NENEA COSMOS ARE ŞI EL BLOG

Există două drumuri. Ele se întîlnesc. Acolo se formează o intersecţie. Semaforizată. În mai multe faze. Cînd e verde înainte şi la dreapta e roşu spre stînga. Apoi e verde spre stînga. Doar spre stînga. Singurele maşini care circulă prin intersecţie sînteţi voi şi cei care merg spre stînga din sens opus. În acest caz, pentru fluidizarea traficului şi pentru că aşa se face, NU SE MAI OCOLEŞTE AXUL INTERSECŢIEI, nu se mai blochează intersecţia. Ocolirea axului şi blocarea între sensuri se putea face şi cu semaforizare într-o singură fază, pricepeţi băi retarzilor? Învăţaţi şi voi să conduceţi vreodată?

Ştiu, vă place beculeţul ăla galben aprins. Vă plac beculeţe multe aprinse la bord. Aveţi maşină de maşină, de obicei una dintre cele mai ieftine la clasa ei. Dar e a voastră. Şi vă place beculeţul galben aprins. De la lămpile de ceaţă spate. Şi credeţi că o să fiţi văzuţi şi mai ales văzute mai bine din spate. Aşa este. Mai ales că dacă nu este ceaţă becul ăla orbeşte niţel. Şi şoferul din spate se uită oriunde, numai la spatele maşinii voastre nu. Sper să aveţi în spate o basculantă cînd puneţi frînă. Succes!

Mi se pare absolut normal ca şi moldovenii să aibă concursuri de bloguri, că şi ei sînt curioşi să ştie care blog e mai cu moţ. Şi totuşi, de unde un asemenea nume? Blogovăţ, ce joc de cuvinte de peste Prut o mai fi şi ăsta? Şi nu uitaţi, Blogovăţ 2008 va avea cîte 2 cîştigători în fiecare categorie: unul desemnat prin votul poporului şi altul de juriu. Prin votul poporului, da?

De la hotnews a aflat şi Nenea Cosmos că există o melodie care, fiind cîştigătoare, ne va reprezenta la concursul de votat melodii Eurovision 2008, concurs care se va ţine la Belgrad. Curios ca un maimuţoi care descoperă o maimuţică gigea la el în copac, cu adrenalina patriotică împingînd sîngele cosmic prin arterele galactice, cu pulsul gata să treacă de praguri nemaiîntîlnite, iată, dau click şi găsesc acest clip.

Ascult cu îndîrjire melodia, aştept momentul cînd începe şi partea aia antrenantă, cînd sălile Europei se ridică în piciare şi cîntă împreună cu Nico şi Vlad. Aştept refrenul care va exploda în voturi peste voturi. Aştept un acord de muzică populară, aştept un ritm de metal, aştept să dea năvală pe scenă corul de copii, aştept o minune. Nimic. Minunea în sine este liniştea de după sfîrşitul melodiei. Din colivă s-a născut melodia şi în colivă se va duce. Îmi dispare orice urmă de curiozitate în a afla cine este compozitorul, ale cui sînt versurile, ce s-a întîmplat, cine a mai concurat. Un lucru îl ştiu sigur. Ştiu cine este în juriile care votează aşa ceva şi mai ştiu cam ce piese au mai concurat. Cum să nu ştiu, dacă asta e piesa cîştigătoare?

De asemenea se pune problema că melodia lui Nico ar fi un plagiat după piesa asta. Este adevărat, seamănă. Cică plagiat este cînd seamănă un număr x de note. Mie mi se fîlfîie cîte note ar trebui să semene, piesele sună cam la fel. Nu pentru că s-ar fi plagiat una pe alta. Nu. Pentru că amîndouă au plagiat coliva. Şi nici nu este de mirare, ăsta nu este juriu, e priveghi. Dacă vrei să candidezi cu o melodie la Eurovision este clar, trebuie să faci o compoziţie plîngăcioasă, melodioasă, simplă ca să o înţeleagă toţi, tristă precum muzica acceptată la TVR în anii ‘80, o colivă de melodie. Nu m-aş mira dacă toate melodiile care au participat sună trist. Orice colivă, oricîte bombonele ar avea, orice formă ar avea, tot colivă este. Pe urmă vin unii din altă ţară cu o melodie veselă şi cîştigă. Compozitori, cîntăreţi, membri ai juriilor de calificări, oare viaţa voastră este atît de tristă pe cît vă este muzica? Sînteţi toţi nişte distruşi? Mai mîncaţi şi altceva decît colivă? Mai zîmbiţi?

Later edit> Există un chin şi-o jale pentru punerea în valoare a unor capacităţi vocale unice, capacităţi prin care soliştii noştri de muzică uşoară se cred prim solişti de operă. Trăistariu este numai unul, şi cîte octave ştie el nu mai ştie nimeni. Restul, că la operă nu v-a luat, nu vă mai jucaţi de-a Marcel Pavel şi puneţi gura la cîntat ceva normal, că de atîta Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa o să vă duceţi dracului şi nu o să ştiţi de ce nu o să mai fiţi buni nici de nunţi… Iar compozitorilor care sînt în căutarea unei voci care să le pună în valoare capodopera eu le zic un singur lucru, să facă o melodie pe care să o poată cînta un cîrnat fără voce şi fără ureche muzicală şi acea melodie va fi un hit.

