Decese - azi despre 50% porc ucis şi adus la bloc

Conform diviziunii muncii comandantul stă la frîiele puterii iar căpitanii execută ordinele. În concluzie azi m-am ocupat cu restul brigăzii de locotenenţi de cei 80 de chinuiţi de frig şi ger zguduind-o prin şantier, restul de alte zeci fiind plecaţi deja pe la ţărînele lor. Căpitanii au fost la ucis porcul tocmai în judeţul Teleorman unde cică bîntuie porcii la vreo 9 melioane dacă sînt grăsuni şi au chef de guiţat. Habar n-am care este preţul corect şi nici nu mă interesează, obiceiul este the most important. Am dat banii pentru 50% de porc şi am aşteptat. Căpitanii au programat plecarea devreme cu noaptea în cap, deci pe la 12:30 tocmai ce erau pe la Alexandria, deşi aveau ceva quatro sub cur, bănuiesc că au întîrziat niţel doar pentru că adormise vreo cosînzeană pe izmană şi n-au avut inimă să o trezească. Brusc. Aşa. Deci pe la 16:30 i-am zis pa pa şantierului şi am purces spre apartamentele cosmice. Am ţinut legătura permanent cu ucigaşii, fiind şi eu un autor moral de mare răspundere.

Da, Uniune Europeană, recunosc fără pic de smerenie, am dat ordin să fie ucis cu cuţitul, chinuit sălbatic, ars, tranşat şi cărat fără pic de igienă în portbagaj în pungi de plastic oarecare. Da. Aşa Trebuie!

Tocmai ce adormisem eu foarte atent la ce face şi spune junior că primesc telefonul. Cadavrul, mă rog, un bun procent din el, este adus în apartamentele cosmice unde masa din bucătărie s-a tranformat pe dată în Mengele&Dexter Laboratory. Împreună cu porcul a venit şi un bidon de plastic cum numai la ţară există, cu vreo 3,5 litri vin de soacră. Dulce căci a fost secetă, după cum îmi spune consiliera mea pe probleme agricole.

Vin cu care recunosc că Uniunea Europeană cu siguranţă că nu este de acord dar eu nu am băut vreodată vin franţuzesc, unguresc, italian sau spaniol precum acest vin pentru că retarzii ăia fac vinul ca să meargă cu mîncărică de melci cu ananas, nu cu pomana porcului.

Porcul, mă rog, 50% din dînsul, era în pungi deja măcelărit, pentru că eu sînt un vînător modern, nu mai aduc acasă cadavrul întreg, nu încape uşor în lift. La locaţia crimei au rămas toate cele necesare pentru trigliceride şi alte grăsimi criminale, zăcînd la saramură şi ce o mai urma, materii prime de cîrnaţi, tobă şamd. La o dată ulterioară voi recepţiona ultimele părţi ale cadavrului, dar asezonate. Deşi porcul a avut o pomană la locul faptei, trebuia să îi fac şi eu o pomană la bloc, aşa este creştineşte. Cît de creştineşte e uciderea porcului, mă rog.

Iată cum s-a făcut pomana semiporcului. Rapid s-au pus la topit nişte jumări, aşa, de un borcan. S-a belit la viteză nişte şorici. S-a pus vin în pahare. Hai noroc! A început tranşarea. Eu am dus de vreo 2 ori gunoiul, am spălat incalificabil cărnurile şi le-am pus în congelator. Fiind cosmic, eu am frigider cu trei uşi, nu mai găsiţi aşa marfă astăzi nicăieri. Uşa de la mijloc ce ascunde două sertare se transformă printr-o complicată apăsare pe buton vara în frigider şi iarna în congelator. Acolo cadavrul este deja înghesuit corespunzător, dar să avem răbdare. Măcelarul meu personal a tăiat cu atenţie deosebită toate cărniţele iar eu le-am pus plin de responsabilitate la locurile lor. La sfîrşit am fost întrebat dacă am pus etichete dar am comunicat oficial că sus sînt diversele iar jos fripturile, pulpele, carnea aia macră. Hai noroc!

