Despre simboluri – Azi despre zidul Berlinului

Lumea sărbătoreşte cu mic cu mare căderea respectivului simbol. Cei care ştiu şi ce înseamnă punctul de control Charlie se dau profesori de istorie. Mă rog, ăstea sînt obiceiurile la intelectuali, aşa se întîmplă la oamenii care funcţionează pe bază de repere, nu ca tot pinguinul pe bază de instinct.  În plus cifra de 20 de ani care pare rotundă ne freacă ceva mic prin creieraş, de parcă 18 sau 23 ar fi nesemnificative. La noi  la neamul lui Băsescu va urma şi o analiză a celor 20 de ani previzionaţi de rabi Brucan. Asta cu un viitor preşedinte făcut ambasador în sualezia la apelul de seară ca fiu de general de securitate, că atîta putem noi să facem ca să ne mîndrim că îl dăm jos pe pirat. Şi mai vrem respect pentru că la 20 de ani de la căderea zidului Berlinului n-am găsit destulă presiune în instalaţii să dăm nişte ejecturi diverşilor emanaţi.

Zidul Berlinului nu este un simbol. Simbolurile sînt nişte chestii gigea. Zidul Berlinului a fost o construcţie realizată de către tovarăşii din est astfel încît domnii din vest să poată arăta cetăţenilor proprii cît de bine le este acolo în burghezie. Dacă nu făceau redegiştii acest zid găseau americanii altceva, fiţi siguri. Poate chiar îl făceau singuri, mă rog, din reclame la blugi şi cola pe latura dinspre estici. Poate chiar l-au făcut. Reperul e că s-a dus Kennedy la Berlin, a băgat-o pe aia că şi el e berlinez, s-a umezit toată populaţia de peste ocean şi a crescut la maxim cantitatea de betoane cu care îşi făceau ăia buncăre în curte… Ce relansare economică ar mai fi fost anul ăsta dacă mai băga careva o criză a rachetelor în Cuba…

Defapt credeţi că vreau să vă spun ceva? Vă înşelaţi… Pur şi simplu comentez şi mă plîng ca o babă. Germania e stăpînită de reguli. La ăia dacă e criză se face o procedură anticriză pe care o respectă aproape toţi şi se iese din criză instantaneu. Americanii trăiesc şi mai apăsat sub reguli decăt ăştia. Dacă vrei să ai numai imagini minunate în jur atunci poţi visa frumos despre ce este de cealaltă parte a zidului Berlinului. Dar dacă l-ai demolat chiar trebuie să ajungi acolo. Şi noi punem nişte strîmbi să ne conducă. O să ajungem la pulivară. Eu sînt patriot de ăla fanatic şi turbez cînd zice unul ceva de rău de România. Cu excepţia lunilor alegerilor. Atunci ne arătăm valoarea… Mă rog, instinctul.