Despre bacalaureat. Cu dragoste

Să o luăm cu începutul. Subiectele. Pe lîngă basme şi motorete s-a nimerit şi cîte ceva din Nichita. Ăsta e greu de înţeles încă de la copertă, dar presupunem că o parte dintre întrebările care îl aveau în vedere erau ălea de nota zece, deci se acceptă.

Să continuăm cu organizarea. Eu plătesc oamenii pe şantier. Şi patria plăteşte profesorii la corectare. Eu dau apă minerală cîte doi litri de căciulă, ceea ce deja se numeşte că e la discreţie. De la frigider, evident. Profesorii sînt mai proşti, timp de 10 - 12 ore nu primesc nici mîncare, nici băutură. Nişte căcaţi. Normal, nu le dăm protocol cu icre de şpăgun şi şampanie, dar eu unul, pe banii mei, bani pe care îi vărs la buget şi cu care îi plătesc şi pe aurolacii ăştia de la catedre să corecteze tezele, zău că le-aş da nişte apă rece fără număr, fără număr, nu cîte o sticlă la patru proşti de două ori pe zi. Şi nu apă ieftină de la izvoraşul minunilor adică sifon, eu le-aş da numai borsec. Ba chiar le-aş mai da şi nişte covrigi şi mere. Aşa…

Am făcut ditamai excursia în seara asta ca să îmi recuperez jupîneasa de la corectură. După cum ştiţi eu stau pe la Unirii şi mă dau ciumeg pe chestia asta, abia accept cu greu că spre periferie sînt şantierele, în nici un caz că pe acolo sînt şcolile unde se corectează viitorul patriei. Caz în care gîndesc logic că şcoala aia aflată aşa de departe o fi vreo chestie nouă şi ultradotată, vreun icon educaţional. Ete pula, cică era aşa de cald că mai aveau puţin şi ieşeau în stradă să corecteze tezele pe sub copaci. Doar nu ne-am aştepta la aere condiţionate şi la vreun dozator de apă rece pe care administraţia şcolilor să îl ducă repede la locaţia cu corectura.

Acum să analizăm situaţia. Dacă un analfabet care abia leagă două vorbe despre basme şi despre textul argumentativ scrie despre Nichita cu cuvintele ălea din limbajul de zi cu zi, gen dimensiunea profund confesivă marcată discursiv şamd, te întrebi dacă ceva nu pare ciudat. Dacă găseşti acelaşi text la mai mulţi analfabeţi lucrurile devin clare. S-a copiat cuvînt cu cuvînt, ceea ce nu este o noutate.

Evident că în clipa în care profa se urcă în maşină o întreb despre marea ştire a  zilei, dacă a avut lucrări identice. Pe partea subiectului number one răspunsul este automat afirmativ. Ea cică corectează ca şi cum totul ar fi ok şi va întocmi o listă cu lucrările suspecte. În acest moment elevii nu mai au nici o vină, hoţul neprins e negustor cinstit, deci viitor absolvent de ASE, că acolo se copiază la maxim şi sînt examene exclusiv scrise, ştiu eu, de exemplu dacă scrii după mintea ta la orice chestie ce ţine de catedra de management eşti picat, dacă copiezi întocmai reinventarea apei calde de către obosiţii ăia devii numero uno.

Pe la prînz la teveuri zicea inspectoratili că profesorii care nu înghit corectarea de teze identice sau evident copiate sînt liberi să plece de la corectură fără să îi certe nimeni. Se merge pe ideea că nu renunţă fomiştii ăştia din învăţămînt la caşcaval. Acum, că mămăliga dă să bubuie, se pune problema să se adune toate informaţiile de la toate şcolile, caz în care o să o păţească profii de la supraveghere. Cum o dai, tot nişte profi sînt de vină. Azi au fost roşii telefoanele pe la inspectorate… Probabil că profa ne va povesti mai multe săptămîna viitoare…

Părerea mea? Hîrtia este cel mai rezistent material, suportă orice. Elevii care au copiat nu au nici o vină, ei abia se pregătesc pentru facultate, nu? Profesorii care au supravegheat nu au nici ei vreo vină, unii abia ştiu să dea drumul la calculator, ori ăştia mici copiază cu lasere şi sateliţi. Părerea mea? Modul de examinare a fost, este şi rămîne prost cît timp este scris. Nu trebuie verificată cunoaşterea legislaţiei ca la examinarea auto, trebuie examinat altceva la un bacalaureat… Altceva… O altă discuţie.