Marea Neagră - buricul sau capătul Pămîntului?

Păi se ştie cu siguranţă (adică mai sigur de 50,0001%) că pînă pe vremea gheţarilor Marea Neagră era un lac de apă dulce cu nivelul apei cu circa 2-300 m mai jos. Civilizaţia se legăna pe ţărmurile-i nisipoase şi/sau stîncoase şi uite aşa se dezvolta rasa noastră caucaziană, făcînd plajă la Soci, pescuind la Vamă sau sărind de la trambulină la Ialta. Fluviile se întreceau în a umple acest lac frumos cu aluviuni şi apă dulce de gheţar, să placă fetelor din Trabzon. Gheţarii se topeau cam peste tot şi uite aşa s-a gîndit Oceanul Planetar, să îi crească nivelul într-o oră cît Mării Negre într-un mileniu. Caz în care într-o zi a avut loc un mare bîldîbîc al Mediteranei peste Marea Neagră, fapt care a cam dat înapoi civilizaţia prin zonă, scufundînd tot ceea ce era pe ţărmuri, adică abia atunci a ajuns Marea Neagră la perimetrul pe care îl cunoaştem astăzi. Toţi ăia care au scăpat fiind plecaţi cu coşuleţul să culeagă zmeură prin dealurile şi munţii aflaţi de jur împrejur s-au întors acasă, acasă era sub ape, tragedia era la maxim, normal, legendele s-au născut, Noe, apocalipse, zei mînioşi, alea alea, iar cei rămaşi au plecat în pribegie, mai ales că acum apa era cam sărată. Uite aşa a luat fiinţă rasa indo-europeană, o rasă de evacuaţi şi disperaţi, pe cînd cea caucaziană cu civilizaţie cu tot zace şi acum în adîncurile Mării Negre, mărturie greu de găsit a ceea ce a fost omul pînă să îi intre Oceanul Planetar în dormitor.

Cum aţa îl trage pe om înapoi la origini, tot aşa s-au întors aici toate triburile, căutînd după mii de ani focurile legendelor pierdute, şi uite aşa este înconjurată Marea Neagră de toate neamurile albe ale Pămîntului, triburi vechi de mii de ani încercînd astăzi să afle cine a fost întîi aici şi cine merită să aibă ce a mai rămas din puţina moştenire. Popoare dispărute sau împuţinate prin munţi se reamestecă de vreo trei milenii încoace cu toţi cei care se întorc la origini, dinspre vest şi dinspre est, dinspre nord şi sud, de pe unde i-a aruncat urgia şi i-a cules legenda. De unde sînt Romulus şi Remus, cine sînt armenii, ce caută aici triburile turcice (cu bulgari cu tot), ce s-a ales de traci şi de vechii greci, de unde au venit toţi slavii, de unde au plecat celţii, galii şi popoarele germanice, ce s-a ales de civilizaţiile Orientului Mijlociu, toate răspunsurile zac în adîncul Mării Negre, sub un strat ucigaş de sulf. Atlantida? Grecii, martorii civilizaţiei din zonă, afectaţi doar parţial de cataclism, păstrătorii legendelor, numeau în vechime acestă mare Pontus Axeinos, adică Marea Neospitalieră, fără porturi, cu triburi barbare împrăştiate pe ţărmuri, dovadă a dispariţiei bruşte a civilizaţiei din zonă. Abia după colonizarea realizată datorită legăturii maritime şi stabilirea de porturi această mare a devenit Euxeinos Pontus, ospitalitatea venind din capacitatea comercială, că la ce altceva se putea gîndi un grec, nu?

