NENEA COSMOS ARE ŞI EL BLOG

Adormisem în sufragerie, pe canapea. M-am trezit pe la zece în sunet de tastatură. Tanti Cosmos presta la laptopul propriu nişte lucrări care pe mine mă depăşesc, eu fiind împotriva testelor naţionale de orice fel, la orice materie. Am pornit şi staţia de luptă proprie unde am dat drumul la DC ca să iau şi eu Prison Break, că prea am auzit multe despre… Am dat nişte telefoane la serviciu unde astăzi a fost rîndul altora să presteze, am stat pe closet şi am făcut bocancii cu cremă maro. Cu cremă, nu cu altceva. M-am spălat, dublînd consumul de săpun lichid al României după ce mi s-a scurs tot în chiuvetă, deci încă o dovadă că am mîinile rare şi nu mă pricep la spălat. Am dus gunoiul. Am udat florile. A venit momentul să ies din casă. M-am îmbrăcat în negru, inclusiv chiloţii. Aşa a ieşit la dulap, pe fiecare raft era ceva negru deasupra. Ori am prea multe haine negre, ori prea puţine roz.

Prima oprire a fost la loto unde am completat un bilet cu cele trei serii. Oprire vorba vine, căci Vulturul Văzduhului fusese deja parcat strategic în faţă la Alimentara ori whatever se mai numeşte acum. Acolo în agenţie o fată drăguţă cu faţă de bloggeristă m-a rugat să mă dau la o parte ca să ia şi ea un bilet gol. Bilete goale mai erau în vreo 12 locuri prin agenţie, deci eu cred că a vrut să mă agaţe sau era tare chioară, ceea ce este valabil şi dacă chiar a vrut să mă agaţe. Marea stăpînă a maşinăriei de citit biluţe m-a întrebat folosind VOCEA dacă completez şi un talon la tragerea cutare. Am rezistat vrăjitoarei şi am achitat doar biletul la 6 din 49. Dacă te iei după ele cumperi toată agenţia, inclusiv ălea două pochere cu floricele şi maimuţe unde un nene s-a chinuit tot timpul cît am fost eu în agenţie să bage o bancnotă de 5 lei, maşinile refuzînd bancnota de proaste ce sînt, parcă nu ar fi puse acolo să ia banii de la populaţie.

Plec înapoi spre locul de parcare ales strategic între două bălţi, că doar s-a asfaltat parcarea aia astă vară. Opresc la florăria din colţ. Eu sînt pasionat de florărese, îmi place enorm să mă las prostit de ele (Ce îţi dau frumosule, ia zi, e ziua lu’ franţuzoaica? Ia să îţi dea Rada unşpe trandafiri de ăştia din Argentina, un milion da’ face, pupa-v-aş eu pe voi că frumoşi sînteţi, şi ăla micu’ ce vă seamănă!) Cînd colo florăresele lipsesc, şi aia bătrînă, şi aia tînără. Or fi plecate la vot. Un ţigan încearcă să suplinească lipsa. Îi cer un trandafir galben şi să mi-l ambaleze. Aleg eu trandafirul, îl aşează florăresul pe celofan, îi zic să îi pună un pic de roşu, îl întreb cît face, el cere o sută, i-o dau că sînt boier, el prinde numa’ vreo 2 metri de bandă roşie pe care o şi ciufuleşte de nu se mai vedea nici un trandafir. Pe urmă capsează vreo 3 celofane, ajunge la concluzia că nu se îmbogăţeşte el din atîta deci le lasă, la sfîrşit îi fute o fundă albastră din parte firmei şi gata treaba, îmi dă un buchet de un metru pătrat. Iau eu sorcova, o pitesc în portbagaj şi intru în alimentara.

Aici iau două coşuri, le umplu cu lapte, apă plată, ulei (cred că s-a scumpit) şi suc, ajung la casă, plătesc cu cardul, anulăm plata pentru că ieşea numai un cotor de bon, mai încercăm odată, tot aşa, în final scot cashu’ că deja se făcuse coadă de pensionari, plus o blondă care vorbea astfel la telefon (-Nu trebuia să mă suni, ţi-am dat bip aşa, nu ca să mă suni…). Bag pungile la portbagaj cu chiu cu vai, ocolind marele buchet. Intru în Alimentara următoare şi cumpăr nişte chestii pe post de cadou, adică bunătăţuri care ar putea să îi placă lui Tanti Cosmos, ţinînd cont că astăzi împlinim ţîşpe ani de la cununia civilă.

