Biserica Sfîntul Spiridon Nou

Inevitabil, cel mai celebru pesedist bucureştean rămîne Vanghelie. Cel mai funcţional, cel mai pozitiv, cel mai existenţial. Aritmiile partidului nu au putut atinge continuitatea lui Vanghelie. Acolo unde a rămas loc liber din cauze diverse, de la extirparea unor tumori la lipsa de chef politic, a venit Vanghelie şi s-a aşezat. Confortabil. Lăudabil. Stabil. Partidul nu ştie cum să procedeze pentru că nu vrea să procedeze. Îl lasă pe Vanghelie să se întindă şi primeşte în schimb coeziune de subsol şi antinevralgice pentru liderii atît de consternaţi. Vanghelie va cîştiga fără mari probleme primăria sectorului 5. Ştie el cum se face. În realitate (şi Vanghelie o ştie foarte bine) nu ar fi putut cîştiga capitala şi astfel partidul a pierdut o ocazie imensă pentru debarasarea de imaginea analfabetă pe care i-o generează Vanghelie, lăsîndu-l să piardă alegerile şi orice primărie. Dar în definitiv oare această imagine este chiar atît de nocivă, sau este vorba doar de nişte tresăriri apatice ale intelectualităţii de cafenea care nu produce nimic dar nici nu îi lasă pe alţii să încerce? În acest moment Năstase, Mitrea, Iliescu sînt istorie şi nu se văd semne suficiente că ar putea să revină în prim plan (a fi în parlament nu reprezintă nimic pentru cetăţean). Atunci ce îi mai rămîne concret PSD-ului? Vanghelie. Care are. Are electorat, are funcţie executivă, are putere politică, are acoperire în media (reclama negativă tot reclamă se cheamă), are resurse, are prieteni şi în plus Vanghelie are cuvînt. El n-a promis minunea cu creşterea economică, el n-a promis autostrăzi, el n-a promis democraţie. El a promis că zugrăveşte şcoli şi a mai promis alor săi că rămîne de-al lor. Suficient. El nu are în sector mari afaceri escrocherii imobiliare tăinuite prin toate partidele, specialitatea sa sînt mărunţişurile, vanghelioanele, iar dacă vorbim şi de corupţie atunci campionii sînt în cu totul altă parte. Şi iată că vin alegerile locale. În loc să îl susţină la fotoliul Primăriei Generale pe Vanghelie partidul s-a cîcîit să caute în cutia cu maimuţe o figură cîştigătoare dar care să împace şi capra, şi varza. Rezultatul final este că actualul şef al PSD-ului bucureştean nu poate fi acuzat de pierderea alegerilor din moment ce s-a oferit chiar el să candideze, Oprescu, o altă figură bună a PSD, tocmai şi-a luat tălpăşiţa şi nu oricum, aproape martirizat în încercarea de a candida independent, iar candidatul actual, Diaconescu, dă senzaţia că îi este mai frică de Oprescu decît de candidaţii altor partide. Cîştigător şi de această dată, indiferent de rezultatele alegerilor locale? Vanghelie. Care este. Care are. Continuitate. În final Vanghelie nu se visează ministru sau parlamentar (încă). Nu este oare un politician mai cinstit şi cu mai mult bun simţ decît toţi cei care utilizează Bucureştiul pe post de trambulină politică, indiferent de partid?

Cu ce sînt alţi pesedişti mai buni decît Vanghelie? Greu de răspuns.

Rog respectuos Biserica Ortodoxă Română să întrerupă lungul şir de pupături în fundurile conducătorilor statului şi să se abţină la a mai pomeni toate ştoarfele cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşte. Nu simt nevoia ca să mai aud cum ne rugăm pentru conducătorii statului. Fuck’em all!

Preoţi! Respectaţi-vă enoriaşii!

Minunaţii noştri iepuraşi de serviciu

s-au gîndit cu drag la clasa politică românească. Pentru merite deosebite s-au hotărît să îi susţină şi în acest an, motiv pentru care toată lumea este invitată să ia acest banner şi să îi sprijine pe dragii noştri politicieni în grelele încercări ale alegerilor.

Nenea Cosmos încurajează pe această cale prezenţa la vot, precum şi anularea voturilor prin orice mijloace legale şi ilegale (căci legile tot de către dragii noştri politicieni escroci sînt făcute).

Votaţi! Votaţi nimicul!

Firma germanwings.com s-a hotărît să îşi facă cunoscută oferta sa fîlfîl în cutia mea de scrisori. Toate bune, eu de mic copil îmi doream să zbor pînă la Munchen prin Koln. Şi aici avîntul meu a paralizat pentru că preţurile sînt de la 19 euro. De banii ăştia ori decolează de pe groapă de la Glina, ori mă paraşutează, dar fără paraşută, ori pilotează maimuţa din reclamă, ori se fac acum avioane pe vapor. Să zicem că sînt eu cîrcotaş şi că condiţiile sînt absolut minunate, ca la flugtag. Moment în care citesc ce scrie jos, cu litere mici, vestitul disclaimer unde de obicei descoperi că tot ce scrie mare în reclamă este fals. Cică preţul este în funcţie de rută, inclusiv impozite, taxe şi costul aferent locului. Normal. Deci 19 euro e preţul pe kilometru, preţul depinde de taxe şi impozite iar faptul că se pomeneşte ceva de loc mă face să mă întreb dacă acum e la modă să mergi cu avionul în picioare. Tot e ceva, că nu mai legi centura de siguranţă la decolare. Îţi legi numai şireturile. De ale ăluia din faţă. Mai scrie o chestie gravă. Cică este cu număr limitat de locuri pe zbor. La faza asta care ar trebui să mă facă să mă grăbesc să îmi cumpăr bilet pînă nu se termină locurile eu mă simt lezat rău de tot. Păi cum mă, ce germani sînteţi voi, boschetarilor, adică avioanele voastre nu sînt fără număr, fără număr? Adică ce, targhetul vostru este format din retarzii care îşi închipuie că într-un avion încap şase miliarde de pasageri? De ce aveţi număr limitat de locuri, escrocilor? Şi ca să mă lămuresc că firma este de mare viitor mai citesc o chiftea tradusă de un bun cunoscător al limbi franceze. Cică ne rezervăm dreptul vînzării între timp. Atît. De 19 euro ce vroiaţi, să înţelegeţi ceva?