După ce am halit jumările, nişte şorici şi am curăţat masa, eu am simţit nevoia să mă exprim în scris (nici nu ştiţi ce urmează!) iar jupîneasa se ocupă cu nişte fripturici diverse, mixtgrill de purcel cu purcel, plus o ciorbă cum a învăţat de la fina, ea învăţînd lucrarea pe cînd a fost la Sibiu, cînd lucra finu’ acolo. Deasemenea fripturicile urmează a fi făcute într-o cratiţă complicată despre care eu am înţeles că se ţine cu verdele în sus şi că trebuie folie de aluminiu. Nici nu visa semiporcul meu să aibă pomană cu aluminiu! Între timp am fost anunţat prin mijloace verbale că e gata cărniţa, deci urmează o pauză pe care voi nici nu o s-o sesizaţi, doar o să salivaţi.

Fraţi şi surori, cu burta plină mă simt precum omul preistoric. Ce vă miraţi aşa? Cînt prin casă de ălea de-ale lui Gică Petrescu, Dumnezeu să-l odihnească, cică să mai torn un păhărel, să mă veselesc niţel. OK. Dacă e musai?

Apropo, să faceţi fapte bune. Pe bune. Păi jupîneasa s-a dus azi să cumpere diverse de la un Angst. Frate, cînd a început să ţiuie casa de marcat a crezut Tanti Cosmos că e grav, i-a înţepenit mîna pe card. Deodată a apărut un nene care a felicitat-o corespunzător (sper că nu foarte corespunzător, că eu n-am fost de faţă şi ea zice că era o doamnă, nu un domn, dar dacă aş lucra la Angst eu unul m-aş ocupa personal de chestiile ăstea) şi i-a dat cadou un coş cu haleală, cozonac, bumboane şi şpriţ, inclusiv un salam de Sibiu, că tot am mai pomenit de judeţul ăsta. Iată că femeia modernă acţionează şi ea ca un vînător, aduce potolul acasă, asta da egalitate între sexe. Eu în ritmul ăsta chiar mă declar inferior, nu-i rău.

Acum ştiu cum gîndea omul preistoric. Am adus acasă cadavrul. Femela îl prepară prin peşteră. Urmaşul se zbenguie cu cîinii preistorici prin peşteră. Eu stau în gura peşterii sprijinit de capul mamutului, aşa, în figuri, mă scobesc între degetele de la picioare. Pe colţii mamutului am pus cîrnaţii preistorici la uscat şi sper că vă daţi seama ce maţ avea mamutul. Trece un vecin, îl apucă poftele, balele îi curg pe bot şi mormăie: - Salut vecine! Îl salut şi eu, adică dau din cap şi mă scobesc în dinţi. El zice: - E mare bre, se prinde greu? În momentul acela îmi vine prima idee de afaceri, eu fiind şi strămoşul evreilor. Îi zic că îl învăţ cum să facă. Pentru 10% din ce prinde. Nu este de acord deci cădem la învoială pentru 20%. Vecinul ăsta al meu e cu pescuitul, ori eu nu sînt interesat că peştele n-are blană. Îi explic cum să facă şi îi promit că îl monitorizez de la distanţă. Plecăm noaptea la vînătoare. Îi zic să aprindă focul şi boul îşi aprinde bricheta aia a lui preistorică. Mamutul se oftică şi vine spre el să i-o tragă. Îi arunc repede un copac aprins la vederea căruia mamutul dă cu spatele iar vecinu’ preia iniţiativa. Îi strig să îl conducă spre prăpastie dar boul îl duce spre pădure. Aprinde toată pădurea şi omoară mamutul pe rug. Îl pîrleşte ca pe porc. aşa s-a inventat părlitul şi apoi şoriciul dar în preistorie era un pic mai tare. Eu m-am întors acasă şi îmi scobeam buricul călare pe capul meu de mamut cînd iată că vine şi vecinul cu prada şi cu toţi cumnaţii lui cărînd la bucăţile de mamut fumé. Îi zic frumos: - Salut vecine, dă şi tu partea. El nimic, mergea în băşini de om preistoric, avea figuri în cap, se făcea că nu mă cunoaşte, pîrlise primul mamut din preistorie. Îi strig ceva frumos, căci din mine se trag şi evreii: - Bă pulă, ai de gînd să îmi dai procentul de 40% din mamut pentru consultanţa asigurată pe durata derulări proiectului? Boul evident că sare ca ars şi strigă: - Doar 20%, doar atît! Asta este, 8 dintre cumnaţii lui virează spre peştera mea cu prada, caz în care i-am făcut femelei mele o poşetă celebră şi astăzi.

Hai noroc! Să fiţi sănătoşi, voioşi, sănătoşi, sănătoşi, voioşi şi restul cică pînă la urmă se rezolvă de la sine. Vă pupă nenea!