Străbunii Europei au putrezit pe fundul Mării Negre. Fiii lor de astăzi ţin aici hotarele între civilizaţiile albe, Vestul pragmatic, Estul bogat, Sudul religios şi Nordul imens. Aici se separă totul, economie, politică, religie, putere, istorie, legendă şi speranţă. Cine are un picior înmuiat în Marea Neagră are parte de speranţe şi iluzii, de necazuri şi bucurii deopotrivă, aici sărăcia şi bogăţia sînt totuna, aici este locul unde s-a jucat mereu istoria albă. Imperiile s-au ciocnit cu atîta poftă înspre această mare, civilizaţii care au înflorit secole în Mediterană, Atlantic, nordul Europei, Urali şi pînă în inima Asiei s-au distrus aici în cîţiva ani. Podiumul lumii este Marea Neagră, şi cine urcă pe podium coboară în neant.

 

Dă un search pe google

Bagă Kogălniceanu şi apasă. Da, ştiu, e un aeroport foarte important din NATO. Altceva? Hotel, stradă, comună, biscuite, cam multe numite aşa, dar nu destule. Kogălniceanu a fost cea mai grea talpă pe acceleraţia României. A apăsat atît de puternic încît acum avem o ţară şi nu o caricatură, deşi mulţi se complac astăzi în a crede aşa ceva. A prins o adevărată perioadă de romantism politicianist cînd un politician crea în jurul său plusvaloare socială prin simpla prezenţă fecundă, erau vremurile cînd vrăjeala politicianului avea şi ecou şi efect, nu doar otravă oneroasă. Cel mai important, erau vremuri cînd geniul se putea împrăştia generos în toate domeniile, specializarea actuală lipsea şi bine făcea iar un om putea fi jurist, istoric, scriitor, jurnalist, prim ministru, ministru de externe, membru al Academiei Române şi apoi preşedintele ei. Şi nu oricum, căci nu a abuzat ca un filfizon de bursele lui Studza şi a studiat atent prin străinătăţuri pe unde a umblat şi cu gînduri revoluţionare, participînd apoi la evenimentele 1848 din Ţările Române. Ştiu, erau vremuri zbuciumate, dar putea să rămînă un simplu boieraş la curtea principelui, nu să ajungă printre ctitorii Teatrului Naţional din Iaşi, ca să nu pomenesc de felul în care a împins Moldova să îl aleagă întîi pe Cuza pentru Marea Unire de la 1859, nu de alta dar el pregătise deja o Constituţie a Moldovei care tare mult a folosit în acele vremuri. Hai şi o lege a mînăstirilor prin anii ‘60, fie şi o lege agrară, ca să nu vorbim de armată şi de militarea permanentă pentru dezrobirea ţiganilor, emanciparea ţăranilor, stoparea privilegiilor boierilor (el însuşi fiind fiu de boier) adică egalitatea politică şi civilă, asumarea de principii democratice într-un guvern monarhic. Printre picături a bagat şi o lege a învăţămîntului, hai şi un cod civil şi unul penal, chiar dacă nu sînt eu mulţumit de ele erau maximul acelor vremuri, a fost fondator al partidului naţional liberal, se ştie că este artizanul independenţei României permiţînd trupelor ruse să traverseze România împotriva turcilor şi apoi obţinînd prin acordul de pace recunoaşterea Dobrogei şi a Deltei Dunării ca aparţinînd Principatelor Române, deci trebuia să fie tot el şi ambasador la Paris. Intrăm în amănunte şi ajungem la faptul că el a susţinut domnia lui Cuza nefiind adeptul aducerii unui domnitor străin, era un naţionalist moderat şi nu e puţin în acele vremuri, ne gîndim oare cine o fi mijlocit dotarea armatei române cu carabine cu repetiţie împotriva turcilor, import din SUA, unii îl consideră mason, alţii doar un arivist perfect al acelor vremuri, eu unul îl consider Cel Mai Mare Român Al Tuturor Timpurilor, cel care a făcut cel mai mult pentru această ţară, a avut ocazii bune şi le-a folosit foarte bine. Cîrnăciorii care se joacă astăzi prin politica românească ar trebui să copieze oameni precum Kogălniceanu şi să uite că trebuie să fie doar niţel mai buni decît magiştri lor actuali, aceşti artizani ai reformei continue dar nereuşite care ne încurcă atît de jenant viaţa politică.

