Antianaliză despre PSD

Inevitabil, cel mai celebru pesedist bucureştean rămîne Vanghelie. Cel mai funcţional, cel mai pozitiv, cel mai existenţial. Aritmiile partidului nu au putut atinge continuitatea lui Vanghelie. Acolo unde a rămas loc liber din cauze diverse, de la extirparea unor tumori la lipsa de chef politic, a venit Vanghelie şi s-a aşezat. Confortabil. Lăudabil. Stabil. Partidul nu ştie cum să procedeze pentru că nu vrea să procedeze. Îl lasă pe Vanghelie să se întindă şi primeşte în schimb coeziune de subsol şi antinevralgice pentru liderii atît de consternaţi. Vanghelie va cîştiga fără mari probleme primăria sectorului 5. Ştie el cum se face. În realitate (şi Vanghelie o ştie foarte bine) nu ar fi putut cîştiga capitala şi astfel partidul a pierdut o ocazie imensă pentru debarasarea de imaginea analfabetă pe care i-o generează Vanghelie, lăsîndu-l să piardă alegerile şi orice primărie. Dar în definitiv oare această imagine este chiar atît de nocivă, sau este vorba doar de nişte tresăriri apatice ale intelectualităţii de cafenea care nu produce nimic dar nici nu îi lasă pe alţii să încerce? În acest moment Năstase, Mitrea, Iliescu sînt istorie şi nu se văd semne suficiente că ar putea să revină în prim plan (a fi în parlament nu reprezintă nimic pentru cetăţean). Atunci ce îi mai rămîne concret PSD-ului? Vanghelie. Care are. Are electorat, are funcţie executivă, are putere politică, are acoperire în media (reclama negativă tot reclamă se cheamă), are resurse, are prieteni şi în plus Vanghelie are cuvînt. El n-a promis minunea cu creşterea economică, el n-a promis autostrăzi, el n-a promis democraţie. El a promis că zugrăveşte şcoli şi a mai promis alor săi că rămîne de-al lor. Suficient. El nu are în sector mari afaceri escrocherii imobiliare tăinuite prin toate partidele, specialitatea sa sînt mărunţişurile, vanghelioanele, iar dacă vorbim şi de corupţie atunci campionii sînt în cu totul altă parte. Şi iată că vin alegerile locale. În loc să îl susţină la fotoliul Primăriei Generale pe Vanghelie partidul s-a cîcîit să caute în cutia cu maimuţe o figură cîştigătoare dar care să împace şi capra, şi varza. Rezultatul final este că actualul şef al PSD-ului bucureştean nu poate fi acuzat de pierderea alegerilor din moment ce s-a oferit chiar el să candideze, Oprescu, o altă figură bună a PSD, tocmai şi-a luat tălpăşiţa şi nu oricum, aproape martirizat în încercarea de a candida independent, iar candidatul actual, Diaconescu, dă senzaţia că îi este mai frică de Oprescu decît de candidaţii altor partide. Cîştigător şi de această dată, indiferent de rezultatele alegerilor locale? Vanghelie. Care este. Care are. Continuitate. În final Vanghelie nu se visează ministru sau parlamentar (încă). Nu este oare un politician mai cinstit şi cu mai mult bun simţ decît toţi cei care utilizează Bucureştiul pe post de trambulină politică, indiferent de partid?

Cu ce sînt alţi pesedişti mai buni decît Vanghelie? Greu de răspuns.