Ne strînge locotenentul în careu în mijlocul pădurii şi ne dă pe loc repaus. Ba chiar ne lasă să aprindem ţigările, să ne descheiem la vestoane, să dăm bonetele jos de pe cap şi să ne scărpinăm pe colo pe colo. Scoate de la porthart o cărţulie şi începe să ne instruiască cum să supravieţuim în spatele liniilor inamice. Şi uite aşa ne povesteşte el nouă vreo oră cum mîncăm gîndaci, cum ne orientăm după stele şi scoarţa copacilor, cum ne îngrijim rănile, cum dormim pe sub boscheţi, cum ne ascundem urmele, cum spionăm inamicul în timp ce ne întoarcem către unităţile noastre, cum sabotăm noi toată armata inamică cu ocazia asta, cum întoarcerea noastră la armata română poate să ducă la victoria finală a întregului popor. La sfîrşit îl mănîncă în fundul ăla al lui cu creier să ne întrebe ce am priceput. Dialog:
- Ia zi tu băi Mladine, ce faci dacă rămîi în spatele liniilor inamice?
Mladin era un mălău din Reşiţa, cu o ceafă ca de urs şi mintea plecată pe Route 66.
- Tovarăşu’ lent, eu mă predau…
- ÎNAPOI FUGA MARŞ!
1989, cam pe vremea asta
martie 15, 2008 · 1 comentariu
Categorii: NN7 - Boroboaţe şi păţanii
Tagged: armata română


















1 response so far ↓
cetinro // martie 16, 2008 at 11:13 am
=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
sorry, dar inca rad:)))
Scrieti un comentariu