Dumnezeu întîi a făcut românul

Pe urmă şi-a dat seama ce a făcut şi a luat-o de la capăt. Dar pînă atunci…

În Africa neagră tot felul de Homo îşi desfăşurau activitatea zilnică, mai o banană, mai o băiţă, mai un futai, evoluau şi ei aşa cum zicea Darwin, adică darwineşte. Hop că se mişcă continentele încît din Africa se poate trece în Orientul mijlociu călare pe buturugă. Acolo are loc şi prima selecţie naturală majoră din istoria omului, înotul fiind proba practică eliminatorie. Din Orientul mijlociu cîţiva Homo erectus ţin sudul şi malul mărilor şi oceanelor şi ţop ţop, ajung în Australia, via insulele toate. Uite aşa se separă evoluţia omului pe planetă, căci Australia şi cu toate insulele ălea de deasupra o iau la vale, deci pa pa, ne mai vedem pe la 1500 după Hristos.

Restul brigăzii de căutători de mai bine ţin nordul şi nimeresc spre Marea Neagră. Dau ei roată de jur împrejur căci marea asta era o mare închisă. Nu se astîmpără şi îi prinde iarna blocaţi în Crimeea, debusolaţi căci busole canci în acele vremuri, homo erectus abia învăţase să facă o fripturică, deci nu mai ştiu să se întoarcă şi îi apucă gospodăreala şi evoluţia. Stau ei pe acolo o iarnă şi-o vară, între timp mai apar acolo şi alţi întîrziaţi şi redescoperă ei dialogînd prin mormăituri diverse cum să plece din peninsulă. Uite aşa pleacă ei înapoi spre Balcani, unde dau de frumoasele meleaguri româneşti. Aici au loc primele căcări umane grupate din istorie, deci începe să pută. Mister preistoricul consideră că ar dori să mai descopere nişte locuri şi îl apucă iar alergătura. Unii se coboară pînă la Mediterană şi pleacă spre Franţa, nu era încă Franţa acolo dar ei nu aveau de unde să ştie, deci trec de ea şi nimeresc în Spania. Asta a fost prima migraţie românească spre peninsula iberică dar a durat nişte sute de ani, deh, mijloace de locomoţie precare. Alţii coboară spre Orientul mijlociu căci se trecea uşor pe la Istambul, se ceartă între ei, unii coboară înapoi în Africa să îşi găsească verişorii să le povestească una alta, alţii o iau la dreapta să vadă Asia. După ce se ameţesc ei prin toată Asia vreo cîţiva mai cu tupeu sar pîrleazul tocmai în America, să populeze şi acolo, să fie bine. Numai ce trec nişte mii de ani că încep marile îngheţuri. Toată lumea fuge spre sud, Europa e părăsită instant, la fel nordul Asiei. La căldurică e mai bine, mai o banană, mai un crocodil somnoros, chestii socoteli. Doar în Balcani rămîn cîţiva ameţiţi care nu mai găsesc drumul. Şi nici nu o să-l mai găsească vreodată.