Plec cu maşina spre secţia de votare, unde un tataie cu un Logan alb îmi taie faţa foarte elegant deşi eu aveam prioritate dar ce contează, e duminică, doar îl claxonez şi îi strig că EU am prioritate, nu îl înjur de data asta. Prin faţa secţiei de votare canci locuri de parcare. Păi puturoşii cum să mai voteze dacă nu e loc de parcare? Mă hotărăsc să plec acasă. Ca niciodată îmi găsesc locul liber, adică locul de unde ieşisem mai devreme, căci la noi la bloc nu e cu locuri de parcare personalizate decît în spate unde am plătit şi eu un an prin nouăzecişiceva şi pe urmă mi-a trecut. Duc sus cumpărăturile, apoi mă întorc să iau floarea adică marele buchet, o desciufulesc şi îi fac bigubigu pînă începe să arate cam cum ar trebui, deşi în varianta iniţială era un tricolor cu mult roşu. Urc în apartamentele cosmice, pup femeia, dau floarea, îmi iau cartea de alegător şi o invit în oraş, la vot. Ca o paranteză trebuie să specific că de fiecare dată cînd am fost la vot fără cartea de alegător s-a găsit o gospodină din comisia de tralala să o ceară conform legii şi pe urmă începea iar Nea Cosmos să îi explice că dreptul său constituţional de a îşi exprima votul nu se împiedică de un cartonaş, să vină preşedintele secţiei, gălăgie mare.

Pentru a părăsi apartamentele cosmice trebuie rezolvate numeroase probleme, printre care ce se va întîmpla cu Cosmos junior care nu vroia să se dea luat de lîngă warcraft. În concluzie kinderul promite că nu deschide la nimeni uşa, nici măcar nu e curios cine e la uşă dacă sună cineva, remember 5 minute Capra cu trei iezi & shit, pe urmă îi jur lui Tanti Cosmos că arată superb şi nu trebuie să se extra aranjeze ca să ieşim pînă la vot, deci o luăm pe jos, ceea ce pentru mine este un efort de nedescris. Ajungem la locul faptei, acolo mă prind în fugă că sînt clase separate pentru votul uninominal şi pentru parlamentarii europeni, deci voi vota de două ori cu tot farafastîcul.

Prima dată nimeresc clasa în care se votează uninominalul. Era aşa o înghesuială la vot că eram singurii din establishment. Întind cartea de alegător şi evident că mi se cere buletinul. Îl dau şi mi se dă. O ştampilă şi un vot. Intru în cabină. Acolo deschid votul şi rămîn mască. Păi mă aşteptam să scrie dacă vreau varianta lui Băsescu sau varianta lui Tăriceanu. Cînd colo cică dacă sînt de acord cu sistemul uninominal din două tururi de scrutin. Trebuie să compilez. Reuşesc. Ştampilez că da. După cum v-am mai spus eu prefer sistemul ăsta, adică propunerea Băsedintelui. Sper că mîine o să îi scoată din panoul din faţa blocului reclama aia cu mecla fără chelie, unde zice el că facem curăţenie, dovadă fiind coşul de gunoi răsturnat de cîinii pe care nu a reuşit să îi hingherească, doar gura fiind de el. OK. Bag votul în urnă, fotografii imortalizează momentul, apoi mă pune băiatu’ cu lista să semnez. Ies de acolo împreună cu consoarta care mă întreabă pe coridor dacă da înseamnă că sîntem de acord cu sistemul lui Băselu, aşa de bine a fost compus votul, un inginer şi o profesoară abia abia şi-au dat seama ce să voteze… Adevărul este că nici nu ne-am uitat la emisiunile unde ni se spunea ce şi cum, dacă or fi fost…

