Nenea Cosmos este frumos

 

Da, este foarte frumos, aşa mi-a zis alaltăieri o zugrăviţă şi cine sînt eu să o contrazic? E clar că o să îi dublez salariul înjumătăţit, m-a spart. Eu unul nu aş zice decît cel mult că sînt mai frumos ca arhi, şi asta pentru că acum sînt plin de bunăvoinţă, este luna cadourilor. Dacă nu mă credeţi priviţi mărturia fotografică. Keep airplanes away! Cosmos ben Cosmos ibn Cosmos is in town!

În altă ordine de idei astăzi a trebuit să îmi iau costum. Da, aţi citit bine, costum. De mîine Monseniora Cosmică, Bătrîna Doamnă, Nepreţuita Mamă a subsemnatului va fi de optsprezece ori mai mîndră de fiul său pe care îl pisează la cap de circa şase luni să execute de urgenţă achiziţionarea acestui fel de îmbrăcăminte. Ca orice mamă responsabilă a intrat într-o criză adîncă de mămoşenie cînd a spionat dulapul din vastele mele castele împreună cu Consoarta Cosmică şi astfel fetele au ajuns la concluzia că elefantul s-a îngrăşat cu încă vreo 10 kilograme, de nu îl mai încap nici chiloţii şi maieurile, costumele nici atît. Dacă cumva ar fi trebuit să mă prezint undeva la 4AC? Eee?

Da, a venit momentul. Va avea loc săptămîna viitoare marea nuntă anuală de la întreprindere, moment glorios de sărbătoare în care cheltuim iresponsabil banii patronului într-o cîrciumă de mare angajament, creşte-i-ar lui milioanele că doar de aia ne ţine prin curte, ca să-i crească. Cum eu sînt unul dintre cei mai importanţi 200 de angajaţi din nu se mai ştie cîţi, este absolut necesar să fiu muc şi sfărc, ţîţă de maimuţă, Le Coa. În acest scop, pentru că m-am îngrăşat pe banii lui şi pe munca mea, deci juma’ juma’, este indubitabil că îmi trebuie un costum nou.

Îmi permit să vă sfătuiesc să nu mîncaţi pentru a învinge stressul, vă recomand în schimb drogurile uşoare, sexul aleator şi shoppingul. Cum mie îmi place mîncarea, uite asta am făcut eu anul ăsta, m-am îngrăşat ca un porc.

De dimineaţă am realizat că ştiu să fac multe, ştiu unde este Elodia, ştiu numerele cîştigătoare la loto, numai de unde să îmi găsesc un costum onorabil nu mă ducea mintea. Pe closet am cugetat care costum ar fi mai frumos, de la un Becali cu dunguliţe pînă un clasic alb a la Vadim. Într-un final am plecat la serviciu încercînd să îmi aduc aminte ce culori şi croieli au celelalte costume din dulapul cosmic. Nici o şansă. La serviciu am executat treburi care sînt secrete de serviciu şi pe care vi le voi dezvălui abia peste cinci ani, deci ţineţi aproape. Pentru că am avut norocul chior ca exact pe la prînz să apară un bogătan de-al meu şi să se vorbească cu un bogătan de-al plătitorului, iată că cu veselie am organizat totul cum numai eu ştiu să capacitez cosmosul şi deci lucrăm azi zece ore şi mîine vreo şase, deci rămîne cum am stabilit, muncim sîmbătă, muncim duminică, ne mai vedem, hehe, tocmai luni!