Se topesc gheţurile. Ăia din Africa deja au prins obiceiul, iar pleacă brambura prin lume, doar că de data asta au două probleme. Spre sudul Asiei deja sînt alţi verişori iar spre Europa acum Marea Neagră este unită cu Mediterana, deci apare o problemă, e loc doar dreapta sus, deci hai înapoi. Partea proastă este că atunci cînd s-a ridicat nivelul Mării Negre prin vărsarea oceanului planetar în dînsa, s-a dus pulii de suflet orice urmă de Homo cutare, singurii supravieţuitori fiind ameţiţii din Balcani. Ăştia nu stau cuminţi, pleacă vreo cîţiva spre Soci, să vadă răsăritul mai de aproape. Aci stau ei niţel şi ajung la concluzia că este momentul să dea drumul la rasa Caucaziană. Mai cioplesc ei două pietre, mai scobesc cu băţul în rahat, îi apucă iar dorul de ducă. O parte se întorc în Balcani şi pun ochii pe Europa. Aici nenea de Neanderthal era jupîn dar nu l-a ţinut prea mult, ăştia micii l-au înghesuit pînă şi-a dat demisia. Alţii pleacă înspre toate părţile, se împrăştie prin toată Asia spre America sau coboară spre sud şi se duc iar spre Africa. Unora însă le vine cheful să se stabilească cu talent în jurul Mediteranei, care pe unde apucă, nord, est şi sud şi încep să o pună de civilizaţii.

Se uită Dumnezeu ce a ieşit dacă l-a lăsat pe om de capul lui, prima dată îi vine să apese pe Delete, pe urmă vrea să îşi dea demisia, pînă la urmă se hotărăşte să continue şi caută un popor cu care să aibă un dialog. Se gîndeşte el bine şi face omul. Adam, Eva, bla bla, bagă fast forward, evoluţia maimuţei i-o luase înainte, singura soluţie este să trimită tot felul de îngeri şi demoni pe Pămînt ca să îi iasă lucrarea. Pe partea lui a făcut tot ce se putea, doar că în Balcani deja specia dominantă făcuse marea mutare a evoluţiei, cucerise deja lumea şi încă nici nu îşi dăduse seama de acest fapt. Doamne Doamne trebuie să facă ceva ca să conducă lumea, proiectele lui se întind pe mii de ani, deci decizia e luată, îi alege pe evrei.

În timpul ăsta în Balcani omul românesc lasă cele mai faine urme ale evoluţiei pe cont propriu, nu facem aici arheologie, nici seminar de baliverne, doar istorie semidoctă. Veţi afla în curînd cum românii cuceresc toată Europa şi apoi lumea, dar nu o vor afla niciodată.

(va urma)

Pleistocenul românesc - tradiţii milenare

După cum bine cunoşti din Jurrasic Park, în Mezozoic tocmai se vieţuiau pe pămînt cele mai bengoase creaturi, probabil create de Dumnezeu pe cînd era la grădiniţă, căci altfel nu îmi explic cît de urăte erau, parcă făcute după modele din plastelină, cel mai bun exemplu fiind gîturile alea lungi, parcă frecate între palme de un kinder dibaci. Mezozoicul ăsta are o mare problemă căci pe atunci nu se încreţise suficient scoarţa terestră pe meleagurile noastre (ale mele şi ale tale), deci, ştiu eu de la Discovery, România era sub ape dar nu aşa, era de tot. Doar munţii Haţegului scoseseră (sau încă nu) moţul de sub ape cît să fie de o insulă, caz în care abia de am avut şi noi pe meleagurile mai sus pomenite un dinozaur amărît, dar amărît rău, de aceea i s-a spus dinozaurul pitic. Resemnat în faţa sorţii crude acest pitic a evoluat separat dar a murit împreună cu ceilalţi, participînd şi el ca orice dinozaur la marea extincţie. Împreună cu dinozaurii s-au dilit mai tîrziu şi imensele vietăţi marine din acea perioadă, dar nici de ăstea nu am găsit prin zonă, nici la Răcari, nici la Tecuci, nici în Şimleul Silvaniei, deci nu ne-au mai rămas decît petrolul şi gazele naturale. Sau poate nu de acolo provin bogăţiile subsolului dar deja nu contează. Important este că încă din cele mai vechi timpuri nu a existat picior de ungur prin zonă. Nici mînă. În plus dintr-o simulare despre cum s-a învîrtit scoarţa de colo colo se pare că au venit nişte insule dintre Africa şi Asia care s-au înfipt prin Balcani, în urma lor închizîndu-se Marea Mediterană cu Orientul Mijlociu. Deci pămîntul romănesc de la sud de Carpaţi este defapt de peste mări şi ţări, exact ca în poveste. E clar că nu avem nici o legătură cu ardelenii, noi ăştia, miticii.

