi dacă în ceea ce îi priveşte pe Marean şi pe Adriean putem da vina pe trecutul sinistru, la duduia asta mică a băsedintelui problemele de exprimare sînt cu atît mai grave cu cît nici nu a demonstrat că ar fi capabilă de ceva de una singură, precum Adriean şi Marean, pe care măcar i-a dus mintea la făcut gologani. Ptiu, că tot la asta mică a lui Băsescu am ajuns! Nenea Băsescu, dă-o bre jos de pe calul ăla alb că atunci cînd o aud nici nu o să îţi vină a crede la cine mă duce gîndul. Tocmai la primele interviuri cu Cataramă. Ce vremuri, speram să le uit… A, şi apropo de uitare, să nu îl uit pe minunatul Tăriceanu, cel ce n-a auzit de *pe care* nici să-l pici cu ceară. Şi începuse omul în tinereţe şi o carieră universitară…

Gherţoi cu toţii, dar la tupeu staţi bine…

O fostă elevă a unui liceu intră într-o clasă, bagă o dezbrăcare pe catedră, filmul făcut cu telefoanele mobile ajunge pe net, poporul român explodează pentru că presa apasă pe detonator, conducerea şcolii doreşte să îi pedepsească pe toţi, inclusiv pe juniorii care au asistat şi au filmat evenimentul.

Pumni în guri, dezbrăcări, frecţii pe sub bănci, asalturi la catedre şi la profesori, palme peste ceafă elevilor, chestii. Cu excepţia faptului că mănîncă o pîine şi ştiriştii patriei eu unul nu văd unde este problema de se ajunge să aflu eu ce au făcut unii pe la şcoală. Să fiu eu sănătos cîte tîmpenii am făcut în liceu, şi de-ar fi le-aş face pe toate din nou, ba chiar mai multe. Dar cînd un profesor ridica o sprînceană îngheţam. ÎNGHEŢAM. Să fiu eu sănătos de cîte ori mi-am luat palme după ceafă la şcoală de la o grămadă de profesori, şi toate erau meritate, niciodată nu am luat capace pentru că aveam ciorăpeii de altă culoare, ci pentru alte fapte ce meritau a fi răsplătite. Ce văd astăzi că îi deranjează pe profesori, pe opinia publică (aka mass media care cică ştie ea…) şi pe părinţi este o mare VRĂJEALĂ.

Profesorii ştiu să se impună în faţa elevilor, da? Dacă nu plecăm de la ipoteza asta atunci îi pedepsim pe toţi kinderii pentru toate tîmpeniile pe care le fac cu exmatriculări, scăderi de note la purtare (n-am înţeles niciodată cine puii mei e sistemul educaţional de ştie el să dea note la purtare) şi avertismente penibile. Toate aceste sisteme de penalizare nu fac decît să ascundă incapacitatea profesorilor de a se impune de la poarta şcolii pînă în faţa catedrei. Un puşti s-a îmbătat pînă a vomat în catalog, îi scădem nota la purtare, îl exmatriculăm, las’ că-i arătăm noi lui ce e aia şcoală! Obosiţilor! Acel puşti nu a avut nici un motiv să respecte şcoala. Pentru că nici şcoala nu îl respectă, pentru că atunci cînd respecţi pe cineva nu îl ameninţi cu scăderea notei la purtare, ori sistemul educaţional românesc asta face. Le rupe profesorilor toate mîinile, toate instrumentele, îi lasă dezarmaţi în faţa clasei. Doar cu un pix şi posibilitatea de a da o notă mică la purtare. Penibil. Plus că în acel moment sar de cur în sus şi părinţii îngeraşilor cum că plodul lor este Bambi însuşi, imposibil să aibă Bambi notă mică la purtare.

