Partidelor, ca să nu vă mai chinuiţi căutînd candidaţi optimi pentru fotoliul de primar al Bucureştiului, ascultaţi-l aici pe Nenea Cosmos! Nimeni nu are vreun candidat optim pentru primărie. Cu Vanghelie sau Oprescu, Blaga sau Prigoană, Orban sau Orbit, puteţi să faceţi şi tumbe, să udaţi şi canapeaua, să angajaţi marmote care să învelească ciocolata, bucureştenii nu vor ieşi la votare. Prea mulţi bucureşteni nu mai cred în partide, nu mai suportă aceleaşi feţe, nu mai au chef. Dacă aţi avea curaj să faceţi sondaje plecînd de la ipoteza că scîrba este la maxim poate aţi mai putea regla motoraşele electorale.
În primul rînd partidele sînt în imposibilitatea să mai promită ceva concret pentru că nu sînt pregătite (sanchi, programele vor intra în lucru dacă va cîştiga candidatul, ălea ălea). În al doilea rînd nu văd ce slogan ar mai putea să îmbrace goliciunea candidaţilor, sînt în primul rînd lipsiţi de fond, nu doar de formă. În al treilea rînd bîlbîielile partidelor sînt exact oglinda clară a imaginii lor diluate complet în noroi, şi rezultatele electorale de la candidaţii pentru UE nu sînt reprezentative, cine ştie, ştie. În al patrulea rînd, cu mici excepţii la sectoare, partidele nu au oameni care să simtă şi să fie simţiţi de către public (zic public şi nu electorat pentru că alegerile sînt un spectacol cu public, nu o opţiune serioasă asupra unor probleme atent analizate). În al cincilea rînd personalităţile care vor candida o vor face pentru binele partidului şi nu pentru binele bucureştenilor, ori ia ghici cît le pasă bucureştenilor de binele partidelor? Adică în al şaselea rînd este clar că toate partidele doresc să îşi consolideze imaginea prin cîştigarea Bucureştiului, ori nu prea este clar cîţi bucureşteni vor mai accepta asta. În al şaptelea rînd candidatul pentru Bucureşti trebuie să fie suficient de bun pentru a ajunge în turul doi (prezenţa scăzută la vot este o certitudine pentru toată lumea), deci coeziunea partidelor în jurul candidaţilor în ziua alegerilor va fi definitorie, cu căţel, cu purcel, cu vecinii şi prietenii. În al optulea rînd practic bucureştenii nici nu mai vor primar, dacă se înţelege semnificaţia acestei afirmaţii, sistemul funcţionează parcă mai bine fără implicarea politică penibilă a partidelor care degeaba îşi asumă că nu asudă. În al nouălea rînd Bucureştiul este pe cale să înghită zonele limitrofe, ori faptul că primarul vreunei foste comune (acum se crede oraş) cum este Voluntari îşi permite să se dea global, să pună condiţii la intrarea în Bucureşti şi să mişte în front este o palmă dată slăbiciunii politicilor de dezvoltare urbană pe care nici un partid nu le-a stăpînit vreodată. În al zecelea rînd afacerile cu terenuri au căpătat un aspect mafiot cumplit, ori nici un partid nu are omul care să stăpînească fenomenul pe două căi, să cuminţească situaţia dar să ofere alternative bune astfel încît să nu se transmită un mesaj împotriva investiţiilor.


















0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.
Scrieti un comentariu