În Cretacic pe scurt: au apărut crocodilul modern, florile, găina (înaintea oului, ştiu eu) şi în continuare nici urmă de unguri. Ar fi fost şi tîmpiţi să o ardă prin România, era cam ud. Ţiganii încă nu cîntau nimic iar românii se pregăteau temeinic de apariţie. Codrul, fratele românului, deja pregătea terenul.

Bla bla bla şi ajugem în Pleistocen. Atunci a apărut primul român pe Pămînt. Dumnezeu ştie. Iorga ştia. Ştiu şi eu?

(va urma)

Se caută o lege despre votul uninominal

Să zicem că un cetăţean caută să citească o lege. Măcar că e cetăţean şi are (se pare) chiar obligaţia de a cunoaşte legile şi în plus ar trebui chiar să se supună lor.

Hai să căutăm împreună. Google search pentru legislaţie. Aşa… Să vedem ce a ieşit:

1) www.legislatie.just.ro este cică un portal legislativ în care scrie pe dreapta sus că ar fi în folosul cetăţenilor. Motiv pentru care datele ce pot fi introduse la căutare sînt: tipul documentului, emitentul, numărul documentului şi data. FĂRĂ cuvinte cheie. Adică cetăţeanul în folosul căruia scrie acolo mare că ar fi justiţia nu poate căuta legea votului uninominal sau legea plimbării cu bicicleta dacă nu ştie ce număr are sau data în care a fost emisă. Nu poate căuta nici o lege dacă nu ştie ce număr are. De unde tragem concluzia că justiţia este doar în folosul justiţiei. Să mănîncă şi avocaţii o pîine. Şi consilierii juridici să mănîncă. Să vă stea în gît. Adînc.

2) www.cdep.ro/pls/legis aparţine Camerei Deputaţilor. Acolo treaba pare mai organizată. În dreapta selectez interogare, găsesc posibilitatea de a introduce cuvinte cheie, scriu cuvîntul uninominal şi găsesc nişte chestii cam pînă în 2007. Nu mă dau învins, revin la introducere, selecţionez 2008, găsesc legea 35 din 13.03. 2008 care din descriere pare ceva cu alegerea preafericiţilor. Click şi aflu că este publicată în Monitorul Oficial nr. 196 in 13 martie. Mai departe nimic. Mă învîrt în cerc cînd dau click pe monitoarele ăstea oficiale. Bomboane Sugus la tot parlamentul, de la Nenea Cosmos, fără număr.

1) + 2) Mă întorc la primul link să introduc datele descoperite, că de aia sînt cetăţean, să fac pe detectivul. Bag 35 şi ajung la textul legii. Mă simt ca Moise cînd a făcut rost de tăbliţe. Deci orice babă cu google din doi paşi poate citi o lege, nu? (Google este şi el limitat, dacă bagi cuvintele cheie lege şi uninominal îţi povesteşte ce au înţeles ştiriştii, că şi ăia e oameni, mănîncă şi gura lor)

Hai să răsfoim legea asta, să vedem ce a ieşit.

Un deputat la 70 000 locuitori.

Un senator la 160 000 locuitori.

Se face o circumscripţie electorală specială pentru cetăţenii din străinătate care vor alege 4 deputaţi şi 2 senatori. Sună belea ca să candideze careva pentru colegiul uninominal America, nu?

