E luni, e banc (4)

Congresul mondial al evreilor. Sala plină. Intră marele şef şi se duce la microfon: Shalom! Sala în picioare, urale. Iţic în rîndul 17 se scobea în nas. Marele şef zice: Ne-am adunat aici ca să rupem lanţul sclaviei! Sala erupe, extaz. Iţic în rîndul 17 se scobeşte în continuare în nas. Marele şef îl vede şi repetă privind spre el: Ne-am adunat aici ca să rupem lanţul sclaviei! Sala explodează de fericire. Iţic continuă scobitul în nas. Se face cu greu linişte. Marele şef i se adresează direct lui Iţic: Tu, din rîndul 17, nu auzi bine? Nu te-ai bucurat deloc… Ba aud foarte bine, răspunde Iţic, dar nu înţeleg. De ce să-l rupem, mai bine-l vindem.