Colivă pentru Eurovision

De la hotnews a aflat şi Nenea Cosmos că există o melodie care, fiind cîştigătoare, ne va reprezenta la concursul de votat melodii Eurovision 2008, concurs care se va ţine la Belgrad. Curios ca un maimuţoi care descoperă o maimuţică gigea la el în copac, cu adrenalina patriotică împingînd sîngele cosmic prin arterele galactice, cu pulsul gata să treacă de praguri nemaiîntîlnite, iată, dau click şi găsesc acest clip.

Ascult cu îndîrjire melodia, aştept momentul cînd începe şi partea aia antrenantă, cînd sălile Europei se ridică în piciare şi cîntă împreună cu Nico şi Vlad. Aştept refrenul care va exploda în voturi peste voturi. Aştept un acord de muzică populară, aştept un ritm de metal, aştept să dea năvală pe scenă corul de copii, aştept o minune. Nimic. Minunea în sine este liniştea de după sfîrşitul melodiei. Din colivă s-a născut melodia şi în colivă se va duce. Îmi dispare orice urmă de curiozitate în a afla cine este compozitorul, ale cui sînt versurile, ce s-a întîmplat, cine a mai concurat. Un lucru îl ştiu sigur. Ştiu cine este în juriile care votează aşa ceva şi mai ştiu cam ce piese au mai concurat. Cum să nu ştiu, dacă asta e piesa cîştigătoare?

De asemenea se pune problema că melodia lui Nico ar fi un plagiat după piesa asta. Este adevărat, seamănă. Cică plagiat este cînd seamănă un număr x de note. Mie mi se fîlfîie cîte note ar trebui să semene, piesele sună cam la fel. Nu pentru că s-ar fi plagiat una pe alta. Nu. Pentru că amîndouă au plagiat coliva. Şi nici nu este de mirare, ăsta nu este juriu, e priveghi. Dacă vrei să candidezi cu o melodie la Eurovision este clar, trebuie să faci o compoziţie plîngăcioasă, melodioasă, simplă ca să o înţeleagă toţi, tristă precum muzica acceptată la TVR în anii ‘80, o colivă de melodie. Nu m-aş mira dacă toate melodiile care au participat sună trist. Orice colivă, oricîte bombonele ar avea, orice formă ar avea, tot colivă este. Pe urmă vin unii din altă ţară cu o melodie veselă şi cîştigă. Compozitori, cîntăreţi, membri ai juriilor de calificări, oare viaţa voastră este atît de tristă pe cît vă este muzica? Sînteţi toţi nişte distruşi? Mai mîncaţi şi altceva decît colivă? Mai zîmbiţi?

Later edit> Există un chin şi-o jale pentru punerea în valoare a unor capacităţi vocale unice, capacităţi prin care soliştii noştri de muzică uşoară se cred prim solişti de operă. Trăistariu este numai unul, şi cîte octave ştie el nu mai ştie nimeni. Restul, că la operă nu v-a luat, nu vă mai jucaţi de-a Marcel Pavel şi puneţi gura la cîntat ceva normal, că de atîta Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa o să vă duceţi dracului şi nu o să ştiţi de ce nu o să mai fiţi buni nici de nunţi… Iar compozitorilor care sînt în căutarea unei voci care să le pună în valoare capodopera eu le zic un singur lucru, să facă o melodie pe care să o poată cînta un cîrnat fără voce şi fără ureche muzicală şi acea melodie va fi un hit.