Un colegiu uninominal conţine localităţi întregi iar la Bucureşti se încadrează în graniţele sectoarelor. Foarte interesant. Adică un oraş cu peste 70 000 locuitori nu are mai multe colegii? Cum alege mai mulţi infrac… pardon, deputaţi şi senatori? În mod normal eu nu am cum să am acelaşi deputat cu unul din capătul celălalt al sectorului. Om trăi şi om vedea…

Fiecare circumscripţie electorală dintre cele 43 are un birou electoral de circumscripţie cu judecători aleşi de către Tribunalul judeţean. La acest nivel se stabilesc rezultatele votului şi se împarte norocul.

Urmează încă o frecţie despre cartea de alegător.

Pentru a candida independenţii au nevoie de minim  2000 de adeziuni pentru Camera Deputaţilor şi 4000 pentru senat. Sau 4% din totalul votanţilor dintr-un colegiu. Dacă un independent ia majoritatea voturilor în colegiul unde a candidat atunci are locul garantat în timp ce reprezentanţii partidelor politice trebuie să prindă cu partidul un minim pe toată ţara.

Ştampila *VOTAT* trebuie să aibă dimensiune mai mică decît patrulaterul pe care se aplică. M-am liniştit.

Este infracţiune şi se lasă cu puşcărie pentru alegător şi pentru ales dacă se oferă bani sau foloase contra voturi. Să înţeleg că se vor închide grătarele electorale? Să moară micii? Tentativa se pedepseşte. Să vezi aici caterincă.

Practic cine reuşeşte să scoată oamenii din casă spre vot va cîştiga. La cît sictir electoral este în România, vom fi minţiţi tare frumos în 2008.

Pe stadion ca pe stadion…

Legea stadioanelor

Art.1: Orice cetăţean al patriei are obligaţia să păstreze liniştea şi curăţenia pe stadioane. Orice cetăţean care intră pe un stadion se va aşeza regulamentar pe locul său şi va urmări în linişte desfăşurarea evenimentelor sportive. Cetăţeanul va ţine mîinile sub funduleţ pe toată durata evenimentului. Orice mişcare suspectă precum şi orice sunet scos de către cetăţean, orice scărpinare sau rîgîit se vor pedepsi pe loc cu evacuarea în şuturi a întregului stadion şi cu certuri pe toate posturile de televiziune. Pînă la adînci bătrîneţi.

Art2. Organizatorii competiţiilor sportive vor pregăti cheltuirea unor sume cît mai mari de bani pentru angajarea de firme de pază şi ordine. Deasemenea statul român va cheltui cît mai mulţi bani prin dislocarea de trupe de jandarmi, poliţie şi miniştri care spun tîmpenii cu scopul precis de a da senzaţia că cineva se ocupă de desfăşurarea în linişte şi pace a evenimentelor sportive. Se evită utilizarea de oameni care gîndesc, se respectă regulamentele de lovire cu pumnul şi pulanul şi se recomandă provocarea spectatorilor pentru a se vedea care reacţionează. Este obligatorie monitorizarea pasivă a galeriilor la intrarea în stadioane în vederea evitării oricăror interferenţe în bătăile ce au avut loc şi care vor mai urma. Este obligatorie agresarea fizică a tuturor cetăţenilor întîlniţi la ieşirea din stadioane. În acest scop se recomandă ca trupele de intervenţie ale firmelor particulare şi ale statului să fie ţinute zeci de ore în picioare, nemîncate, însetate, cu scopul precis de a reacţiona violent de cîte ori este sau nu este cazul.

Art3. Se interzice cu desăvîrşire identificarea clară a anumitor cetăţeni care provoacă şi instigă scandaluri, bătăi, aruncă cu diverse obiecte. Se interzice cu desăvîrşire arestarea şi pedepsirea exemplară a acestora cu ani buni de puşcărie deoarece astfel nu ar mai fi necesară existenţa atîtor forţe de intervenţie necalificate care să simuleze păstrarea ordinei şi disciplinei şi ar apărea riscul ca stadioanele să fie din nou locul unde oricine s-ar duce să fluture steaguri cu beţe, oricine ar bea iar bere la sticlă, oricine ar înjura pe oricine aşa, răcoros, ca pe stadion.

