Pe fiecare latură este la fel (august 2003)

era vorba despre un pătrat,
unul cam umflat.
îl ţinea aria plin
de chin
şi dacă ar fi indrăznit patru vrăbiuţe
să se aşeze,
aşa micuţe,
pe dînsul
simetric, evident
l-ar fi curbat de dracu l-ar fi
luat (sau chiar naiba).
cum nu avem întotdeauna patru vrăbiuţe
la îndemînă
încercăm şi altfel,
încercăm cu o mînă.
aşezăm patru degete pe patru laturi
evident, parcă am mai zis asta,
simetric
şi cu asta basta.
cuvîntul chin a fost folosit
ca să iasa de o rimă,
să fie acolo şi ea,
căci cu patru rime iese de o strofă,
poate de două,
adică
tot un fel de pătrat din vorbe
aranjat
şi niţeluş curbat
spre tine
să îl vezi mai bine.
aşa s-a născut o poezie
care mie îmi place 
şi ţie nu-ţi dă pace…
aş vrea eu!
dar important a fost gestul
de a mă lua la trîntă cu textul
cu forma dumnealui asta varză,
de parca contează.
tot ce mi-a mai rămas
după ce am oferit
atît de mult talent
deodată
este imaginea capsatorului roz.
auzi ce culoare să folosească aştia (dînşii),
probabil e tot ce au mai avut pe stoc,
ca şi mine dealtfel,
nu vedeti că storc
din greu, să zic aşa,
cîte o vorbă chinuită sau chiar cîte încap
într-un pătrat pe care
din orice direcţie
dinspre orice spre oriunde
pe fiecare latură este la fel.această poezie nu va putea fi citită niciodată la adresa
www.pefiecarelaturăestelafel/cosmos.com