Da, e seară, am ajuns într-un final în magazinul Unirea. Astăzi e shopping center, sounds different, ya? Am parcat la etajul trei al parcării care dă în etajul doi al magazinului, e logic, exact acolo unde se îmbracă bărbaţii. Am sunat Consoarta Cosmică şi am convocat-o la această opraţiune delicată, evident împreună cu junior. Primisem informaţia că la houseofart sînt costume ieftine.  Foarte interesant, deci încep de acolo cercetările. Nici cinci milioane costumul, ieftin ca leul vechi, un polyester excepţional, lucios extra, cînd o să simt nevoia să stau în plastic şi să strălucesc o să îmi iau pelerina de ploaie, e mai ieftină. Renunţ la ideea de a cumpăra ieftin şi încep să încerc să cumpăr bine, deci trebuie să dau o tură pe tot etajul. Între timp îmi sună telefonul de la un prieten care ştia prin ce chinuri mă trec şi primesc o ofertă de costume armaniversacepierrecardinpuiimei la numai 200 RON, evident furate din vaporul de China sau whatever. Imposibil să fac eu aşa ceva, odată că sînt foarte cinstit pînă la proba contrarie, a doua că nu mă văd probînd costume în vreo parcare în semiîntuneric. Între timp soseşte Clanul Cosmic, hotărîsem că ne întîlnim la scara rulantă, greşeala mea, nu spusesem la care şi erau numa’ trei, deci ne-am nimerit la fix, specia este iarăşi în siguranţă.

Eu cercetasem costumele pe tot etajul, sortasem cu ochii minţii locurile unde sînt lucruri cu croieli serioase care nu depăşesc vreo zece bastoane, deci ne îndreptăm spre locaţiile deja alese. Treabă bună, căci prima dată probez o geacă de piele XXL dirty style, evident că mi-ar fi trebuit XXXXXL, să îi fut în gură pe cîte unii cum pun ei măsurile la haine, eu nu încăpeam cu umerii în haina aia nici de frică dar aproape că am rupt-o, cel puţin am făcut-o să pîrîie, puletele care păzea prin raion s-a sesizat dar primul care a vorbit am fost eu şi l-am întrebat pe ce planetă e haina aia XXL, că pe Terra în nici un caz. Şi nu e de la grăsime, că doar nu m-am îngrăşat pe umeri, doar la ombilic. Toate gecile aveau etichete cu XXL, deci după părerea mea umilă era un mic şmen acolo, o chestie cu preţul corect. Parcurgem în continuare traseul prestabilit cu doar 23 de devieri şi în final ajungem la concluzia că nu ne place nimic. Ajungem în ultimul loc unde părea a fi vreo şansă şi acolo vînzătoarea reuşeşte să mă facă să probez o haină. Nu o rup, deci se hotărăşte să coboare în subsol să aducă două măsuri mari. Mari, da? Eu nu mă îmbrac cu talia a doua căci nu sînt un pitic gras, sînt un malac gras, deci primul cade la precalificări. La al doilea costum pantalonii par a fi gigea dar cînd iau haina descopăr că arăt ca un paşoptist, e lungă pînă la genunchi, e pentru +2,00. Mulţumesc frumos şi ne tirăm. Bine, dar unde?

La etajul cu haleală. Dacă tot nu mai pot slăbi pentru a folosi un costum vechi planific să pap ceva bun. Sus este înghesuială. Dăm o tură strategică, admirăm peisajul care este interesant, aceleaşi terase pe strasse design dar la etaj. Nimic nou, nici o cîrciumă genială, mese ocupate, iată o masă cu unii care stau în picioare lîngă ea, poate pleacă, hai acolo, ei tot în picioare dezbat programul de poimîine, trec x secunde, îi întreb dacă pleacă, în acel moment ei declară că nu şi se aşează, mă gîndesc că dacă nu mă luam eu de ei mai stăteau şi acum şi discutau discuţii la varice. Totuşi găsesc şi masa liberă, băgăm 2 cocteiluri nealcoolice şi două cafele cu adaos de alcool, fanta & icecream pentru junior (nu tati, nu are de măr şi de banane, ce zici de nişte caramel şi căpşuni?) Punem ţara la cale, ştegem copilul la gură şi pe nenea cosmos pe bluză căci mîncăm şi bem amîndoi ca doi purceluşi. Concluzie finală, junior nu are penar. Cum de nu are? Păi l-a pierdut la grădiniţă. Cum? Nu se ştie, cel puţin el este absolut inocent. Eu sînt sigur că alt copil l-a luat din greşeală la el în ghiozdănel, cleptoman de mic. Sper că nu l-a vîndut pe surprize, că de ăstea acum am casa plină.

