Aventuri lipsă în piaţă

Tati, acum pieţele nu mai sînt ca pe vremea cînd eu eram dănac şi plecam voios la hală cu bicicleta să cumpăr cartofi, socotind cum să iau cartofi la fix încît să îmi rămînă de o amandină, chit că bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească, mă ţinea pe prăjituri de casă ceva de mare angajament. Acum la piaţă prima dată trebuie să parchezi maşina, ori asta nu se poate face decît cu calm, ori un amărît ca mine care încearcă să se lase de fumat de obicei a scos cuvăntul *calm* din repertoriu.

Da, copiii moşului, şi îl parchează nea cosmos pe şoimul văzduhului în buza pieţei, locul special destinat pentru a căra la portbagaj diverse şi în multiple etape. Cu bănuţii proaspăt scoşi din bancomat încep acţiunea, deşi eu plecasem să cumpăr pîine şi două fripturi. În consecinţă vă asigur că am umplut portbagajul, adică am băgat vreo opt pungi de plastic, dar pîine am uitat să iau, motiv pentru care azi o să mai fac o excursie tematică, dar mai încolo.
Intru la cărniţe. Subţire, de toamnă, să fie vreo două copane, doi piepţi de pui dezţîţaţi, ficăţei, de cozoroc să mă iei, nişte cărniţă tocată, aşa, la juma’ de kil, amestec de vaco şi porcule, plus adevăratele fripturi, o pastramă de pui, una de porc, una de berbec, să sfîrîie grătarul de plăcere.
Păi dacă am cumpărat atîta carne abia s-a deschis pofta la low shopping, deci să o dăm în fructe şi legumelor, da da, două grefe (grapefruit pentru groparu care fute nunţile, că ăla e absolvent de litere, deci nu solvent) roz, hai şi două classic style, aka galbene, 3 lămîi, să fie de acrit, 4 kiwi, pe dublu v îl citiţi v şi nu u, alcooliştilor, fie şi 4 portocale, şi mandarine, şi clementine, şi struguri că jupînesei îi plac strugurii, hai şi roşii, cîteva, de-o salată, nişte ceapă verde şi nişte ridichi de solar, hai şi două conopide căci mie nu îmi plac conopidele şi de aia le va face regina cosmosului gigea adică o să le gătească cînd o să iau şi smîntînă dar în nici un caz azi, tre să termine oareşce pentru o editură, regină regină, da’ munceşte sărăcuţa…
Ptiu, tocmai am aprins o ţigară din reflex, fără să mă gîndesc, nici cu ele nu departe de mine nu pot să stau, e greu cu lăsatul ăsta…
Am aprovizionat castelul stelar şi cu două sucuri, plus bomboane pentru nefumători şi viitori nefumători, adică pentru prinţul moştenitor al galaxiilor şi pentru al său părinte grijuliu, adică eu, mai marele peste planete. Bomboanele mele preferate, exceptînd desigur specialităţile elveţiene, rămîn stafidele şi arahidele trase în ciucialată şi caramel. Trase şi pe urmă scoase, înţelegeţi voi. Uitasem varza, cum de uitasem varza, varză albă de salată şi cu varză roşie tot de salată, că doar nu de desert. Deci de salată sînt verzele, şi aia roşie, şi aia albă, clar?
La final m-am dus la tuns, m-a făcut specialista la cap cu perciunii tot pe loc, ceafa lungă şi pierdută (rătăcită) şi fără implanturi de păr prin chelie, m-a trimmerit şi în urechi unde deţin o cultură record de păr auditiv, deci acum am aspect humanoid în stare avansată.
Acestea fiind zise, după ce că am dus şi gunoiul, am luat rufele de la uscat, am udat florile şi am verificat dacă se aprind toate becurile prin apartamentele steloase, se declară începutul oficial de weekend, adică bigu bigu la maxim.
Ar mai fi de notat că ieri după ce am părăsit locul de muncă mi-am luat nişte ţoale, chiar foarte multe, acum poate veni iarna pe şantierele patriei, am blugi, tricouri, cămăşi, bocanci şi geacă, toate low cost, poate orice zugrav să îşi scuture liniştit trafaletul deasupra mea, orice sudor poate să dea  scîntei prin spaţiu, noroiul se poate desfăşura în voie şi în plus mă pot îngrăşa liniştit, acum am cu ce să mă îmbrac. Dacă vă spun secretul cel mare… hai să vi-l spun. Am cumpărat prima mea trusă autentică de umblat la unghii, nu ştiu dacă e de manechiură sau de pedichiură, are opt piese de chinuit oameni, de acum încolo nu voi mai apela la delicatele instrumente din dotarea stăpînei inimii mele, mă antrenez pentru inchiziţie pe cont propriu.
Urmează să scriu 3 posturi extrem de importante pentru blog, adică un episod din telenovelele cosmice, recomandările pentru săptămîna viitoare, precum şi participarea la ediţia a doua de pe www.bloggeri.ro . Avantajul cînd mănînc cremvuştii lăsaţi de junior în farfurie este că deja sînt beliţi de pieliţe, aşa cum merită un adevărat moştenitor al spaţiului multidimensional. Cu muştar.