V-am spus să nu mă enervaţi!

V-am spus să nu mă enervaţi! Fac urît!

Derapajul educaţiei - Ne vedem în şanţ

O fostă elevă a unui liceu intră într-o clasă, bagă o dezbrăcare pe catedră, filmul făcut cu telefoanele mobile ajunge pe net, poporul român explodează pentru că presa apasă pe detonator, conducerea şcolii doreşte să îi pedepsească pe toţi, inclusiv pe juniorii care au asistat şi au filmat evenimentul.

Pumni în guri, dezbrăcări, frecţii pe sub bănci, asalturi la catedre şi la profesori, palme peste ceafă elevilor, chestii. Cu excepţia faptului că mănîncă o pîine şi ştiriştii patriei eu unul nu văd unde este problema de se ajunge să aflu eu ce au făcut unii pe la şcoală. Să fiu eu sănătos cîte tîmpenii am făcut în liceu, şi de-ar fi le-aş face pe toate din nou, ba chiar mai multe. Dar cînd un profesor ridica o sprînceană îngheţam. ÎNGHEŢAM. Să fiu eu sănătos de cîte ori mi-am luat palme după ceafă la şcoală de la o grămadă de profesori, şi toate erau meritate, niciodată nu am luat capace pentru că aveam ciorăpeii de altă culoare, ci pentru alte fapte ce meritau a fi răsplătite. Ce văd astăzi că îi deranjează pe profesori, pe opinia publică (aka mass media care cică ştie ea…) şi pe părinţi este o mare VRĂJEALĂ.

Profesorii ştiu să se impună în faţa elevilor, da? Dacă nu plecăm de la ipoteza asta atunci îi pedepsim pe toţi kinderii pentru toate tîmpeniile pe care le fac cu exmatriculări, scăderi de note la purtare (n-am înţeles niciodată cine puii mei e sistemul educaţional de ştie el să dea note la purtare) şi avertismente penibile. Toate aceste sisteme de penalizare nu fac decît să ascundă incapacitatea profesorilor de a se impune de la poarta şcolii pînă în faţa catedrei. Un puşti s-a îmbătat pînă a vomat în catalog, îi scădem nota la purtare, îl exmatriculăm, las’ că-i arătăm noi lui ce e aia şcoală! Obosiţilor! Acel puşti nu a avut nici un motiv să respecte şcoala. Pentru că nici şcoala nu îl respectă, pentru că atunci cînd respecţi pe cineva nu îl ameninţi cu scăderea notei la purtare, ori sistemul educaţional românesc asta face. Le rupe profesorilor toate mîinile, toate instrumentele, îi lasă dezarmaţi în faţa clasei. Doar cu un pix şi posibilitatea de a da o notă mică la purtare. Penibil. Plus că în acel moment sar de cur în sus şi părinţii îngeraşilor cum că plodul lor este Bambi însuşi, imposibil să aibă Bambi notă mică la purtare.