Nenea Cosmos recomandă utilizarea în şcoli a bătăii, a urletelor, a psihozei. Nenea Cosmos recomandă profesorilor care nu ştiu să îşi facă elevii din vorbe să îi facă din palme. În plus Nenea Cosmos ŞTIE că există elevi care DOAR de frică pricep pentru că acasă părinţii au fost INCAPABILI să genereze vreun procent oarecare din cei şapte ani de acasă. Nenea Cosmos recomandă interzicerea accesului părinţilor în şcoli, că doar de aia există carnete de note, să citească acasă ce au făcut pitpalacii la geografie sau la franceză. Nenea Cosmos recomandă desfiinţarea notelor la purtare (materie la care Nenea Cosmos a avut 10 pe linie şi tot nu înţelege la ce i-a folosit). Pentru că  o colaborare între şcoală şi părinţi se face la două capete, la şcoală şi acasă, nu împreună pe lîngă cancelarie, contestînd hotărîrile profesorilor asupra a ce scrie în catalog. Deasemenea Nenea Cosmos recomandă încuierea directorilor la ei în birou, ca să nu mai aibă părinţii impresia că un director ştie sau poate să gestioneze ce se întîmplă cu fiecare elev în parte, cu boboceii lor mici şi drăgălaşi, pentru că un director NU poate să facă asta, e şi el doar un om, nu Cezar (şi nici ăla n-a fost perfect). Nenea Cosmos mai recomandă anularea orelor de dirigenţie despre care Nenea Cosmos consideră că nu folosesc la absolut nimic, doar cheltuirea timpului elevilor şi a banilor poporului. Nenea Cosmos recomandă ca un elev care are o neclaritate asupra vieţii să se adreseze unui consultant specializat, un consilier, spuneţi-i cum vreţi. Deasemenea Nenea Cosmos recomandă elevilor să se obişnuiască de mici cu eventualele nedreptăţi pentru că viaţa este nedreaptă cap coadă. Ca să înţelegeţi cine este Nenea Cosmos şi de ce îşi dă el cu părerea atunci aflaţi că toţi ăştia din învăţămînt sînteţi slugile lui, angajaţi pe banii lui Nenea Cosmos care plăteşte taxe şi impozite şi voi faceţi bîlci de banii ăia. Iar clasa unde se întîmplă filmări indecente, lapte gros, prostii fără număr este un spaţiu public pus la dispoziţie elevilor de către Nenea Cosmos care plăteşte taxe şi impozite, deci nu e treaba voastră dacă s-a dezbrăcat Marghioala pe catedră sau se face sex oral în penultima bancă. Sînteţi capabili voi ăştia din învăţămînt să oferiţi alternative elevilor într-un spaţiu public pus la dispoziţie elevilor de către Nenea Cosmos? Dacă nu puteţi  atunci mucles, nu vă mai daţi apărătorii valorilor pentru că se pare că nu le cunoaşteţi îndeajuns.

Şi cea mai mare capcană în care a intrat sistemul educaţional este accesul în treptele superioare de învăţămînt pe bază de note anterioare. Toată lumea visează că are copii de nota zece pe linie, numai Nadii la bîrnă, nu tu o căzătură, nu tu o dezechilibrare. Tîmpiţilor! Unde este talentul fiecăruia? Unde este viitorul fiecăruia? În note? Aveţi cu toţii copii dar nu gîndiţi o secundă. Îi vreţi perfecţi. Acei copii nu există. Şcoala este locul unde copiii se chinuie cu trei sferturi dintre materii, tocmai ca să descopere singuri ce le place. În mod normal un copil normal într-o şcoală normală ar fi corijent la trei sferturi dintre materii. Într-o lume normală. Şi acolo profesorii le dau copiilor un 5, un 6, să fie, au fost copiii la ore, poate au încercat… Şi aşa şi trebuie, că doar nu se naşte cîte un Iorga pe fiecare scară de bloc. Trebuie examene de admitere organizate de fiecare formă de învăţămînt în parte, nu rahat unic, pentru că elevii patriei nu sînt la fel, fraierilor. Şi atunci nu le mai pasă nici părinţilor aşa de mult ce note a luat gîndăcelul la istorie, dacă lui îi place fotbalul.