Hai la Diverta, deci înapoi la 3. Intrăm la locul faptei, găsim greu penarele, nasoale şi rare. Alegem unul cu diverse drăcii included. Continuînd printre rafturi ajung la penarele de copii de VIP-uri, penare cu vreo trei fermoare şi vreo 50 de creioane şi carioci incluse, penare Ultra All Inclusive la numai 800 RON. Fuck them! Dacă tot a intrat în librărie, semidoctul trece repede de filme şi ajunge la cărţi. Am reţinut pentru dumneavoastră o carte despre cum să te autopsihianalizezi. Foarte interesant. Eu am fost întotdeauna un mare fan al dictonului gnoti se auton, deci deschid cartea aleator. Nimeresc exact la citirea viselor unde cică să îţi faci un caiet în care să îţi notezi visele, bla bla. Închid cartea şi trec repede mai departe. Ajung la o carte de benzi desenate cu warcraft, asta se cumpără fără comentarii, junior va fi extrem de fericit şi dornic să îşi dezvolte cultura generală despre orci şi elfi. Iată şi una cu titlul foarte sugestiv, cică să înveţi limba franceză în 15 minute. Foarte sugestiv pentru că nu aşa se pune titlul unui ghid de conversaţie. S-a chinuit statul român 4+4+3 ani să conjug şi eu un verb acolo, am avut şi meditaţie acasă vreo doi ani, şi uite, acum la bătrîneţe o rezolv într-un sfert de oră. Totuşi cumpăr şi codul bunelor maniere pentru copii, urmează să îi citesc lui junior în fiecare seară cîte o povestioară, să nu zică lumea că nu mă ocup de educaţia copilului. Sau mai bine îi citeşte maică-sa. Mult mai bine…

Plătim şi mai coborîm un etaj. Etajul 2. Ăla care se duce spre etajul 3 al parcării. Vulturul văzduhului mă aşteaptă la rampă. Iată un ultim magazin cu costume. Deviez şi intru. Ochii fug direct pe un costum anume. Place la atingere. -Da, domnu’, e lînă! -Da domnu’, avem şi măsură mare. -Da domnu’, e numai vreo cinci milioane. Intru într-o cabină strîmtă să fac proba şi mă schimb cu curul mai mult pe afară, aşa de gras sînt eu şi aşa de mică cabina. Probez şi un pulover pentru un nene de îl pregăteau de cadou două tanti în lipsa acelui nene, e ok, le cer zece mii, ele nu gustă gluma. Mă hotărăsc, iau costumul. Aleg şi o cămaşă şi o cravată, nu că n-aş avea dar aşa e bine, să fie totul de nou. Ar mai fi o problemă, n-au plată cu cardul. scot feseneii (fără ştirea nevestei) din portofel, mai pune şi ea, achităm. Cu ultimii bănuţi cumpărăm puişorului o pijama, nu, nu o vroia pe aia că n-are spiderman pe ea, el vrea cu spiderman ca cea din vitrină, păi n-are măsura lui, pînă la urmă îi explic că în pijama doarme deci nu îl vede nimeni, o rezolv şi pe asta.

Acasă nici nu mă dezbrac, pun mîna pe telefon şi o sun pe Marea Bunică Cosmică a juniorului meu adică pe mama lui nenea cosmos şi îi dau întîlnire mîine să vină să ia pantalonii şi măsura ca să îi dea la finisat lîngă pantof la Nea Tache, mare croitor de haine preoţeşti şi prin învecinare şi mare croitor cosmic. Sînt un fiu fericit, am făcut o mamă fericită. Îmi vine să mă pup.

Şi nu uitaţi, sînt şi frumos…