Dinamo - Steaua

Un meci între Steaua şi Dinamo rămîne un eveniment în fotbal şi este bine că există tradiţie, măcar în această privinţă. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, respectul cuvenit sportivilor de performanţă se găseşte astăzi undeva între respectul pentru becurile de 25W şi respectul pentru becurile de 40W, adică undeva între orbecăială şi chiorenie. Aceasta se datorează în primul rînd faptului că fenomenul sportiv înseamnă acum finanţatori, preşedinţi de cluburi, valori financiare, investiţii, vînzări şi cumpărări de jucători, bîrfe, declaraţii, media şi o întreagă mascaradă numită spectacol sportiv, o pîclă imensă care umbreşte definitiv sportul în sine.

Personal sînt (am rămas) un susţinător al Universităţii Craiova, dar imaginile diluate de timp cu Costică Ştefănescu şi Ilie Balaci sînt total estompate astăzi de ’senzaţionalul Mititelu’, singura imagine actuală a clubului. Da, am boală pe dinamovişti şi voi avea mereu, dar am plîns de bucurie cînd Ţălnar a îngropat Hamburgul. Astăzi tot ce mai ştiu despre Dinamo e că pe acolo se agită unul pe nume Borcea. Da, simpatizez Steaua, dar departe de mine în a amesteca vestitele scheme Piţurcă - Lăcătuş care au făcut istorie inclusiv la Naţională cu memismele şi becalismele acestui deceniu.

În plus, dintr-un plătitor pe stadioane m-am transformat într-un nepăsător în ale fotbalului, mai ales că acum galeriile din Bucureşti şi din ţară au făcut ca să se intre pe stadioane ca la aeroport, ori fără steag cu băţ şi fără sticle de bere degeaba mai mergi pe stadion, dar ce să faci, golanii îşi iubesc acum echipele cu basmaua pe faţă şi psihoza în creier, departe de mine să mai am chef să văd aşa ceva.

Manipulările din media, parţial plătite chiar de cluburi şi parţial cerute de sfîntul rating şi implicit de zeii publicităţii au modificat total percepţia asupra sportului. Nu, nu vorbim aici pe ideea că vremurile de mult apuse s-ar reîntoarce, vorbim de respectul tuturor celor implicaţi pentru sport. De la o campanie publicitară care strînge microbiştii în cîrciumă la o bere pînă la băgarea în seamă în media a pseudovedetelor atîrnate de evenimentul sportiv, toţi confundă ratingul şi profitul cu sportul în sine. Parcă îmi este dor de declaraţiile retarde ale jucătorilor de după meciurile din trecut, mult mai adevărate şi mai acceptabile decît aberaţiile vehiculate şi tocate astăzi. Se macină etapa pe fiecare parte şi pe cant în emisiuni prin care televiziunile se chinuie să mai strecoare o reclamă şi încă o reclamă, ori ce motiv mai pot avea să văd analize dacă spectacolul în sine a fost ratat cu atîta zel.

Să revenim la meciul derby de astăzi. Toată suflarea aştepta brichete în capetele arbitrilor, de parcă pe stadionul Dinamo s-ar fi anulat pista de atletism şi orice puţoi ar mai reuşi să nimerească vreo freză. Campionatul nu aparţine Stelei pentru că Steaua nu merita să primească 3 puncte pentru o brichetă la meciul cu Rapid. Aruncarea brichetei este un gest al unei persoane şi acea persoană trebuie să răspundă direct de fapta sa iar regulile care îi permit arbitrului să oprească meciul sînt la fel de antisportive ca şi aruncarea brichetei. Responsabilizarea echipei gazdă şi deci a organizatorului meciului trebuie să funcţioneze dar nu este normal ca să fie alterat un rezultat sportiv de către o comisie. Nu este normal să umbli la numărul de puncte, şi aici mă întorc la respectul pentru sportivi, pentru că acele puncte aparţin jucătorilor. Ce mai poţi vedea astăzi pe stadioane este cum exact jucătorii, artiştii spectacolului, exact ei sînt lipsiţi de respect pentru efortul datorat lor chiar de către forurile care ar trebui să apere actul sportiv întîi de toate. Şi dacă jucătorul nu este respectat pentru munca sa şi vede că se pot cîştiga sau pierde meciuri departe de terenul de joc nici nu este de mirare că se transformă într-un simplu utilizator al actului sportiv pentru a cîştiga bani mulţi şi a îi cheltui senzaţional.

Soluţii? Da, există. Dacă un golan face o tîmpenie şi aruncă o brichetă atunci îl saltă poliţia exact pe el, că de urmărire video nu ducem lipsă sau n-ar trebui să ducem. Da, poliţia îl ţine bine pînă ce acel individ îşi ia o condamnare de aia grea, gen tentativă de omucidere. Da, dacă arbitrul s-a ales cu capul spart atunci intră un arbitru de rezervă şi duce meciul la capăt. Şi dacă Steaua ar fi bătut Rapidul în Grant atunci astăzi am fi discutat în mod real despre cîştigarea campionatului de către Steaua. Dar Steaua nu ar fi bătut pe Rapid fără brichetă, deci astăzi ar fi avut loc exact un derby bucureştean între Dinamo şi Steaua, cu miza orgoliului acestor echipe şi a simpatizanţilor lor. Şi la acest meci m-aş fi uitat. aşa cred, că m-aş fi uitat.