Aţi întors de dragul reformelor învăţămîntul cu curul în sus şi v-aţi complăcut în stările ăstea penibile de frică să nu pierdeţi vreun avantaj oarecare. Păi un şef de catedră, un director de şcoală, un inspector şcolar tocmai asta trebuie să facă, să zică NU sau DA acolo unde este NU sau DA. V-au făcut partidele directori şi inspectori? Vreau miniştri bătuţi la negocieri, vreau preşedinţi de partide bătuţi la congrese, pentru că de aia aţi ajuns mari scule în învăţămînt, să faceţi. Voi doar o dregeţi.

Meditaţiile au produs anul trecut circa 200 milioane euro ca cifră de afaceri totală pentru profesorii care dau meditaţii, conform unui studiu coclit comandat de nişte cocliţi. Pe de altă parte, tot din informaţii strînse prin google în 2007, profesorii ar fi primit circa 800 milioane euro salarii impozabile, asta calculînd-o cu regula de trei simplă din cifrele de aici. Este evident că banii din meditaţii nu au ajuns egal la toţi profesorii, dar dacă guvernul face socoteli despre economia neagră de sub catedră cît timp este vorba de circa un sfert din ceea ce poate el să dea, înseamnă că că că retarzii ce ne conduc sînt din ce în ce mai autişti.

1) Orice ban care circulă în economia neagră şi nu iese din ţară ajunge pînă la urmă în economia albă şi intră în circulaţie producînd plusvaloare şi taxe mai multe decît orice capital străin retras sau orice profit care iese peste graniţe, chestiune unde guvernarea este praf, dovadă fiind cît de atractivă e situaţia bursieră la momentul actual, în care cea mai pizdoasă economie în creştere din Europa 2007 se ascunde după mucii din bursa americană din 2008.

2) 5 milioane fumători x 1 pachet pe zi x 1,5 EUR x 365 zile x 0,1 o suplimentare oarecare de taxă de şmecher (aciză) = peste 250 milioane EUR, asta ca să nu se mai plîngă guvernul că numai profesorii fac bani, şi guvernul se pricepe.

3) Faptul că se fac asemena socoteli înseamnă ori că cineva pipăie pe fundul sacului după ultimile boabe, ori că altcineva urmează să joace o mică cacialma la masa viitoarelor negocieri cu sindicatele din învăţămînt.

4) Părinţii au voie să facă ce vor cu banii lor referitor la copii, mai ales cînd guvernul a “obosit” sistematic. Fără să dea socoteală nimănui. Şi acei bani, indiferent unde ajung, nu reprezintă o problemă a guvernului, indiferent dacă sînt şpagă la spital, meditaţii, cursuri de schi pe apă sau masaje de relaxare.

Părerea lui Nenea Cosmos: Orice ban provenit de oriunde şi investit în cunoaştere adică în tabla înmulţirii, gramatică, pictură şi ce o mai fi subiect de meditaţii, este cel mai bine investit ban din România. PUNCT.

Cu A mare. Cartea de căpătîi. Acolo este/era o propoziţie care zice că, citez: Ana are mere.

Propun ca să se schimbe cu propoziţia: Diversitatea este bună.

Asta ca să priceapă de mici toţi copilaşii. De ce m-a apucat? De aia.

Eu împlinisem deja 18 ani. Poarte chiar puţin mai mult. Eu am făcut revoluţia. M-am coit pe stradă sau în faţa televizorului, poate cînd nu trebuia în faţa televizorului, poate mai aiurea pe stradă. Eu am fost în primul rînd mereu, doar că am ajuns cu cîteva ore mai tîrziu. Eu am fost peste tot, norocul meu că nu m-au lăsat să ajung la Universitate, la televiziune, la radio. Am fost atunci la Sala Palatului dar au început să tragă şi m-am cărat, am mai fost prin Sălăjan, la Lizeanu, la Big Berceni. M-au arestat pensionarii pe Brîncoveanu, m-au alergat ţiganii la Sebastian, am oprit basculante noaptea în Tei şi nu vedeam mereu decît trasoarele de la Universitate din noaptea de 21, aşa cum le-am zărit pitit dinspre Unirii. Am ajuns mereu prea tîrziu şi bine am făcut. Se amestecă în mintea mea scenele dinainte de 21 cu cele de după. E varză. Cred că eu sînt teroriştii.