Nenea Cosmos recomandă utilizarea în şcoli a bătăii, a urletelor, a psihozei. Nenea Cosmos recomandă profesorilor care nu ştiu să îşi facă elevii din vorbe să îi facă din palme. În plus Nenea Cosmos ŞTIE că există elevi care DOAR de frică pricep pentru că acasă părinţii au fost INCAPABILI să genereze vreun procent oarecare din cei şapte ani de acasă. Nenea Cosmos recomandă interzicerea accesului părinţilor în şcoli, că doar de aia există carnete de note, să citească acasă ce au făcut pitpalacii la geografie sau la franceză. Nenea Cosmos recomandă desfiinţarea notelor la purtare (materie la care Nenea Cosmos a avut 10 pe linie şi tot nu înţelege la ce i-a folosit). Pentru că  o colaborare între şcoală şi părinţi se face la două capete, la şcoală şi acasă, nu împreună pe lîngă cancelarie, contestînd hotărîrile profesorilor asupra a ce scrie în catalog. Deasemenea Nenea Cosmos recomandă încuierea directorilor la ei în birou, ca să nu mai aibă părinţii impresia că un director ştie sau poate să gestioneze ce se întîmplă cu fiecare elev în parte, cu boboceii lor mici şi drăgălaşi, pentru că un director NU poate să facă asta, e şi el doar un om, nu Cezar (şi nici ăla n-a fost perfect). Nenea Cosmos mai recomandă anularea orelor de dirigenţie despre care Nenea Cosmos consideră că nu folosesc la absolut nimic, doar cheltuirea timpului elevilor şi a banilor poporului. Nenea Cosmos recomandă ca un elev care are o neclaritate asupra vieţii să se adreseze unui consultant specializat, un consilier, spuneţi-i cum vreţi. Deasemenea Nenea Cosmos recomandă elevilor să se obişnuiască de mici cu eventualele nedreptăţi pentru că viaţa este nedreaptă cap coadă. Ca să înţelegeţi cine este Nenea Cosmos şi de ce îşi dă el cu părerea atunci aflaţi că toţi ăştia din învăţămînt sînteţi slugile lui, angajaţi pe banii lui Nenea Cosmos care plăteşte taxe şi impozite şi voi faceţi bîlci de banii ăia. Iar clasa unde se întîmplă filmări indecente, lapte gros, prostii fără număr este un spaţiu public pus la dispoziţie elevilor de către Nenea Cosmos care plăteşte taxe şi impozite, deci nu e treaba voastră dacă s-a dezbrăcat Marghioala pe catedră sau se face sex oral în penultima bancă. Sînteţi capabili voi ăştia din învăţămînt să oferiţi alternative elevilor într-un spaţiu public pus la dispoziţie elevilor de către Nenea Cosmos? Dacă nu puteţi  atunci mucles, nu vă mai daţi apărătorii valorilor pentru că se pare că nu le cunoaşteţi îndeajuns.

Şi cea mai mare capcană în care a intrat sistemul educaţional este accesul în treptele superioare de învăţămînt pe bază de note anterioare. Toată lumea visează că are copii de nota zece pe linie, numai Nadii la bîrnă, nu tu o căzătură, nu tu o dezechilibrare. Tîmpiţilor! Unde este talentul fiecăruia? Unde este viitorul fiecăruia? În note? Aveţi cu toţii copii dar nu gîndiţi o secundă. Îi vreţi perfecţi. Acei copii nu există. Şcoala este locul unde copiii se chinuie cu trei sferturi dintre materii, tocmai ca să descopere singuri ce le place. În mod normal un copil normal într-o şcoală normală ar fi corijent la trei sferturi dintre materii. Într-o lume normală. Şi acolo profesorii le dau copiilor un 5, un 6, să fie, au fost copiii la ore, poate au încercat… Şi aşa şi trebuie, că doar nu se naşte cîte un Iorga pe fiecare scară de bloc. Trebuie examene de admitere organizate de fiecare formă de învăţămînt în parte, nu rahat unic, pentru că elevii patriei nu sînt la fel, fraierilor. Şi atunci nu le mai pasă nici părinţilor aşa de mult ce note a luat gîndăcelul la istorie, dacă lui îi place fotbalul.

Aţi întors de dragul reformelor învăţămîntul cu curul în sus şi v-aţi complăcut în stările ăstea penibile de frică să nu pierdeţi vreun avantaj oarecare. Păi un şef de catedră, un director de şcoală, un inspector şcolar tocmai asta trebuie să facă, să zică NU sau DA acolo unde este NU sau DA. V-au făcut partidele directori şi inspectori? Vreau miniştri bătuţi la negocieri, vreau preşedinţi de partide bătuţi la congrese, pentru că de aia aţi ajuns mari scule în învăţămînt, să faceţi. Voi doar o dregeţi.