50 000 000

50 de milioane de SMS-uri scrie prin ziare.com că s-au trimis de revelion. 2, ba chiar 3 de căciulă. Eu în acest an n-am trimis niciunul. Nici de Crăciun, nici de revelion. De ce? Păi nu mai are nici o valoare. Trimiţi SMS la şefi ca să vadă că îţi pasă, la colegi ca să vadă că nu eşti cu nasul pe sus, la subalterni (dacă îi ai) ca să vadă că îi apreciezi, la rude că doar sîngele apă nu se face, la prieteni, doar nu o să uiţi să trimiţi la prieteni. Eu nu mai particip şi la această etapă a depersonalizării relaţiilor interumane. Este adevărat, SMS-urile sînt mai discrete, nu mai deranjezi în noaptea de revelion decît cu piupiuri prin buzunare, îl laşi pe om să petreacă, o să îşi citească urările a doua zi pe closet. În alţi ani am trimis destule, nu prea apreciate, eu le scriam simplu şi mă semnam tot simplu, nu îi pomeneam pe toţi membri familiei şi pe toţi vecinii, am primit destule, de la căţeluşi cu păru’ creţ la nişte urări de sănătate şi noroc atît de complexe că tare m-aş mira să se îndeplinească, multe nesemnate de parcă sînt eu obligat să am în agendă toată cartea de telefoane ca să ştiu cine mă bagă în seamă. Un SMS nu mai este un mesaj personal, un ceva care arată că îţi pasă, este un mod mai economic financiar (doar pentru unii) sau economic în timp (SMS la toată agenda) de a împrăştia ceva iubire, multă ipocrizie, foarte multă diplomaţie de buzunar şi mai ales un forward general al tîmpeniilor, încît poante ‘mişto’ de acum doi ani au devenit şlagăre obosite, că dacă îmi mai trimiţi vreunul un SMS cu Madonna în piscină te bag în mă-ta. În plus acest SMS a devenit un obicei tembel între colegii de serviciu şi între firmele partenere, ori eu de revelion, atîta vacanţă cîtă am, două zile, vreau să uit de voi şi de serviciu, idioţilor. Şi ştiu că cu vreo cîteva excepţii vi se fîlfîie de mine dar aşa dă bine. Surpriză, nu o să vă semnez facturile mai cu poftă, nu o să vă pontez mai mult, nu o să vă dau de lucru mai puţin, nu o să vă pup în cur mai cu talent (şefii, se aude?), nu o să fiu altfel, ba chiar din contră. Futu-vă la pene, nici în ăstea două zile libere nu mă lăsaţi în pace?