Tu te năşteai. Erai în pizda mă-tii. Acum eşti mare. Ai voie să votezi dar n-ai pe cine. Ai voie să îţi cumperi ce vrei tu dar n-ai cu ce. Ai voie să înveţi ce vrei tu dar nu mai ai chef. Ai voie să te plimbi pe oriunde dar nu ai cînd, te duci şi la şcoală şi la muncă şi le faci pe ambele prost. Ai voie să visezi orice dar tu nici nu ştii să visezi. Eşti un retard şi eu sînt de vină. Am umblat aiurea pe străzi ca să nu se aleagă nimic de tine. Peste juma’ de an eu o să îmi aduc aminte cum m-am ferit de mineri şi pe tine deja o să te doboare creditele.

La mulţi ani! Să creşti mare! Iartă-mă că nici nu ştii ce vrei! Iartă-mă că nu poţi!

Îmi pare rău, nu cred în tine… mi-ai moştenit prostia. Pe toată.

În acest blog NU veţi găsi link către marea labă din sala de clasă.

În acest blog NU veţi găsi link către filmul în care Irinel dă o muie lui Monica la ghiozdănel.

În acest blog găsiţi doar muie, cur, subţioară, urechi, tălpi şi onanie aşa cum vă place, doar aveţi pasiuni pentru unii sau alţii dintre politicienii patriei, staţi cum vă pun ei, înghiţiţi cum vor ei, vă doare cînd vor ei şi la sfîrşit mai cereţi.

Un adevărat labagiu este un individ căruia i se scoală pula ca să aibă ce să frece. Un labagiu are cu ce. Sigur vă încadraţi măcar pentru o labă?

Mamă te omor, eu sînt THE OVERMIND

Vine o vreme cînd joacele din calculator şi filmele cu mulţi eroi negativi îşi fac efectul. Acea vreme este atunci cînd kinderii pun mîna pe puşcoci şi omoară (more…)

No fuckin’ shit I’ll take all the bullshit you’re talking about. No way, bitch. What the fuckin’ fuck, you’re just a stupid ass, you mother fucker shit head. Go fuck yourself, fuck you, dumb ass. Pun pariu că orice pulete de clasa a şasea (more…)

A început şcoala. Asta e bine. Deja azi, după prima zi de şcoală, poporul român e mai deştept, başca că n-a murit nci un academician. Adică sîntem pe plus. Ne-am scos. Şi că veni vorba despre Academie, îmi explică şi mie cineva la ce foloseşte instituţia asta? Au schimbat gramatica de nici nu mai ştiu profesorii să scrie, că doar au învăţat şi ei demult, cam pe cînd academicienii erau mici agarici şi  nea Nicu sărea în sus de se mai arau şi semănau vreo trei judeţe în afara graniţelor numai să-l calmeze. Limba mea e o comoară în adîncuri îngropată, da? Un şirag de pietre rare, căcat, pulă, muie. Şi academicienii zac în turnul lor de fildeş, tocmai colo sus, în palatul de cleştar pe muntele de smarald, zac şi tac. Nu aud nimic despre consultanţa benevolă alături de ministrul învătămîntului, care poate ar putea fi un bun ascultător şi apoi organizator, nu aud despre conferinţe publice în pieţe sau la televizor unde ‘masele’ să înteleagă ce li se întîmplă, nu aud despre părerea pertinentă enunţată public asupra unei anumite legi dezbătute în parlament, nu aud despre vreun concept economic, financiar sau social de mare rezonanţă, nu aud despre proiecte de implementare în cercetare a unor fonduri ca niciodată neresorbite de către institutele golite absolut, despre Academia Română nu aud nimic, nimic, nimic, iar eu scriu aici căcat, pulă, muie.

Singurii care se bucură cînd vine şcoala sînt cei care aprovizionează hypermarketurile cu ghiozdane şi creioane. Singurii. Elevii nu se bucură. Poate vreun Gigel căruia îi este dor de Maricica. Profesorii nu se bucură decît în măsura în care reîncepe sezonul de meditaţii. Constructorii nu se bucură, acum trebuie să dea marele rasol

(more…)