Evenimentul zilei de ieri

A început şcoala. Asta e bine. Deja azi, după prima zi de şcoală, poporul român e mai deştept, başca că n-a murit nci un academician. Adică sîntem pe plus. Ne-am scos. Şi că veni vorba despre Academie, îmi explică şi mie cineva la ce foloseşte instituţia asta? Au schimbat gramatica de nici nu mai ştiu profesorii să scrie, că doar au învăţat şi ei demult, cam pe cînd academicienii erau mici agarici şi  nea Nicu sărea în sus de se mai arau şi semănau vreo trei judeţe în afara graniţelor numai să-l calmeze. Limba mea e o comoară în adîncuri îngropată, da? Un şirag de pietre rare, căcat, pulă, muie. Şi academicienii zac în turnul lor de fildeş, tocmai colo sus, în palatul de cleştar pe muntele de smarald, zac şi tac. Nu aud nimic despre consultanţa benevolă alături de ministrul învătămîntului, care poate ar putea fi un bun ascultător şi apoi organizator, nu aud despre conferinţe publice în pieţe sau la televizor unde ‘masele’ să înteleagă ce li se întîmplă, nu aud despre părerea pertinentă enunţată public asupra unei anumite legi dezbătute în parlament, nu aud despre vreun concept economic, financiar sau social de mare rezonanţă, nu aud despre proiecte de implementare în cercetare a unor fonduri ca niciodată neresorbite de către institutele golite absolut, despre Academia Română nu aud nimic, nimic, nimic, iar eu scriu aici căcat, pulă, muie.