Bun, intrăm trei clase mai încolo la locul cu europarlamentari. Aici dăm buletinele, întîi ne pune să semnăm, deci deja am primele semne de întrebare cu privire la procedurile de vot. Păi dacă la primul m-a pus să semnez abia după exprimarea votului şi aici mă pune înainte o fi cazul să fac scandal? Aşa îmi place să fac circ în secţia de votare, mai ales cînd mă uit ce de oameni nu fac nimic cu această ocazie, de la poliţişti la cucoanele de la mese. Mai bine lasă. Mă bag în cabina de votare, e greu să aleg una, toate fiind goale, deschid buletinul de vot şi încep să citesc… pd, prm, pnl, psd, pld, puii mei, la sfîrşit uite şi un independent, mă chiorăsc, da, e Loţi Tokeş. După cum am mai spus, peneleul are cele mai cilivizate mecle, probabil că vor spune cele mai puţine tîmpenii la Bruxelles, deşi aflaţi la guvernare au dat cu mucii în toate direcţiile, mă rog, nu pot să o votez pe Rovana, deci niet pesede, pereme nici vorbă, pedeul e naşpa, se ştie, restul sînt caricaturi, deci trosc o ştampilă pe peneleu. OK. Ies din cabina unde după cum vedeţi m-am consultat cu mine însumi pînă în ultima clipă, bag votul în urnă, dau ştampila, iau buletinul. Na că iese şi Tanti Cosmos, supărată nevoie mare că n-a fost tuş pe ştampilă şi nu se vede bine, o asigur că nu o să anuleze nimeni votul pentru asta, şi aşa nu prea au ce număra, o gospodină din comisie a auzit şi ea ceva, sare de pe scaun, zice că nu se anulează nimic, că dacă am băgat în urnă e suficient, că urma e sigilată, etc. Îi explic că a auzit parţial, se opreşte, rumegă, noi ieşim. Pe hol începem să ne dezlipim abţibildurile de pe buletin şi să le punem la colecţie pe cărţile de alegător, eu tot aştept să vină vreun dobitoc ca data trecută să mă întrebe ce fac şi eu să îi răspund că vreau să mai votez încă odată, prostul să pună botul şi pe urmă să înceapă caterinca Nimic, inerţie totală. Privesc pereţii coridorului, acolo nişte chestii despre Bacovia şi Minulescu. Acolo e şcoală generală, tot acolo am făcut şi eu acum o mie de ani vreo opt clase, pe vremea mea erau chestii faine cu Mihai Viteazul, Eminescu, Creangă şi Nicolae Ceauşescu, acum bănuiesc că dacă la parter sînt ăştia doi pe pereţi atunci pe la etajul trei găsesc numai postmodernişti. Nu, nu încerc să ajung la etajul trei, ies din şcoală. O întreb pe jupîneasă dacă au ajuns ăştia cu plumbu’ lor în programa de a opta, aflu mulţumit că nu, dar atunci ce caută pe pereţi? În curtea şcolii un dulău zglobiu trece razant pe lîngă Tanti, ea se fereşte şi se sperie niţel, a fost muşcată odată încît a plecat the dog cu bucăţica de carne, deci este de înţeles, genial este că apare şi un nene care ne asigură că nu muşcă, probabil este paznicul sau mecanicul şcolii. Tanti îl înjură pe Băsescu pe care ea l-a votat primar inclusiv pentru stîrpirea rasei canine bagaboante, eu îi spun că nu are voie să pronunţe numele ăluia în curtea secţiei de vot, asta se cheamă că nu respectă legea electorală. Cădem amîndoi de acord că nu contează legea electorală în cazul ăsta, plecăm spre casă, trecem pe lîngă secţia de poliţie unde e plin de sectorişti, cred că sînt toţi consemnaţi la serviciu să păzească scrutinul ăsta liniştit. Trecem pe lîngă casele de ţigani unde curţile sînt măturate, unele au termopane şi sînt zugrăvite proaspăt, rufele curate sînt la uscat pe sîrme, singura mizerie fiind tomberoanele scoase la poartă şi negolite, îmi aduc aminte că am primar liberal la sector, îi bag nişte pule în cur şi pe gît dar îmi aduc aminte că se zice că e poponar şi deci nu rezolv nimic. Ajung în spatele blocului, acolo jupîneasa mă întreabă dacă am schimbat ceva, o asigur că da, nimic, poate cel mult am dublat prezenţa la vot a cartierului, deci e ceva.

Junior era cuminte acasă, nu făcuse nici o trăznaie, nici nu încercase măcar să pornească ceva. Eu îmi aduc aminte că atunci cînd lipseau ai mei de acasă făceam numai tîmpenii, dar pe vremea cînd eram eu piţigoi nu exista warcraft.