Ca un partid care s-ar respecta, încercînd să nu mai fie un partid care este, pesedeul l-a votat pe Vanghelie ca să fie candidatul partidului la primăria Bucureştiului. Vanghelie o dă cotită, că poate el, că poate Oprescu, dar conform ştirii zarurile au fost aruncate. Nu mai poate nea Vanghelie să nu respecte dorinţa partidului. Buuun. Dacă Vanghelie candidează la primăria mare înseamnă că nu mai candidează la sectorul 5. Dacă candidează la primăria mare, atunci pierde, primăria capitalei e zonă restricţionată pentru pesedeu, pot avea loc alegerile şi după ciuma lui Caragea, poate să candideze şi cel mai mare escroc al tuturor timpurilor din partea celorlalţi, poate candida şi ultimul maimuţoi nepesedist de la zoo, pesedeul nu pupă fotoliul ăla şi Vanghelie este Vanghelie, nu vreun distrugător de mituri. În concluzie nea Vanghelie este împins în faţă ca să rămînă de căruţă. Pa, pa, Vanghelie. Alea iacta care est.

http://danieloctavian.weblog.ro/2008-02-22/295255/Vasile-si-extraterestrul.html

Da. Avem nevoie de familii de politicieni. Avem nevoie de tradiţie politică. Avem nevoie de transmiterea de simţ politic şi de reflex politic între generaţii.

Nu. Nu avem tradiţie politică. Nu avem familii de politicieni. Ne trebuie din nou istorie politică trăită şi înţeleasă. Ne trebuie continuitate politică între generaţii.

Bine mă, da’ tocmai băsedintele cu aia mică? Şi la capitolul ăsta v-a întrecut Băselu pe toţi? Vai de pula voastră de politicieni ai patriei …

Da. Daţi-le şpagă. Încurajaţi corupţia (deşi a mulţumi cu plicul e corupţie doar în mintea unor retarzi de finanţişti). Păi în serviciile de ambulanţă (ăia care vin tîrziu din cauza traficului) şi în camerele de gardă (ăia care fac diferenţa între un om şi un cadavru) este o lipsă de vreo 4000 de meseriaşi. Adică în două schimburi cîte 2000. Adică 2 meseriaşi pentru un rănit. Adică la un moment dat 1000 de oameni nu pot fi îngrijiţi cum trebuie. Adică să nu ne mirăm dacă crapă 100 din lipsa calificării suficiente. Şi noi nu putem fi dintre ăia 100 niciodată, nu? Daţi-le şpagă. Altfel o să chemaţi ambulanţa direct de la Paris.

Şi nu mai puneţi botul la tot felul de campanii cretine. Un medic care condiţionează intrarea în operaţie de şpagă este un criminal. Un medic care primeşte ceva după ce te-a reparat merită monument. Şi la fel şi cu asistentele. Oftică mare că nu te spală la cur fără o ciocolată mare. Păi tu ai spăla, injecta, gîdila şi curăţa după un spital întreg dacă n-ar fi pe bani?

Vă somez prin prezenta pe numiţii petria, moshe, mordechai, oedip, balauru şi comănescu, precum şi pe toţi prezenţii şi absenţii de prin blogroll, să declaraţi de urgenţă ce titlu aţi da filmului făcut după o poveste reală, şi anume povestea reîntoarcerii lui Adrian Năstase la vîrful PSD. Aceasta este o leapşă şi se transmite ca atare mai departe, pînă în fundul blogurilor. Amin.

CU TERMOPANELE CURATE

Scenariul: Ion Iliescu
Adrian Năstase

În rolurile principale: Ion Iliescu
Adrian Năstase

Decoruri: Mircea Geoană

Montaj: Ion Iliescu
Miron Mitrea

Un film realizat de: Ion Iliescu

Personajele acestui film nu sînt imaginare, iar
acţiunile sînt inspirate din fapte reale

…
- Ce dracu are de nu vine?
- Ăsta se crede mare! O vrea să îl pupăm şi-n dos!
- Dacă ne cade în cap cu Băsescu?
- Nu ne cade…
(zgomot de maşină oprind)
- Luaţi loc!
- Boieru’ tot boier…
- Eu zic să-i dăm drumul, ce-o mai lălăim!
- Domnilor, să analizăm evenimentele. Ceauşescu s-a dus, sip tibi terra levis. Cu Tăriceanu e mai greu, dar, în sfîrşit, ştim o regulă, una manum altera lavat.
- Ce tot zice?
- Acum vorbesc eu. Cu Băsescu e mai grav. M-am interesat. E un marinar. Un fanatic.
- Adică ce e?
- Un fanatic.
- Şi cam ce-ai vrea dumneata, domnule Năstase?
- Să ne unim. Să ne coordonăm acţiunile. Pentru un timp.
- Şi cine să fie şeful?
- Cum cine? Dar mai e întrebare? Domnul Năstase!
- Sigur, să ne unim, să muncim împreună şi pe urmă să ia el caimacul… Eşti deştept!
- Măi Vanghelie, tu eşti tare, eşti rangu’ întîi, da-n materie de bilă…
- Domnilor, ştiţi că în general nu sînt un sperios. Vă previn însă că cu Băsescu nu e de glumit. O să ne lichideze pe toţi. Pe rînd.
- Păi să-l lichidăm noi. Mîine seară îl depun tăiat în două pe podul Grant!
- Eşti tîmpit? Nu ştii ce-a păţit Remeş cu caltaboşul? Vrei să ne ridicăm în cap toată populaţia?
- Ăsta-i sonat.
- Fără fiţe. Ca să fie şef nu vreau eu. De ce el şi nu eu?
- Tăceţi din gură. Vorbiţi ca femeile.
- Linişte! Din acest moment eu conduc. Defapt v-am chemat aici pentru că am un plan.

…… (va urma în 200