Pleistocenul românesc – tradiţii milenare

După cum bine cunoşti din Jurrasic Park, în Mezozoic tocmai se vieţuiau pe pămînt cele mai bengoase creaturi, probabil create de Dumnezeu pe cînd era la grădiniţă, căci altfel nu îmi explic cît de urăte erau, parcă făcute după modele din plastelină, cel mai bun exemplu fiind gîturile alea lungi, parcă frecate între palme de un kinder dibaci. Mezozoicul ăsta are o mare problemă căci pe atunci nu se încreţise suficient scoarţa terestră pe meleagurile noastre (ale mele şi ale tale), deci, ştiu eu de la Discovery, România era sub ape dar nu aşa, era de tot. Doar munţii Haţegului scoseseră (sau încă nu) moţul de sub ape cît să fie de o insulă, caz în care abia de am avut şi noi pe meleagurile mai sus pomenite un dinozaur amărît, dar amărît rău, de aceea i s-a spus dinozaurul pitic. Resemnat în faţa sorţii crude acest pitic a evoluat separat dar a murit împreună cu ceilalţi, participînd şi el ca orice dinozaur la marea extincţie. Împreună cu dinozaurii s-au dilit mai tîrziu şi imensele vietăţi marine din acea perioadă, dar nici de ăstea nu am găsit prin zonă, nici la Răcari, nici la Tecuci, nici în Şimleul Silvaniei, deci nu ne-au mai rămas decît petrolul şi gazele naturale. Sau poate nu de acolo provin bogăţiile subsolului dar deja nu contează. Important este că încă din cele mai vechi timpuri nu a existat picior de ungur prin zonă. Nici mînă. În plus dintr-o simulare despre cum s-a învîrtit scoarţa de colo colo se pare că au venit nişte insule dintre Africa şi Asia care s-au înfipt prin Balcani, în urma lor închizîndu-se Marea Mediterană cu Orientul Mijlociu. Deci pămîntul romănesc de la sud de Carpaţi este defapt de peste mări şi ţări, exact ca în poveste. E clar că nu avem nici o legătură cu ardelenii, noi ăştia, miticii.

În Cretacic pe scurt: au apărut crocodilul modern, florile, găina (înaintea oului, ştiu eu) şi în continuare nici urmă de unguri. Ar fi fost şi tîmpiţi să o ardă prin România, era cam ud. Ţiganii încă nu cîntau nimic iar românii se pregăteau temeinic de apariţie. Codrul, fratele românului, deja pregătea terenul.

Bla bla bla şi ajugem în Pleistocen. Atunci a apărut primul român pe Pămînt. Dumnezeu ştie. Iorga ştia. Ştiu şi eu?

(va urma)